Abandonul școlar rămâne ridicat în Europa de Est. Date actuale și factori sociali care explică fenomenul

Abandonul școlar în Europa de Est continuă să fie o problemă semnificativă pentru piețele muncii și societățile din regiune, potrivit celor mai recente date statistice europene. În unele state, rata tinerilor care părăsesc educația înainte de finalizarea ciclului obligatoriu sau a formării profesionale este mult peste media Uniunii Europene. Fenomenul reflectă atât cauze economice, cât și sociale, cu efecte directe asupra oportunităților de angajare și incluziune socială.

Rata abandonului școlar în Europa de Est în comparație cu media UE

Datele oficiale publicate de Eurostat arată că abandonul școlar rămâne o problemă structurală la nivelul Uniunii Europene, chiar dacă tendința generală este una de scădere lentă. În 2024, ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au părăsit timpuriu educația sau formarea profesională a fost estimată la aproximativ 9,3–9,4%, în ușoară scădere față de 9,5% în 2023.

Indicatorul se referă la tinerii care au finalizat cel mult învățământul secundar inferior și care nu mai participă la nicio formă de educație sau formare, fiind utilizat la nivel european pentru a evalua riscurile de excluziune educațională și socială.

În interiorul acestei medii europene, diferențele regionale rămân semnificative, iar statele din Europa de Est continuă să fie supra-reprezentate în zona ratelor ridicate de abandon școlar. România a înregistrat în 2024 o rată de aproximativ 16,8%, cea mai mare din Uniunea Europeană, menținând un decalaj de peste șapte puncte procentuale față de media UE.

Alte state din regiune prezintă situații contrastante: Polonia se situează sub 5%, Slovacia în jurul valorii de 7,5%, iar Lituania și Letonia între 7% și 8,5%, potrivit acelorași date Eurostat. Aceste diferențe indică nu doar niveluri distincte de performanță educațională, ci și variații importante în ceea ce privește politicile publice, accesul la educație și condițiile socio-economice ale tinerilor.

Pe de altă parte, o altă măsură Eurostat privind părăsirea educației și formării la nivelul populației între 15 și 34 de ani arată că 14,2% dintre persoanele din UE au renunțat la educație sau formare cel puțin o dată în viața lor, cu variații considerabile între state. Această cifră evidențiază faptul că abandonul școlar nu se limitează exclusiv segmentului 18–24 de ani, ci afectează și alte etape ale parcursului educațional.

Important de menționat este că unele surse recente au pus în discuție nivelul real al fenomenului în anumite țări, arătând valori mult mai scăzute pentru rata de renunțare din totalul persoanelor între 15–34 de ani în unele statistici alternative pentru România. Aceasta reflectă diferențele metodologice și modul de raportare (de exemplu: părăsirea formală a sistemului de educație vs. părăsirea unor programe educaționale la un moment dat).

Cauze sociale și economice ale abandonului școlar în Europa de Est

Abandonul școlar în Europa de Est este influențat de o combinație de factori sociali și economici, care variază de la condițiile locale la structura sistemelor de educație.

Un factor comun este inegalitatea de șanse în educație. Regiunile rurale sau defavorizate economic prezintă de obicei rate mai mari de părăsire timpurie a educației decât zonele urbane. Aceasta se datorează în parte accesului mai redus la instituții de învățământ și resurse educaționale, dar și presiunii asupra tinerilor de a intra pe piața muncii pentru a sprijini veniturile familiei, mai ales în comunitățile cu oportunități economice limitate.

Problemele familiale și personale sunt raportate frecvent ca factori care determină decizia de a renunța la educație. Eurostat indică faptul că unul dintre principalele motive invocate de persoanele care au părăsit educația este că programele nu au corespuns așteptărilor lor sau au fost percepute ca fiind prea dificile. O explicație este lipsa orientării vocaționale eficiente sau a suportului pedagogic adaptat nevoilor individuale ale elevilor.

Perspectiva economică este, de asemenea, relevantă: atunci când oportunitățile de angajare fără calificări sunt percepute ca fiind suficient de atractive sau necesare pentru supraviețuire, tinerii pot decide să abandoneze educația mai devreme. În unele țări din Europa de Est, nivelul de trai mai scăzut și piețele de muncă informale determină un grad mai mare de intrare timpurie pe piața muncii, înainte de obținerea unor calificări superioare.

Un alt factor este legat de structura sistemelor educaționale și de oportunitățile de formare profesională. În țări unde educația vocațională este bine integrată și apreciată, tinerii pot vedea clar legătura între instruire și angajare, ceea ce reduce riscul de abandon. În schimb, sistemele cu bariere birocratice sau cu investiții insuficiente în formare profesională tind să aibă rate mai mari de părăsire.

Educația timpurie și sprijinul continuu pentru elevi pot juca un rol esențial. Raportul OECD „Education at a Glance” subliniază importanța participării la educație și formare continuă pentru reducerea decalajelor în competențe, dar accesul și calitatea programelor variază mult între state.

Impactul pe termen lung și dificultăți persistente

Abandonul școlar nu afectează doar accesul la educație, ci are consecințe semnificative asupra inserției tinerilor pe piața muncii și asupra perspectivei lor socio-economice pe termen lung. Tinerii fără diplomă de liceu sau calificări sunt mai predispuși să se confrunte cu șomaj, venituri mai mici și excluziune socială.

În plus, diferențele dintre regiuni și grupuri sociale se adâncesc atunci când ratele de părăsire timpurie rămân ridicate într-o parte a populației și scăzute în altele.

Reducerea abandonului școlar este, prin urmare, un obiectiv central al politicilor publice europene, iar țările din Europa de Est lucrează la implementarea unor strategii menite să asigure accesul egal la educație și o tranziție mai flexibilă între etapele educației și inserția în muncă.