Blocaj în cercetarea românească. Ministerul Educației, amenințat cu acțiuni în instanță

Ministerul Educației se confruntă cu riscul unei acțiuni în instanță, după acuzații privind blocarea unor fonduri publice alocate cercetării. Situația vizează programe de investiții adoptate încă din 2022, dar care avansează lent. Miza este utilizarea eficientă a banilor publici și capacitatea României de a transforma cercetarea în dezvoltare economică. Impactul este direct asupra mediului academic, a inovării și a competitivității economiei.

Ministerul Educației, acuzat că blochează implementarea programelor de cercetare

Ministerul Educației este în centrul unui conflict deschis legat de modul în care sunt gestionate fondurile publice destinate cercetării, dezvoltării și inovării, într-un context în care România se confruntă oricum cu un nivel scăzut al investițiilor în acest domeniu. Potrivit acuzațiilor formulate public, instituția ar fi lăsat neutilizate sume considerabile, deși acestea au fost deja alocate prin documente strategice oficiale.

Concret, este vorba despre aproximativ 60 de miliarde de lei, repartizați pentru 10 programe naționale de cercetare, dezvoltare și inovare, fonduri care ar fi trebuit să susțină modernizarea economiei și a infrastructurii științifice. Fundația pentru Apărarea Cetățenilor împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) susține că lipsa normelor metodologice și a procedurilor de aplicare împiedică accesarea efectivă a banilor.

În acest context, FACIAS avertizează că va da în judecată Ministerul Educației dacă documentele necesare nu vor fi emise până la data de 17 ianuarie. Demersul este prezentat ca o măsură de ultimă instanță, menită să forțeze deblocarea programelor și să asigure respectarea angajamentelor asumate de stat.

Reprezentanții autorităților resping însă acuzațiile și susțin că programele sunt deja funcționale, chiar dacă ritmul cheltuirii fondurilor este redus comparativ cu sumele planificate inițial.

Planul Național de Cercetare, între angajamente și execuție bugetară

Al patrulea Plan Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare a fost adoptat în anul 2022 și prevede investiții totale de 60 de miliarde de lei, într-un interval de mai mulți ani, pentru susținerea cercetării și inovării în România. Deși documentul este în vigoare, intervalul de implementare rămas s-a redus semnificativ, fiind disponibile doar patru ani pentru utilizarea integrală a fondurilor.

Autoritatea Națională pentru Cercetare susține că planul este operațional de aproximativ trei ani, perioadă în care s-ar fi cheltuit deja peste 4 miliarde de lei. Această sumă reprezintă aproximativ 6% din totalul prevăzut, procent considerat de critici insuficient pentru atingerea obiectivelor asumate.

În acest context, conducerea Autorității Naționale pentru Cercetare explică limitele bugetare care influențează ritmul implementării. Andrei Alexandru, președintele instituției, afirmă:

„Pragul de 60 de miliarde lei nu poate fi depăşit, însa el va fi atins doar dacă bugetul alocat Autoritatii Nationale pentru Cercetare va permite acest lucru”.

Oficialii subliniază că atingerea plafonului maxim depinde de alocările bugetare anuale, nu doar de existența cadrului strategic, ceea ce explică diferența dintre planificare și execuție.

Cercetarea finanțată prin reguli vechi, în ciuda fondurilor noi alocate

O altă linie de apărare a autorităților vizează cadrul normativ utilizat pentru implementarea programelor. Reprezentanții instituției arată că, în lipsa unor norme noi, pot fi aplicate regulile adoptate în urmă cu peste două decenii, care ar fi încă valabile în mare parte.

Andrei Alexandru susține explicit această poziție, afirmând:

„Normele metodologice incidente sunt cele adoptate incă din anul 2004, prin Hotararea de Guvern 1265. Chiar recent am aprobat, la sfârşitul lui decembrie, lista proiectelor finanţabile pentru cele mai importante proiecte de cercetare.

E vorba de centrele de excelenţă, un buget de 1,5 miliarde de lei. În ultimii 3 ani, s-au executat în jur de 4,5 miliarde lei”.

Cu toate acestea, raportat la suma totală disponibilă, nivelul cheltuielilor rămâne scăzut, ceea ce ridică semne de întrebare legate de capacitatea sistemului de a transforma cercetarea în tehnologii aplicabile, produse comerciale și locuri de muncă bine plătite.

Datele statistice arată că România alocă doar 0,46% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, de aproximativ cinci ori mai puțin decât media Uniunii Europene, care se situează la 2,24% din PIB. Diferența se reflectă nu doar în infrastructură, ci și în competitivitatea economică pe termen lung.

Efectele sunt descrise și la nivel strategic, România riscând să își piardă capacitatea de a atrage și utiliza eficient fonduri, de a construi ecosisteme locale de inovare și de a transforma rezultatele cercetării în soluții competitive pentru economie și societate.