Vânzarea activelor Lukoil din România

Vânzarea rapidă a activelor deținute de gigantul rus Lukoil în România pune presiune pe piața locală de carburanți și ridică întrebări asupra stabilității economice pe termen scurt. Lukoil deține rafinăria Petrotel de la Ploiești, a treia ca mărime din România, cu o capacitate ce acoperă aproximativ 20% din consumul intern de carburanți, și o rețea de 320 de stații de alimentare.

Închiderea acestor unități sau întreruperea producției ar putea determina creșteri substanțiale ale prețurilor la pompă și dezechilibre pe piață, arată evz.ro.

Mihnea Cătuți, director executiv al think tank-ului Energy Policy Group (EPG), subliniază că riscul este real, dar poate fi gestionat dacă statul intervine eficient. „

„Este important de spus în acest context că, în prezent, rafinăria Petrotel Ploiești a Lukoil nu funcționează, pentru că este în lucrări de mentenanță – ar fi trebuit să pornească la finalul acestei luni. Pe de altă parte, Petrotel asigură aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României, deci nu este cea mai mare, cum este de exemplu cea de la Petrobrazi. Este a treia ca mărime, din cele patru rafinării din România. Este adevărat însă că 20% înseamnă destul de mult. Dar vorbim de o rafinărie unde se știe în spațiul public de mai mult timp că este nevoie de investiții serioase pentru a putea continua producția la standarde de eficiență ridicate, pe termen lung”, afirmă Mihnea Cătuți, director executiv la Energy Policy Group (EPG), think tank românesc în domeniul energiei.

Mihnea Cătuți
SURSA FOTO: evz.ro – Vânzarea activelor Lukoil din România

Termenul scurt, principalul punct nevralgic

Procesul de vânzare este complicat de termenul limită impus de Oficiul pentru Controlul Activelor Externe (OFAC) al Trezoreriei SUA. Inițial stabilit pentru 21 noiembrie, termenul a fost extins până pe 13 decembrie. Cătuți avertizează că perioada extrem de scurtă face dificilă realizarea unei tranzacții bine organizate. În plus, Lukoil intenționează să vândă toate activele sale externe ca un pachet global, ceea ce înseamnă că oferta pentru România nu poate fi separată de restul afacerilor companiei la nivel internațional.

„Vorbim de un termen extrem de scurt. De acum până pe 13 decembrie este prea puțin timp pentru ca cineva să poată să preia într-un mod organizat activele, așa cum se fac astfel de tranzacții de obicei. Ba chiar mai mult, din ce am văzut în presa internațională, și grupul care deține Lukoil ar vrea să vândă toate activele externe ale companiei la pachet. Ceea ce ar însemna că, oricum, o vânzare ar implica o tranzacție mai mare la nivel mondial a tuturor activelor Lukoil din afara Rusiei, nu doar a celor din România. De altfel, până în prezent, singura ofertă care a fost făcută a fost pentru tot business-ul global”, a precizat Cătuți.

Un alt aspect critic este clarificarea efectelor sancțiunilor ce vor intra în vigoare după 13 decembrie asupra funcționării rafinăriei.

„Pentru că, mai degrabă, sancțiunile sunt un impediment în momentul de față”, subliniază directorul EPG.

Impactul asupra prețurilor carburanților

Deși prețurile la carburanți au început să crească, majorările nu reflectă, încă, schimbări reale în aprovizionare, deoarece rafinăria Petrotel este oprită pentru mentenanță. În mod normal, alți furnizori pot compensa lipsa temporară de producție, dar pentru ca acest lucru să fie eficient, trebuie identificate zonele critice unde Lukoil joacă un rol esențial, după modelul Aeroportului din Chișinău, unde aprovizionarea cu carburanți nu a trebuit să fie întreruptă.

„Vedem deja niște modificări ale prețului carburanților în România, deși, în mod real, nu s-a schimbat imediat ceva, pentru că rafinăria este în lucrări de mentenanță. De obicei când apar astfel de șocuri, pe partea de aprovizionare, prețurile tind să crească pe termen scurt. În mod normal, cred că ceilalți furnizori prezenți pe piața românească pot compensa această lipsă, dar este nevoie de timp pentru astfel de lucruri. Pe de altă parte, trebuie înțeles exact unde sunt punctele nevralgice. Am văzut, de exemplu, cazul Aeroportului din Chișinău, din Republica Moldova, unde furnizorul principal era Lukoil și unde urgența imediată a fost să nu fie întreruptă furnizarea de carburanți. Deci trebuie, mai degrabă, găsite acele zone unde aprovizionarea de la Lukoil este esențială pentru realizarea activității economice și văzut care sunt potențialii ceilalți furnizori care pot suplini această lipsă.”

Una dintre soluțiile principale pentru atenuarea efectelor opririi rafinăriei este creșterea importurilor de carburanți. Țițeiul procesat la Petrotel este deja importat, astfel că în lipsa rafinăriei se poate suplimenta importul direct de carburanți, în special motorină, unde România este deja dependentă. În primele șase luni ale anului, peste jumătate din cele 930.000 de tone de motorină importate proveneau din Turcia.

„Oricum, tot țițeiul care este rafinat la Petrotel este din import. Astfel, în loc să importăm țițeiul în formă brută, am importa mai mulți carburanți. Noi oricum suntem într-un deficit aici, importăm mai multă motorină decât producem”, afirmă Cătuți.

Totodată, România dispune de stocuri strategice care asigură consumul pentru aproximativ 90 de zile. Aceste rezerve pot fi activate pentru a preveni penuriile, așa cum s-a întâmplat în luna iulie, când contaminarea unui transport de țiței a impus scoaterea din stocurile de urgență a unor mii de tone de petrol și motorină.

„Este important de precizat că nu ar trebui să existe o penurie de carburanți ca urmare a unui astfel de eveniment. Pentru că România, ca toate statele membre ale Uniunii Europene, are niște obligații de înmagazinare a unor stocuri strategice de produse petroliere. Stocuri care sunt echivalente cu consumul aproximativ pe 90 de zile. Deci nu ar trebui să existe un impact imediat, care să ducă la un risc real de aprovizionare. Iar dacă există un astfel de risc, aceste rezerve pot fi folosite. Așa cum s-a întâmplat în cazul acelei contaminări a unor importuri de țiței din luna iulie”, a explicat Cătuți.

Viitorul Luloil poate duce la riscul de concentrare pe piață

Închiderea sau vânzarea rețelei de 320 de benzinării Lukoil poate genera dezechilibre în sectorul distribuției. Deși piața ar putea absorbi șocul, autoritățile trebuie să se asigure că fluctuațiile de preț nu vor afecta consumatorii și nu vor genera presiuni inflaționiste. Vânzarea „la pachet” limitează riscul de concentrare excesivă, dar există deja interes din partea unor companii străine pentru preluarea stațiilor, ceea ce va impune supravegherea atentă a Consiliului Concurenței.

„Referitor la situația celor peste 300 de stații Lukoil, eu cred că piața ar trebui să aibă capacitatea de absorbție a șocului. Dar, bineînțeles, cel mai important lucru este ca statul să aibă grijă ca acele fluctuații de preț care pot fi cauzate de instabilitate să fie cât mai tolerabile pentru consumatori, pentru cei care merg cu mașina. Pentru ca să nu avem încă o dată o inflație la prețul produselor de bază, care se bazează pe transport. Piața ar trebui să poată face acest lucru, dar și statul trebuie să fie atent să nu existe speculă prea mare în creșterea de prețuri în perioada următoare”, susține directorul EPG.

Obligația vânzării activelor Lukoil afectează indirect și proiectul Trident din Marea Neagră, unde Romgaz este partener, iar Lukoil deține aproximativ 88% din participații.

„Lukoil este acționar majoritar pe zăcământul de la Trident, din Marea Neagră. Aici vorbim însă de o investiție aflată la un alt nivel de maturitate față de ceea ce este la Neptun Deep, de exemplu. Adică la Trident mai este de muncă până să putem vedea ce va fi, comparativ cu ce se întâmplă în prezent în proiectul Romgaz cu OMV Petrom. Pe de altă parte, statul român are niște mecanisme de control asupra cui se vinde acea participație”, afirmă Cătuți.

Premierul Ilie Bolojan a confirmat că statul a luat măsuri pentru a proteja investiția Romgaz de efectele sancțiunilor. Cătuți subliniază că clarificarea rapidă a situației este crucială și în acest caz, deoarece incertitudinea poate duce la presiuni suplimentare asupra pieței.

„Cu cât avem o incertitudine mai mare, într-un sistem în care riscurile pieței sunt mari, cu atât prețurile pot să aibă o presiune de creștere. Este dificil de estimat cât de repede va fi reluată producția la rafinăria Lukoil. Pe de altă parte, evoluția pieței prețurilor ține de decizia fiecărui furnizor, care este bazată pe prețurile lui de producție, de import, transport și furnizare – vorbim de o piață lichidă și complexă. Deci cu cât se clarifică mai repede situația, cu atât va fi mai bine din acest punct de vedere”, conchide Mihnea Cătuți.