Mitul „Nu ne vindem țara”: Adrian Negrescu demontează populismul economic privind listările la bursă
Discursul public din România a fost recent inundat de o retorică ce amintește de începutul anilor ’90, este de părere Adrian Negrescu, consultant economic. Sloganul „Nu ne vindem țara” a fost scos de la naftalină pentru a bloca orice discuție despre eficientizarea companiilor de stat prin intermediul pieței de capital.
Adrian Negrescu avertizează că acest populism maschează o realitate economică deja existentă: marile perle ale sectorului energetic, precum Hidroelectrica, Romgaz și Transgaz, sunt deja listate, iar acest lucru nu a dus la pierderea suveranității, ci la o stabilitate financiară fără precedent.
Realitatea bursieră indică o cu totul altă realitate, iar Hidroelectrica este exemplul perfect
Conform postate de managerul Frames pe pagina sa de Facebook, politicienii care critică intențiile de privatizare parțială ignoră, voit sau nu, faptul că statul român a ales deja calea transparenței bursiere de ani buni.
Departe de a fi fost „furate”, aceste companii au devenit ancore de stabilitate nu doar pentru bugetul de stat, ci și pentru zeci de mii de investitori individuali și pentru fondurile de pensii private în care sunt înscriși milioane de români, subliniază Adrian Negrescu.
Exemplul cel mai elocvent este Hidroelectrica, protagonistă a „listării deceniului” în 2023. Deși se tranzacționează liber pe piață, statul român deține în continuare controlul absolut, cu o participație de peste 80%.
În loc să pericliteze securitatea energetică, listarea a forțat o rigoare în management și o transparență care lipseau în perioada în care compania era condusă exclusiv din birourile ministerelor.
„Investitorii privați nu au furat compania, ci au contribuit la o transparență mult mai mare a deciziilor”, subliniază Adrian Negrescu, arătând că randamentul dividendelor a plasat România pe radarul marilor investitori internaționali.
Controlul statului rămâne intact în companiile strategice
O altă temere exploatată politic este pierderea controlului decizional. Cifrele prezentate de Adrian Negrescu prezintă însă o altă realitate.
În cazul Romgaz, Ministerul Energiei păstrează un pachet majoritar confortabil de 70%, asigurându-se că deciziile strategice, cum este exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, rămân sub jurisdicție națională.
La Transgaz, statul controlează direct aproximativ 58,5% din capitalul social.
Teoria „suveranistă” susține că vânzarea unor pachete suplimentare ar înstrăina activele țării. Totuși, un calcul matematic simplu arată că vânzarea unui pachet de 7% din Transgaz, de exemplu, ar lăsa statul cu o majoritate absolută de peste 51%.
Beneficiile unei astfel de mișcări ar fi imediate: capital proaspăt pentru investiții și o „gură de oxigen” pentru bugetul de stat, aflat într-o situație financiară dificilă. Adrian Negrescu punctează că listările nu trebuie făcute „la comandă” sau cu discount, ci pregătite profesionist pentru a maximiza valoarea acțiunilor.
Adrian Negrescu: Statul trebuie să iasă din această dependență toxică de dividendele produse de aceste companii
Dincolo de structura acționariatului, consultantul economic atrage atenția asupra unei probleme structurale grave: dependența toxică a statului de dividendele acestor companii.
În loc ca profiturile să fie reinvestite pentru expansiune și modernizare, ele sunt adesea confiscate de Guvern pentru a acoperi cheltuieli curente, precum pensiile și salariile din sectorul public. Această practică limitează potențialul de creștere al companiilor și le transformă în simple „pușculițe” electorale.
În final, Adrian Negrescu avertizează că mesajele trunchiate ale politicienilor mizează pe lipsa de educație financiară a populației. „Adevăratul patriotism economic” nu înseamnă izolarea companiilor de stat sub umbrela opacă a numirilor politice, ci transformarea lor în entități transparente, eficiente și capabile să concureze pe piața liberă.
| Compania Strategică | Participația Statului | Status Bursier | Beneficiile Prezenței pe Bursă |
| Hidroelectrica | ~80% (Majoritar) | Listată (2023) | Succes istoric, randament ridicat al dividendelor, transparență managerială. |
| Romgaz | 70% (Majoritar) | Listată (2013) | Guvernanță modernă, stabilitate pentru investiții majore (Neptun Deep). |
| Transgaz | 58,5% (Majoritar) | Listată | Decizii strategice menținute de stat, infuzie de capital privat pentru rețele. |
| Impact Bugetar | Decizional total | Sursă de venituri | Dividende pentru buget și atragerea investitorilor de retail/pensii. |
| Riscuri Populiste | Inexistente la <15% vânzare | Mesaje trunchiate | Cedarea pachetelor minoritare nu elimină controlul statului (peste 51%). |
Postarea integrală
„În ultimele zile a reapărut sloganul populist iliescian care susține că nu trebuie să ne vindem țara, cu referire în principal la companiile din sectorul energetic precum Hidroelectrica, Romgaz și Transgaz.
Politicienii care critică orice intenție de privatizare parțială omit intenționat un detaliu economic fundamental. O parte semnificativă din aceste companii a fost deja vândută pe bursă de ani buni, iar statul român continuă să dicteze ferm direcția acestora.
Iar cel mai bun argument îl reprezintă realitatea de pe Bursa de Valori București care contrazice profund discursul alarmist privind pierderea suveranității economice. Aceste companii nu doar că sunt listate public, dar au devenit ancore de stabilitate și profitabilitate pentru zeci de mii de investitori de retail și pentru fondurile de pensii private.
Hidroelectrica a reprezentat succesul deceniului prin listarea sa istorică din 2023. În prezent, statul deține peste 80% din acțiuni, în timp ce restul capitalului se tranzacționează liber pe piață.
Valoarea de piață a companiei a adus beneficii enorme investitorilor, iar randamentul atractiv al dividendelor menține un interes ridicat pe plan internațional.
Mai simplu spus, investitorii privați nu au furat compania, ci au contribuit la o transparență mult mai mare a deciziilor luate de management.
Situația este la fel de clară și în cazul Romgaz, unde Ministerul Energiei păstrează un pachet majoritar confortabil de 70%.
Compania este extrem de profitabilă, cu o capitalizare excelentă, și joacă un rol crucial în viitoarea exploatare a gazelor din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră.
Evoluția constantă a acțiunilor Romgaz de la listarea din 2013 a demonstrat că prezența capitalului privat aduce rigoare și guvernanță corporativă modernă, fără să pericliteze securitatea energetică.
În cazul Transgaz, statul controlează în mod direct aproximativ 58,5% din capitalul social. Deși aproape jumătate din companie aparține acționarilor de pe bursă, statul este cel care ia deciziile strategice și aprobă bugetele de investiții.
Ce susține, în esență, teoria ,,suveranistă’’? Am citit tot felul de mesaje extreme ce reclamă riscul înstrăinării unor active strategice și diminuarea încasărilor anuale la bugetul de stat din dividende.
În primul rând, vânzarea unui pachet suplimentar cuprins între 5% și 15% din aceste companii nu înseamnă sub nicio formă pierderea controlului decizional.
Dacă statul ar decide astăzi să vândă un pachet de 7% din Transgaz, ar rămâne în continuare cu o participație majoritară absolută de peste 51%. Același principiu se aplică și în cazul unor eventuale oferte secundare la Hidroelectrica sau Romgaz.
Controlul rămâne ferm la stat. Cedarea unor pachete minoritare aduce însă capital proaspăt, crește vizibilitatea pieței locale de capital și permite și mai multor români să devină direct coproprietari ai acestor companii strategice. Asta dincolo de faptul că ar aduce câteva miliarde la buget, o gură de oxigen în condițiile situației financiare dificile în care ne aflăm.
Listările trebuie făcute bineînțeles în funcție de oportunitățile pieței, nu la comandă. Trebuie pregătite, promovate și susținute pentru ca valoarea acțiunilor să crească, nu să fie vândute cu discount. Vestea bună este că avem profesioniști capabili să facă asta – vezi succesul listării Hidroelectrica.
Dincolo de acest aspect, mai e unul la fel de important. Statul trebuie să iasă din această dependență toxică de dividendele produse de aceste companii. În mod normal, firmele ar trebui să își folosească banii pentru investiții, pentru a aduce plus valoare și a se extinde nu pentru a acoperi cheltuielile cu pensii și salarii.
Și mai e un lucru important, extrem de relevant. Multe dintre discursurile politice mizează exclusiv pe lipsa de educație financiară a majorității românilor.
Faptul că un segment important din populație nu înțelege mecanismele pieței de capital este exploatat cu cinism prin mesaje trunchiate, demne de epoca iliesciană. Adevăratul patriotism economic înseamnă susținerea unor companii de stat transparente, eficiente și listate pe o piață liberă”, a scris Adrian Negrescu pe pagina sa de socializare.
