Valurile de căldură marină amenință pescuitul din Europa. Temperaturile record transformă ecosistemele marine

Apele europene au înregistrat cele mai ridicate temperaturi din lunile de vară de când senzorii satelitari au început să furnizeze date fiabile, în 1982, potrivit unei analize Reuters a temperaturilor de la suprafața mărilor. Căldura excepțională transformă ecosistemele marine și are consecințe severe pentru unele comunități de coastă care depind de pescuit.

Valurile de căldură marină amenință pescuitul din Europa

În timp ce seceta s-a extins, iar incendiile de vegetație au afectat Europa în această vară, temperaturile neobișnuit de ridicate au continuat și în largul coastelor. Recordurile de temperatură au fost depășite din Canalul Mânecii până în Marea Mediterană.

O geamandură aflată în largul insulei Mallorca a înregistrat pe 5 august o temperatură de 33,02 grade Celsius, echivalentul a 91,44 grade Fahrenheit. Aceasta a fost cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în rețeaua de geamanduri a autorității portuare spaniole, conform Reuters.

O analiză a literaturii științifice și interviurile realizate cu peste o duzină de cercetători, reprezentanți ai industriei pescuitului și analiști arată că încălzirea apelor transformă ecosistemele marine, cu consecințe grave pentru unele activități de pescuit din Europa și pentru oamenii care depind de acestea.

Oamenii de știință avertizează că valurile de căldură marină, precum cele din acest an, devin mai frecvente, mai intense și se extind pe suprafețe mai mari, pe fondul emisiilor de gaze cu efect de seră care cresc temperaturile atmosferice la nivel mondial. Oceanele absorb cea mai mare parte a excesului de căldură și îl păstrează pentru perioade mai lungi decât uscatul sau atmosfera.

Specii care au susținut timp de generații unele comunități de coastă din Spania și sudul Angliei dispar, în timp ce specii care nu erau întâlnite în mod obișnuit în aceste regiuni ajung în număr tot mai mare în apele devenite mai favorabile.

Cercetătorul Jean-Pierre Gattuso, de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică, a remarcat că viteza acestor schimbări este surprinzătoare și că recordurile sunt depășite aproape zilnic în numeroase locuri.

În perioada iunie-august, temperaturile medii ale mărilor europene au ajuns la 21,6 grade Celsius, respectiv 70,9 grade Fahrenheit, cel mai ridicat nivel din cei 45 de ani pentru care există date disponibile.

Golful Biscaya, printre cele mai afectate regiuni

Printre regiunile care s-au îndepărtat cel mai mult de valorile normale în această vară se numără Golful Biscaya, situat în largul coastelor Franței și Spaniei, la Atlantic.

Golful se întinde de la Capul Ortegal din Galicia până la Pointe de Penmarch, în sudul Bretaniei. Apele sale, cunoscute în mod tradițional pentru temperaturile scăzute, au avut o medie de 21,4 grade Celsius, adică 70,5 grade Fahrenheit, în perioada iunie-august.

Valoarea a fost cu peste 2,4 grade Celsius, respectiv 4,4 grade Fahrenheit, mai mare decât media perioadei 1991-2020. Datele Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din Statele Unite, NOAA, au indicat un vârf de 23,2 grade Celsius, echivalentul a 74 de grade Fahrenheit, pe 13 august. Aceasta a fost cea mai ridicată valoare din perioada în care există date satelitare.

Un val de căldură marină este definit de oamenii de știință ca o perioadă de cel puțin cinci zile în care temperaturile apei sunt mult peste valoarea istorică normală pentru o anumită zonă.

În anii 1980, Golful Biscaya înregistra în medie doar câteva zile de val de căldură marină pe an. Până la sfârșitul lunii august 2026, regiunea ajunsese însă la 186 de astfel de zile, ceea ce înseamnă mai mult de trei zile din patru, potrivit analizei Reuters.

Pădurile de alge și speciile marine dispar

Apele reci ale Golfului Biscaya au fost mult timp apreciate de spaniolii care căutau un refugiu față de căldura de pe coasta mediteraneană. Regiunea a fost imortalizată și în romanul lui Ernest Hemingway din 1926, „The Sun Also Rises”, al cărui protagonist se reface după săptămâni de excese pe plajele nordice din San Sebastian.

În prezent, pentru a găsi ape reci în care să înoate, oamenii trebuie să ajungă în partea cea mai vestică a Galiciei, în nord-vestul Spaniei, potrivit lui Jose Manuel Rico Ordas, profesor de ecologie marină la Universitatea din Oviedo, în regiunea Asturias.

Galicia beneficiază de vânturi puternice care împing vara apa caldă de la suprafață în larg. Astfel, apa rece din adâncuri îi ia locul printr-un proces cunoscut sub denumirea de upwelling.

Rico Ordas își petrece verile în această zonă încă din copilărie și studiază în prezent transformarea Golfului Biscaya. În trecut, aici existau întinse păduri submarine de alge kelp, care asigurau hrană, adăpost și zone de reproducere pentru zeci de specii ce susțineau pescuitul la scară mică din regiune.

Profesorul estimează că aproximativ 95% dintre formațiunile mari de alge brune au dispărut, pe baza probelor colectate de-a lungul coastei accidentate a regiunii Asturias începând din 2010. El atribuie în principal schimbările schimbărilor climatice.

Algele kelp au nevoie de apă rece, de regulă sub 20 de grade Celsius, adică 68 de grade Fahrenheit, pentru a supraviețui. Temperaturile mai ridicate erau în trecut extrem de rare în Golful Biscaya.

Declinul algelor a fost accentuat și de pășunatul peștilor, în special al dreamfish, o specie care se dezvoltă în condiții de temperaturi mai ridicate.

Efectele asupra ecosistemului sunt deja vizibile. În zonă nu mai sunt întâlnite în aceeași măsură homari, languste, arici de mare și numeroase alte specii asociate cu starea bună a pădurilor de alge kelp.

Pescarii îngrijorați colaborează cu oamenii de știință pentru a încerca să refacă aceste păduri submarine

Pescarii îngrijorați colaborează cu oamenii de știință și activiștii de mediu pentru a încerca să refacă aceste păduri submarine. Una dintre metode constă în plantarea unor puieți de alge crescuți în laboratoare.

Manuel Angel Reiriz Gonzalez, președintele unei asociații locale de pescari din Galicia, a transportat recent cu o ambarcațiune pe care o folosește pentru excursii de pescuit sportiv, din portul Ribeira, membri ai unui astfel de proiect.

Grupul a adus o cutie cu pietre mici pe care fuseseră cultivate alge kelp și le-a aruncat în apele agitate. Gonzalez consideră că schimbările climatice amenință un mod de viață care a susținut comunitatea sa timp de generații.

Familia sa se ocupă de mai bine de un secol de scufundări pentru recoltarea aricilor de mare și de culegerea scoicilor. Valurile de căldură care se repetă afectează însă în prezent stocurile de moluște.

Zona a fost afectată și de apariția unor specii provenite din regiuni mai calde din sud. Printre acestea se numără caravela portugheză și peștii trigger, care se hrănesc cu pești și crustacee locale.

Gonzalez a explicat că producția de scoici a avut ani foarte slabi, dar lucrările de însămânțare au permis speciei să se adapteze treptat. El speră că eforturile de restaurare a fundului marin vor avea un efect similar asupra pădurilor de alge kelp.

Dispariția algelor kelp ar putea duce la declinul aricilor de mare și al altor specii de care depind pescarii. În cazul în care acest proces continuă, activitatea asociațiilor locale de pescari ar putea deveni imposibilă.

Specii noi și schimbarea lanțurilor trofice în Marea Mediterană

În alte ape europene, noi specii invazive provenite din Marea Roșie și din alte regiuni pătrund în Marea Mediterană prin Canalul Suez.

Cercetătorii susțin că aceste specii înlocuiesc populațiile native, modifică lanțurile trofice și amenință activitățile de pescuit. În total, în Marea Mediterană există peste 1.000 de specii care nu sunt indigene, potrivit unui raport recent al Academiei de Științe, Litere și Arte din Cipru, bazat pe cercetări realizate de oameni de știință din 11 țări.

Nu toate speciile native reacționează în același mod la temperaturile mai ridicate.

În luna august, un roi masiv de meduze a dus la oprirea reactoarelor centralei nucleare Gravelines din Franța, după ce a blocat sistemul de răcire. A fost a doua situație de acest fel în tot atâția ani. Centrala din nordul Franței este răcită printr-un canal conectat la Marea Nordului.

Pescarii de pe coasta sudică a Angliei raportează o creștere puternică a capturilor de caracatiță

Aproximativ 2.600 de tone au fost capturate anul trecut, iar în 2026 cantitatea a depășit deja 3.000 de tone, potrivit cifrelor compilate de Organizația pentru Managementul Marin din Regatul Unit. Înainte de 2025, capturile anuale erau de sub 30 de tone.

Larvele de caracatiță sunt transportate în apele britanice de curenți proveniți din zonele de reproducere din apropierea Insulelor Canalului, Bretaniei și altor regiuni situate mai la sud, potrivit lui Bryce Stewart, cercetător principal la Marine Biological Association din Plymouth.

În trecut, multe dintre aceste larve nu supraviețuiau temperaturilor foarte scăzute. Din 2022 însă, Canalul Mânecii s-a aflat în condiții de val de căldură aproximativ șase luni pe an, în medie, acumulând peste 900 de zile de astfel de condiții în total, potrivit analizei Reuters.

Caracatițele se reproduc acum în apele britanice într-un ritm considerabil.

Explozia populației de caracatițe s-a dovedit benefică pentru mai multe firme

Pentru Ian Perkes, proprietarul unei firme de comercializare a peștelui din orașul de coastă Brixham, în sudul Devonului, explozia populației de caracatițe s-a dovedit benefică. Există o piață pregătită în sudul Europei pentru această specie care era anterior rară, iar capturile nu sunt supuse unor cote.

Într-o singură săptămână, firma sa a primit 200.000 de kilograme, respectiv 200 de tone, de caracatiță.

Situația este însă diferită pentru pescarii care depind de crustacee. Caracatițele se hrănesc cu homari locali, crabi bruni și scoici Saint-Jacques.

Pentru membrii cooperativei South Devon and Channel Shellfishermen, anul 2026 a fost caracterizat de ceea ce reprezentanta sa, Beshlie Pool, a descris drept o adevărată explozie a populației de caracatițe. O partidă recentă de pescuit a adus un singur crab pe durata întregii zile.

Marine Biological Association estimează că explozia populației de caracatițe ar putea reprezenta aproximativ 10 milioane de lire sterline, adică 13,25 milioane de dolari, în capturi pierdute de crustacee. În schimb, capturile de caracatiță au ajuns la aproximativ 12 milioane de lire sterline în perioada ianuarie-septembrie 2025.

Beneficiile acestei schimbări nu sunt distribuite în mod egal. Unii pescari de crustacee au trecut la capturarea caracatițelor, însă mulți nu dispun de echipamentele necesare.

Patru dintre cele aproximativ 90 de ambarcațiuni ale cooperativei au ieșit din activitate în ultimele 12 luni.

Bryce Stewart atrage atenția și asupra caracterului imprevizibil al schimbărilor, care face dificilă adaptarea pescarilor. Rămâne incert dacă populația de caracatițe va persista și în anul următor, iar în cazul în care acestea consumă crabii și homarii și apoi dispar, pescarii s-ar putea confrunta cu o nouă problemă.

Cum au fost calculate temperaturile și valurile de căldură marină

Datele privind temperaturile de la suprafața mării provin din informații compilate de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din Statele Unite și de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii Europene.

Apele europene au fost definite prin combinarea a șase regiuni marine identificate de Agenția Europeană de Mediu. Acestea nu includ zonele arctice sau Macaronezia.

Granițele Golfului Biscaya și ale Canalului Mânecii au fost stabilite pe baza delimitărilor Organizației Hidrografice Internaționale.

Valurile de căldură marină sunt calculate prin compararea temperaturilor înregistrate într-un anumit loc cu valorile maxime observate în aceeași zonă între 1991 și 2020, pentru aceeași perioadă a anului.

O zonă este considerată afectată de un val de căldură marină atunci când temperaturile se află în primele 10% dintre valorile înregistrate în perioada de referință de 30 de ani timp de cel puțin cinci zile.