Vor scădea facturile la gaze? Dumitru Chisăliță explică ce se va întâmpla după exploatarea din Marea Neagră

Începerea producției de gaze din proiectul Neptun Deep, estimată pentru anul 2027, ar putea pune presiune pe scăderea prețurilor pe piața angro din România. Cu toate acestea, consumatorii casnici nu au garanția că vor plăti facturi mai mici, avertizează expertul în energie Dumitru Chisăliță. Potrivit analizei sale, impactul asupra prețului final va depinde de evoluția consumului, exporturi, fiscalitate, reglementări și contextul internațional.

Neptun Deep poate aduce mai mult gaz pe piață și o reducere a prețurilor angro

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, există argumente solide care susțin posibilitatea unei scăderi a prețului gazelor după intrarea în producție a zăcământului offshore Neptun Deep.

Proiectul din Marea Neagră este așteptat să livreze aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze anual, începând cu 2027. În aceste condiții, producția internă a României ar putea aproape să se dubleze până la sfârșitul deceniului, în timp ce consumul intern este estimat să se mențină în jurul valorii de 10-11 miliarde de metri cubi pe an.

O ofertă mai mare de gaze din surse interne ar putea reduce dependența de importuri și ar crea premisele unor prețuri mai competitive pe piața locală.

Analiza arată că România și-a dezvoltat în ultimii ani infrastructura necesară pentru preluarea și transportul gazelor offshore, ceea ce poate contribui la diminuarea costurilor logistice și la creșterea concurenței în piață.

Într-un scenariu echilibrat, care presupune că cererea și oferta nu sunt influențate major de alți factori, prețurile angro ar putea înregistra o reducere de aproximativ 5-20% față de nivelurile actuale în perioada 2027-2028.

Creșterea consumului și exporturile pot limita efectul asupra prețurilor

Dumitru Chisăliță atrage însă atenția că simpla creștere a producției nu garantează automat o ieftinire a gazelor pentru consumatori.

Potrivit acestuia, România se pregătește pentru o creștere semnificativă a consumului de gaze, pe fondul construirii de noi centrale electrice care vor înlocui capacitățile pe cărbune.

Estimările indică o majorare a consumului intern cu aproximativ 25% până în anul 2030 dacă toate proiectele energetice pe gaze vor deveni operaționale.

În același timp, gazele extrase din Marea Neagră vor intra pe o piață europeană integrată, unde producătorii vor urmări obținerea celui mai bun preț disponibil.

„Piața gazelor nu funcționează după logica simplă a abundenței. Gazul extras din Marea Neagră nu va fi rezervat exclusiv consumatorilor români și nici nu va fi vândut la un preț „patriotic”. El va intra într-o piață europeană integrată, unde producătorii urmăresc, firesc, cel mai bun preț disponibil. Dacă Bulgaria, Ungaria sau alte piețe regionale oferă un preț mai mare, gazul va merge acolo.”

Expertul subliniază că o parte importantă din producția suplimentară este deja anticipată de viitoarele proiecte energetice.

„Mai mult, România se pregătește să consume mai mult gaz, nu mai puțin. Noile centrale electrice pe gaze construite pentru înlocuirea cărbunelui vor absorbi volume importante din producția suplimentară. Estimările arată că cererea internă ar putea crește cu aproximativ 25% până în 2030. Cu alte cuvinte, o bună parte din surplusul promis este deja „vândut” înainte să fie extras.”

Taxele și tarifele pot anula o parte din ieftinirea gazului

Un alt element care poate influența factura finală este reprezentat de politica fiscală și de cadrul de reglementare.

Chisăliță explică faptul că redevențele, taxele aplicate producției offshore și alte obligații impuse sectorului energetic pot menține costurile la un nivel ridicat.

De asemenea, chiar dacă prețul gazului ca marfă scade, factura finală include și alte componente importante, precum transportul, distribuția și taxele.

„Există apoi problema pe care politicienii o ignoră constant: prețul gazului reprezintă doar o parte din factura plătită de consumator. Tarifele de transport și distribuție cresc, taxele se modifică, iar costurile impuse prin reglementări devin tot mai importante. Chiar dacă gazul ca marfă se ieftinește, factura finală poate rămâne la același nivel sau chiar poate crește.”

În plus, piața gazelor rămâne puternic influențată de evoluțiile internaționale, de prețurile gazului natural lichefiat (LNG), de politica energetică europeană și de contextul geopolitic.

Trei scenarii pentru prețul gazelor după 2030

Pe baza modelelor economice analizate pentru perioada 2027-2030, Dumitru Chisăliță identifică trei posibile scenarii privind prețul final plătit de consumatori.

În varianta optimistă, prețul angro ar putea coborî la 27-32 euro/MWh după intrarea în producție a Neptun Deep, iar gospodăriile ar putea plăti aproximativ 280-300 lei/MWh, cu circa 10% sub actualul nivel plafonat.

În scenariul de bază, prețul pentru consumatorul final ar putea ajunge la 320-340 lei/MWh, în timp ce varianta pesimistă indică un interval de 350-380 lei/MWh.

Cine va beneficia de gazele din Marea Neagră?

Expertul consideră că principalul avantaj al exploatării gazelor offshore este consolidarea securității energetice a României și reducerea dependenței de importuri, nu neapărat scăderea spectaculoasă a facturilor.

„Aceasta este realitatea pe care discursul public o evită. Gazele din Marea Neagră nu garantează facturi mult mai mici. Ele oferă României mai multă siguranță energetică, reduc dependența de importuri și pot genera venituri importante pentru economie și bugetul României. Dar între avantajul strategic și beneficiul direct pentru consumator există o distanță uriașă.”

În concluzie, Dumitru Chisăliță susține că adevărata miză a proiectului Neptun Deep nu este doar exploatarea resurselor, ci modul în care beneficiile economice vor fi distribuite.

„Adevărata întrebare nu este dacă România va extrage gaze din Marea Neagră. Adevărata întrebare este cine va beneficia de valoarea creată de aceste resurse: consumatorii, economia românească sau doar bugetul statului și companiile străine.”

El avertizează că, în lipsa unor politici care să favorizeze consumatorii, România ar putea ajunge să producă mai mult gaz ca niciodată fără ca populația să simtă o diferență semnificativă în facturi.

„Dacă statul va continua să trateze energia ca pe o sursă de taxe și venituri suplimentare, românii ar putea descoperi în 2028 că trăiesc într-o țară care produce mai mult gaz ca niciodată, dar în care facturile nu sunt cu mult mai mici. Iar atunci promisiunea „gazelor ieftine din Marea Neagră” va intra în aceeași categorie cu multe alte promisiuni energetice, bune pentru campanii electorale, dar fără legătură cu realitatea din buzunarul consumatorului.”