Acces la informații de interes public. Ce poți face dacă o instituție refuză să răspundă. Ai două variante în această situație

Accesul la informațiile de interes public este garantat prin Legea 544/2001. În practică, apar însă situații în care instituțiile nu răspund în termen sau transmit un refuz. Legea prevede proceduri pentru astfel de cazuri, iar persoana care a formulat cererea are la dispoziție două căi principale pentru a contesta refuzul.

Ce prevede Legea 544/2001 privind accesul la informații de interes public și ce drept oferă cetățenilor

Legea 544/2001 reglementează accesul liber la informațiile de interes public. Actul normativ stabilește că orice persoană are dreptul să solicite și să primească informații de la autoritățile și instituțiile publice, fără a fi obligată să își justifice interesul.

Prin informații de interes public se înțeleg datele care privesc activitatea unei instituții publice, modul de utilizare a fondurilor publice, contractele încheiate, deciziile administrative sau orice alte informații legate de exercitarea atribuțiilor publice.

Legea obligă instituțiile să răspundă în termene clare și să comunice informațiile solicitate, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Printre excepții se numără informațiile clasificate, datele cu caracter personal sau informațiile care țin de siguranța națională.

Actul normativ stabilește dreptul de acces și mecanismele prin care acesta poate fi apărat atunci când este încălcat. De aceea, în cazul unui refuz sau al lipsei unui răspuns, legea prevede proceduri concrete de contestare.

Care sunt termenele legale de răspuns și ce înseamnă refuz explicit sau refuz tacit

Potrivit Legii 544/2001, autoritatea sau instituția publică are obligația să răspundă în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii. Dacă informația solicitată necesită un timp mai mare de identificare și prelucrare, termenul poate fi extins la maximum 30 de zile, cu condiția ca solicitantul să fie informat în primele 10 zile despre această prelungire .

Dacă instituția respinge cererea, refuzul trebuie motivat și comunicat solicitantului în termen de 5 zile de la primirea solicitării .

În practică, pot exista două situații distincte. Prima este refuzul explicit, atunci când instituția transmite un răspuns scris prin care respinge solicitarea. A doua este refuzul tacit, atunci când nu se transmite niciun răspuns în termenul legal de 10 sau 30 de zile. Ambele situații pot fi contestate.

Reclamația administrativă către conducătorul instituției este primul pas prevăzut de lege

Legea oferă posibilitatea formulării unei reclamații administrative adresate conducătorului autorității sau instituției publice. Termenul pentru depunerea acesteia este de 30 de zile de la data la care solicitantul a luat cunoștință de refuz sau de la expirarea termenului legal de răspuns .

După primirea reclamației, instituția trebuie să analizeze situația în cadrul unei cercetări administrative. Dacă reclamația este considerată întemeiată, răspunsul trebuie transmis solicitantului în termen de 15 zile de la depunere, iar acesta trebuie să includă informațiile solicitate .

Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 123/2002, includ inclusiv modele orientative pentru reclamația administrativă .

Reclamația administrativă nu presupune taxe și poate fi depusă în scris, cu indicarea clară a cererii inițiale și a termenelor care nu au fost respectate.

Plângerea în contencios administrativ poate fi formulată dacă răspunsul lipsește sau este menținut refuzul

Dacă persoana se consideră vătămată prin refuzul de comunicare sau prin lipsa răspunsului, legea permite sesizarea instanței de contencios administrativ.

Plângerea se adresează tribunalului competent, de regulă fie la domiciliul solicitantului, fie la sediul autorității. Termenul indicat de lege este de 30 de zile de la expirarea termenului legal de răspuns.

Instanța poate obliga instituția să comunice informațiile solicitate dacă apreciază că refuzul nu a fost justificat în mod legal. De asemenea, poate constata încălcarea dreptului de acces la informații de interes public.

Pentru a putea demonstra depășirea termenelor sau existența refuzului, este importantă păstrarea dovezii depunerii cererii inițiale. Numărul de înregistrare, confirmarea de primire prin e-mail sau confirmarea poștală pot deveni relevante într-o eventuală procedură ulterioară.

Calculul termenelor începe, de regulă, de la data înregistrării cererii la instituție. Termenul de 10 zile sau, după caz, cel de 30 de zile trebuie analizat în raport cu această dată .