Câinele vecinului latră noaptea și nu te lasă să dormi. Ce poate face asociația și când trebuie chemată Poliția

Viața la bloc vine uneori cu situații care pot deveni rapid surse de conflict între vecini. Printre cele mai frecvente se numără și cazul animalelor de companie care produc zgomot în mod repetat, mai ales pe timpul nopții. Pentru persoanele afectate, lipsa somnului poate deveni o problemă serioasă, iar prima reacție este adesea să se adreseze președintelui asociației de proprietari și să îi ceară să intervină. Atribuțiile unei asociații de proprietari sunt însă destul de limitate în această privință. Deși asociația poate încerca să medieze conflictul și să discute cu proprietarul animalului, ea nu are competențele unei autorități de control și nu poate aplica sancțiuni pentru zgomotul produs într-un apartament.

Asociația de proprietari nu poate constata oficial tulburarea liniștii

În multe blocuri există convingerea că președintele asociației de proprietari poate rezolva orice problemă care apare între vecini. Legea stabilește însă limite clare privind atribuțiile asociației.

Asociația de proprietari administrează și gestionează proprietatea comună, reprezintă interesele proprietarilor și poate adopta măsuri privind administrarea imobilului. Totuși, aceasta nu are competențe de constatare a contravențiilor și nu poate stabili oficial că a fost încălcată legislația privind liniștea publică.

Dacă un câine latră în mod repetat în timpul nopții, asociația nu poate întocmi procese-verbale de contravenție și nu poate aplica amenzi proprietarului animalului.

Acesta este motivul pentru care multe persoane rămân dezamăgite atunci când primesc răspunsul că problema nu poate fi soluționată direct de către asociație.

Ce poate face concret asociația atunci când apar reclamații

Faptul că asociația nu poate sancționa nu înseamnă că nu poate face nimic. În practică, primul pas este de regulă discutarea situației cu proprietarul animalului. Uneori, persoana respectivă nici măcar nu știe că animalul produce zgomot atunci când rămâne singur în locuință.

Asociația poate transmite notificări scrise, poate organiza discuții între părți și poate încerca să medieze conflictul înainte ca situația să escaladeze.

În multe cazuri, simpla informare a proprietarului că există reclamații repetate poate determina adoptarea unor măsuri pentru reducerea zgomotului.

Unele asociații aleg să consemneze sesizările primite și să păstreze o evidență a plângerilor formulate de locatari. Acest lucru nu înseamnă că pot aplica sancțiuni, însă poate ajuta la documentarea caracterului repetitiv al problemei.

De ce Poliția este instituția care poate interveni efectiv

Atunci când zgomotul produs de animal devine constant și afectează liniștea locatarilor, competența de intervenție aparține Poliției Locale sau Poliției Române, nu asociației de proprietari.

Legea nr. 61/1991 sancționează faptele care tulbură liniștea și ordinea publică, iar constatarea unei astfel de contravenții poate fi făcută de autoritățile competente.

Practic, dacă lătratul are loc în timpul orelor de liniște și produce un disconfort real, persoanele afectate pot solicita intervenția Poliției.

Un aspect important este că intervenția are cele mai mari șanse de succes atunci când sesizarea este făcută în momentul producerii zgomotului. Autoritățile trebuie să poată constata situația existentă la fața locului și să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea măsurilor prevăzute de lege.

Din acest motiv, simpla relatare a unor incidente petrecute cu săptămâni în urmă este de regulă mai puțin eficientă decât o sesizare formulată atunci când problema se manifestă efectiv.

Sesizările repetate și existența mai multor vecini afectați pot avea importanță

În practică, multe conflicte de acest tip nu sunt izolate. Dacă mai mulți locatari sunt afectați de aceeași situație, fiecare dintre ei poate formula sesizări către autorități.

Existența unor reclamații repetate poate ajuta la conturarea unei imagini mai clare asupra caracterului constant al problemei și asupra impactului pe care acesta îl are asupra locatarilor.

Desigur, fiecare situație este analizată individual, însă atunci când există mai multe persoane care confirmă aceleași probleme, autoritățile au la dispoziție informații suplimentare pentru evaluarea cazului.

În multe blocuri, exact această abordare s-a dovedit mai eficientă decât încercările repetate de a transfera responsabilitatea exclusiv asupra asociației de proprietari.

Uneori problema nu este rea-voința proprietarului, ci comportamentul animalului

Există și o altă perspectivă asupra unor astfel de situații. Specialiștii în comportamentul animalelor arată că lătratul excesiv atunci când proprietarul nu este acasă poate indica anxietate de separare sau alte probleme comportamentale.

În asemenea cazuri, simpla ceartă între vecini nu rezolvă cauza problemei.

Uneori pot fi necesare măsuri precum dresajul, consultarea unui medic veterinar sau schimbarea unor obiceiuri care influențează comportamentul animalului.

Evident, acest lucru nu reduce disconfortul resimțit de vecini și nici nu elimină dreptul acestora de a solicita respectarea liniștii. Totuși, explică de ce anumite situații persistă chiar și atunci când proprietarul nu dorește în mod intenționat să creeze probleme.

De ce mulți locatari au așteptări mai mari de la asociație decât permite legea

În multe comunități de proprietari există percepția că președintele asociației poate interveni în orice conflict dintre vecini. Realitatea juridică este însă diferită.

Asociația nu are atribuțiile unei autorități publice și nu poate exercita competențe care aparțin Poliției sau altor instituții ale statului.

Rolul său este în principal unul administrativ și de reprezentare a intereselor proprietarilor în problemele care țin de administrarea imobilului și de proprietatea comună.

Atunci când este vorba despre zgomot produs în interiorul unui apartament, posibilitățile de intervenție sunt limitate la dialog, notificări și încercarea de a găsi o soluție amiabilă.