Lemnele de foc care țin căldura cel mai mult. Diferența pe care puțini o iau în calcul

Alegerea lemnelor de foc poate influența direct eficiența încălzirii unei locuințe pe durata sezonului rece. Unele esențe ard rapid și trebuie înlocuite mai des, în timp ce altele ard lent, degajă mai multă căldură și formează un jar care se păstrează o perioadă mai lungă.

Secretul unei sobe care ține căldura mai mult: lemnul ales face diferența

Tipul de lemn ales are efect atât asupra temperaturii din casă, cât și asupra frecvenței cu care soba sau cazanul trebuie alimentat. Lemnele dense sunt, în general, apreciate pentru arderea îndelungată și pentru cantitatea de căldură obținută din același volum.

Totuși, specia nu este singurul criteriu care trebuie luat în calcul atunci când sunt cumpărate lemne pentru încălzire. Gradul de uscare are un rol important în eficiența arderii și în cantitatea de căldură care ajunge efectiv în locuință.

Lemnul umed se aprinde și arde mai greu, iar o parte din energia degajată este consumată pentru evaporarea apei. Din acest motiv, un lemn insuficient uscat poate produce mai puțină căldură utilă chiar dacă provine dintr-o specie cunoscută pentru proprietățile sale bune de ardere.

De ce unele specii de lemn oferă mai multă căldură

Diferențele dintre esențele de lemn devin importante mai ales atunci când combustibilul este cumpărat la metru cub. Densitatea lemnului determină cât material combustibil se află într-un anumit volum, iar speciile mai dense cântăresc mai mult și pot furniza mai multă energie prin ardere.

Potrivit datelor furnizate de specialiștii silvici din Ucraina, la o umiditate de aproximativ 15%, puterea calorică diferă în funcție de specia de lemn. Valorile indicate pentru un metru cub sunt de aproximativ 2.016 kWh pentru fag și frasin, 1.974 kWh pentru stejar, 1.890 kWh pentru mesteacăn, 1.548 kWh pentru pin și 1.419 kWh pentru molid.

Diferențele dintre aceste valori sunt explicate în principal prin densitatea lemnului. Fagul, frasinul și stejarul au o densitate mai mare, în timp ce pinul și molidul sunt mai ușoare.

Atunci când lemnele sunt cumpărate la metru cub, speciile dense de foioase sunt, de regulă, mai eficiente pentru încălzirea pe o perioadă mai lungă. Din același volum se poate obține o cantitate mai mare de energie decât în cazul unor specii mai puțin dense.

Stejarul este potrivit pentru ardere îndelungată

Stejarul se numără printre speciile apreciate pentru încălzire datorită densității sale și cantității de căldură pe care o poate produce. Lemnul arde relativ îndelungat și formează un jar care se menține bine, ceea ce îl face potrivit pentru perioadele în care este necesară o ardere mai lungă.

În cazul stejarului, uscarea reprezintă însă un aspect important. Lemnul proaspăt tăiat conține o cantitate mare de apă și nu poate fi ars eficient cât timp nu este suficient de uscat.

De aceea, stejarul trebuie lăsat să se usuce corespunzător înainte de folosire. Utilizarea lemnului uscat permite o ardere mai eficientă și o cantitate mai mare de căldură disponibilă pentru încălzirea locuinței.

Carpenul este o altă esență tare și foarte densă, folosită pentru încălzire. Datorită densității sale, arde mai lent și poate menține căldura pentru o perioadă mai lungă.

Fagul și frasinul, printre speciile cu putere calorică ridicată

Carpenul bine uscat poate fi folosit drept lemn principal pentru sobă sau cazan, în special atunci când este urmărită o căldură constantă și de durată. Arderea sa este mai lentă decât în cazul unor specii mai ușoare, astfel că alimentarea instalației de încălzire poate fi făcută mai rar.

Fagul și frasinul se află, la rândul lor, printre speciile eficiente pentru încălzirea locuințelor. La o umiditate de aproximativ 15%, acestea pot ajunge la circa 2.016 kWh/m³, potrivit datelor silvice menționate.

Ambele sunt lemne dense, ard bine și pot furniza o cantitate mare de căldură. Proprietățile lor le fac potrivite pentru utilizarea pe durata sezonului rece, atunci când este necesară încălzirea constantă a locuinței.

Mesteacănul reprezintă, de asemenea, o opțiune pentru încălzire. Puterea sa calorică este ceva mai redusă decât cea indicată pentru fag, frasin și stejar, însă rămâne o specie eficientă atunci când este bine uscată.

Mesteacănul și salcâmul pot fi folosite pentru încălzire

La o umiditate de aproximativ 15%, mesteacănul oferă circa 1.890 kWh/m³. Astfel, atunci când lemnul de mesteacăn uscat este mai accesibil ca preț decât alte specii, acesta poate reprezenta o variantă potrivită pentru încălzirea casei.

Salcâmul este și el apreciat pentru încălzire datorită densității sale ridicate. Atunci când este bine uscat, arde relativ lent, produce căldură și formează un jar care se menține.

Lemnul de salcâm poate fi utilizat ca sursă principală de combustibil într-o sobă sau într-un cazan pe combustibil solid. Și în acest caz, uscarea are un rol important pentru obținerea unei arderi eficiente.

Lemnul umed de salcâm produce mai puțină căldură utilă, deoarece energia este consumată parțial pentru eliminarea apei. Prin urmare, condiția în care este păstrat și gradul de uscare trebuie luate în calcul înainte de folosire.

Pinul și molidul ard mai repede

Pinul și molidul pot fi folosite pentru încălzire, însă sunt mai puțin dense decât speciile de esență tare. Din același volum se obține, în general, o cantitate mai mică de căldură, iar arderea este mai rapidă.

La o umiditate de aproximativ 15%, pinul oferă aproximativ 1.548 kWh/m³, în timp ce molidul ajunge la aproximativ 1.419 kWh/m³. Valorile sunt mai mici decât cele indicate pentru fag, frasin, stejar și mesteacăn.

Aceste specii pot fi utile pentru aprinderea focului sau pot fi combinate cu lemne mai dense. În acest mod, pot fi folosite alături de alte esențe atunci când este urmărită o ardere mai îndelungată.

Pentru menținerea căldurii pe o perioadă mai lungă, speciile de esență tare sunt mai avantajoase. Densitatea mai mare permite obținerea unei cantități mai ridicate de energie din același volum de lemn.

Uscarea lemnelor este esențială

Gradul de uscare poate avea o importanță la fel de mare ca alegerea speciei. Chiar și stejarul sau carpenul, considerate potrivite pentru încălzire, își reduc eficiența atunci când sunt arse înainte de a fi suficient de uscate.

O parte din energia obținută prin ardere este folosită pentru evaporarea apei din lemn. În aceste condiții, cantitatea de căldură disponibilă pentru locuință scade, iar arderea poate fi mai slabă.

După cumpărare, lemnele trebuie păstrate într-un spațiu uscat și bine ventilat. Ele trebuie protejate de ploaie și zăpadă pentru a evita umezirea și pentru a permite menținerea unui grad corespunzător de uscare.

Pentru încălzirea locuinței și păstrarea căldurii pentru mai mult timp, printre speciile potrivite se numără carpenul, stejarul, fagul, frasinul și salcâmul. Mesteacănul reprezintă, de asemenea, o variantă bună pentru încălzire.

Pinul și molidul ard mai repede și produc mai puțină căldură la același volum, dar pot fi folosite pentru aprinderea focului sau împreună cu esențe mai dense. Specia lemnului rămâne un criteriu important, însă gradul de uscare trebuie verificat atunci când sunt cumpărate lemne pentru sezonul rece.