Andrei Caramitru spune că majorarea taxelor pe proprietate era obligatorie, fiind prevăzută în PNRR încă de acum doi ani
Consultantul economic Andrei Caramitru a spus că majorarea taxelor pe proprietate era obligatorie pentru că făcea parte din PNRR și fusese stabilită de aproximativ doi ani. El a explicat că statul nu a aplicat măsura mai devreme pentru că nu știa cum să calculeze corect taxele. Din acest motiv, creșterea era de așteptat și necesară, chiar dacă a fost prost comunicată și i-a speriat pe mulți oameni.
Caramitru a mai precizat, într-o intervenție la Digi24, că problema reală nu este nivelul unei taxe anume, ci lipsa unei gândiri clare despre cum ar trebui să funcționeze statul din punct de vedere fiscal. El a explicat că, în lume, există două modele mari de organizare. Primul este modelul anglo-saxon, unde taxele pe proprietate și mașini sunt mari, iar taxele pe muncă și profit sunt mai mici.
Acest model încurajează activitatea economică și vine la pachet cu pensii și asigurări de sănătate mai mult private, fiind folosit în țări precum Marea Britanie, Olanda, SUA sau Singapore. Al doilea este modelul germano-francez, unde taxele pe muncă și profit sunt foarte mari, iar cele pe proprietate sunt mici.
El a precizat că România nu urmează niciunul dintre aceste modele, ci ia decizii din mers, în funcție de câți bani are la buget. Când sunt bani, statul acordă scutiri și pensii speciale, iar când nu mai sunt, mărește taxe fără o strategie clară. În opinia sa, acest lucru este grav, pentru că sistemul fiscal influențează direct dezvoltarea țării.
Andrei Caramitru nu este neapărat șocat de taxele pe proprietate, ci mai ales de taxele foarte mari pe muncă, în special pentru salariile mici, care sunt printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. El a explicat că acest lucru a dus la lipsă de activitate economică în zonele sărace și la emigrație masivă.
El a criticat faptul că sistemele de sănătate și pensii sunt subfinanțate, deși unii oameni plătesc mult, pentru că mulți nu contribuie deloc, dar beneficiază. El a menționat și existența pensiilor speciale, care nu se bazează pe contribuții. În opinia lui, majorarea taxelor pe proprietate este doar o soluție temporară, ușor de aplicat, pentru că imobilele sunt ușor de identificat.
„Taxele de proprietate erau un jalon PNRR, deci trebuia să se întâmple asta cu câțiva ani în urmă. Asta e o realitate și efectiv n-au făcut-o pentru că nu știau cum să calculeze. Deci cumva trebuiau mărite, era de așteptat. Eu știam de acum doi ani că trebuie să plătim mai mult. Dacă erai atent, sigur că a fost prost comunicat, lumea n-a știut că se va întâmpla asta. Mulți s-au speriat, evident că nu e un mesaj pozitiv, dar era cumva necesar. Problema noastră fundamentală nu este cât e taxa x, y sau z. E o problemă de logică a statului și de o logică fiscală. Și le iau pe rând. În lumea asta există două modele mari și late.
Cum îți organizezi un stat? E modelul mai degrabă anglo-saxon, în care sunt taxe mari pe proprietate, taxe mai mici pe muncă și pe profituri, taxe mari pe mașini, deci cumva împărțit în așa fel încât să ai taxe mici atunci când ești activ și taxe mai mari pe anumite active pe care le deții în acea țară, ca un fel de subscription că stai în acea țară, cum e, de exemplu, în Singapore. Dar asta vine și cu alte elemente.
Vine cu, de exemplu, un sistem de pensii mai degrabă privat către pilonul doi și trei, vine cu un sistem mai privat de asigurări de sănătate. Deci este un anumit mecanism care a fost făcut în țările capitaliste. Vorbim de Olanda, Anglia, America, Singapore, parțial Elveția. Există modelul ăla și modelul germano-francez, în care sunt taxe foarte mari pe muncă, taxe foarte mari pe profit, pe dividende și taxe mici pe proprietate.
Eu cumva întotdeauna am preferat primul model, pentru că e un model pro-business. Al doilea model e mai mult un model care funcționează bine dacă ești un simplu angajat și nici măcar nu-ți deții casa. Noi nu suntem nici în modelul 1, nici în modelul 2. Un fel de chestie care se repară pe parcurs, în funcție de câți bani avem sau n-avem.
Când avem suficienți bani, dăm scutiri la diverse categorii și dăm pensii speciale și când nu mai avem bani, punem leucoplastul. Mai mărim aici, mai mărim în stânga, mărim în dreapta, fără să avem o gândire de ansamblu. Ori asta e foarte grav, pentru că, cum îți organizezi sistemul fiscal, asta duce către o direcție de dezvoltare sau nu a țării.
Eu nu sunt șocat de taxele pe proprietate în mod neapărat. Sunt mai degrabă șocat de taxele pe muncă pe salariile foarte mici, care sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Aceasta a cauzat mare parte din lipsa de activitate în multe zone mai sărace. Emigrația masivă a dus la ceva rău. Am o problemă că sistemul de sănătate și de pensii e subfinanțat, deși plătim foarte mult, pentru că câțiva plătim pentru toți și ceilalți nu plătesc nimic, dar beneficiază. Am probleme că sunt pensii speciale care nu sunt contributive de niciun fel.
Deci avem multiple probleme. Asta e doar una din ele. E o consecință a faptului că statul n-a reușit să regândească ce vrea să facă și ce stat vrea să fie. Și, cumva, e un al 10-lea leucoplast pus pe undeva, pentru că e ușor să iei taxe pe imobile, că știi care sunt, alea sunt, aia e. Sunt oameni care spun da, suntem de acord să plătim taxe mai mari pe proprietate. Este în regulă dacă știm unde se duc, pentru că, dacă se duc banii în salarii, pentru funcționărime, e un lucru, dacă se duc banii pentru asfalt, parcuri, iluminat, este altceva. Unde se duc banii ăștia?”, afirmă Caramitru.
Caramitru afirmă că 70% dintre localitățile din România nu pot plăti salariile din taxele locale, ci depind de bugetul central
Potrivit spuselor sale, în majoritatea localităților din România, taxele nu sunt suficiente nici măcar pentru a plăti salariile angajaților. El a explicat că aproximativ 70% dintre orașe și comune nu își pot acoperi cheltuielile de bază din banii strânși local. La nivel central, Andrei Caramitru a precizat că aproximativ 85% din taxele colectate de stat se duc pe salarii și pensii, iar doar 15% rămân pentru investiții și alte cheltuieli. El a spus că această sumă este mult prea mică, motiv pentru care România nu își construiește autostrăzile din buget propriu, ci mai ales din fonduri europene.
Referitor la bugetele locale, el a explicat că există diferențe mari între localități. Marile orașe și sectoarele din București stau bine din punct de vedere financiar, însă Primăria Generală a Capitalei are probleme serioase cu banii. În schimb, satele și orașele mici se confruntă cu dificultăți majore și nu reușesc să-și acopere cheltuielile curente.
Andrei Caramitru a mai zis că, în aceste localități, statul completează lipsa de bani prin alocări din bugetul central, care acoperă salarii, ajutoare sociale și unele investiții, cum sunt cele realizate prin programul Anghel Saligny. În opinia lui, problema reală nu este nivelul taxelor, ci faptul că foarte multe localități nu sunt sustenabile financiar.
„La nivel central, 85% din taxe se duc pe salarii și pensii, ca să fie extrem de clar. Deci rămân 15% pentru diverse lucruri și e departe de a fi suficient, pentru că de asta autostrăzile nu le facem din banii noștri, ci din banii UE. Asta e partea de buget central.
Când vorbim de bugete locale, avem zone cum sunt orașele mari dezvoltate și sectoarele din București care o duc bine bugetar. București însă, Primăria Generală, nu duce bine financiar. Satele mici, orașele mici o duc extrem de prost financiar. Adică taxele nu acoperă, pentru 70% din localități, nici măcar salariile angajaților de acolo.
Deci se compensează cu bani care vin din bugetul central, care acoperă restul de salarii și alte ajutoare sociale, plus investițiile care se mai fac pe acolo prin Saligny. Deci problema fundamentală aici nu e de taxe, e că noi avem 70% localități care nu sunt sustenabile financiar.
Deci, dacă tu nu poți măcar plătești salarii din ce taxe încasezi în comunitatea aia, înseamnă că trebuie să pui mai multe comunități la un loc și să ai servicii mai eficiente ca să mai rămână și niște bănuți în plus, să investești ceva din localitatea ta”, susține Caramitru.
Frustrarea socială acumulată din lipsa reformelor a împins alegătorii spre votul extremist
El a dezvăluit că, dacă în 2026 va exista stabilitate politică și nu va apărea o criză majoră, iar actualul guvern va mai rămâne la putere încă un an fără să exagereze cu cheltuielile, România ar putea avea o consolidare fiscală importantă.
Deficitul bugetar ar putea scădea spre 6% sau chiar în zona 5,3–6,3%, ceea ce ar fi un rezultat bun, spune Andrei Caramitru. Din punctul său de vedere, este un lucru foarte important faptul că România a evitat o recesiune, deoarece, în mod normal, când un stat reduce deficitul de la 8–9% la 4%, multe țări intră în recesiune.
În opinia lui, frustrarea vine din sentimentul că nimic nu se schimbă, indiferent cu cine votează oamenii. Din acest motiv, mulți ajung să creadă că votul nu mai contează și se îndreaptă spre opțiuni extreme. Potrivit spuselor sale, adevărata problemă este faptul că sistemul de putere pare blocat și incapabil să se adapteze la realitate.
„Mergem pe ipoteza că (în 2026 – n.red.) va fi echilibru politic, nu intrăm într-o criză politică totală. Deci, dacă guvernul ăsta mai stă un an și bugetul despre care se discută va fi cam în direcția aia, deci dacă nu exagerează, vom vedea o consolidare fiscală majoră.
Deci eu mă aștept undeva să scădem spre un 6% deficit, poate 5,30 – 6,30 în zona aia, ceea ce e foarte bine. E mare lucru că s-a evitat o recesiune, mare lucru, adică în momentul când tragi până în halul în care s-a tras, ca să treci de la un 8- 9% deficit la un 4%, cam toate țările intră în recesiune când se întâmplă așa ceva. Lumea a înțeles, avem o problemă, plătim mai mult, hai să facem ceva.
Există această frustrare latentă în societate care s-a manifestat anul trecut prin votul pentru extremiști, care n-a venit dintr-un motiv economic. Frustarea s-a acumulat tocmai din faptul că anumite lucruri care sunt evidente nu se întâmplă. Și lumea are senzația că orice ar vota, oricum nu se întâmplă nimic. Deci ce sens mai are votul? Hai să mergem spre extreme. Aici e problema, cumva sistemul nostru de putere pare să fie blocat și incapabil de a se ajusta la realitate”, precizează Andrei Caramitru.
