UZPR: Despăgubiri de milioane de lei împotriva jurnaliștilor – un precedent care riscă să reducă presa la tăcere

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul București, prin care trei jurnaliști au fost obligați la plata unor despăgubiri de ordinul milioanelor de lei, ridică o problemă serioasă pentru funcționarea liberă a presei în România.

UZPR avertizează: Despăgubirile uriașe pentru jurnaliști pot crea un precedent periculos și pot limita libertatea presei

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România spune că o astfel de decizie poate genera un precedent periculos, cu efect de descurajare asupra activității jurnalistice și asupra libertății de exprimare.

Fără a comenta corectitudinea hotărârii instanței pe fond – aspect ce ține exclusiv de controlul instanțelor superioare – UZPR atrage atenția că nivelul despăgubirilor depășește situația concretă a cazului și transmite un semnal de intimidare generalizată. În acest context, nu mai este vorba doar despre răspunderea unor jurnaliști, ci despre riscul ca întreaga presă să fie pusă sub presiune și redusă la tăcere.

Atunci când sancțiunile aplicate pentru un demers jurnalistic ajung la astfel de proporții, discuția nu mai ține de responsabilitate profesională, ci de descurajare sistemică. Teama poate deveni un factor definitoriu în exercitarea meseriei, influențând nu doar persoanele sancționate, ci întreaga breaslă.

Jurnaliștii pot ajunge să evite subiecte sensibile, investigații sau poziții critice legitime, din cauza consecințelor financiare potențiale. Astfel, libertatea de exprimare riscă să fie limitată indirect, nu prin interdicții explicite, ci prin presiunea generată de frică și disproporția sancțiunilor.

UZPR avertizează: sancțiunile uriașe riscă să creeze autocenzură și să contravină directivei UE privind protecția jurnaliștilor

Când sancțiunea aplicată unui demers jurnalistic ajunge la asemenea proporții, nu mai este vorba despre responsabilitate profesională, ci despre un risc de descurajare sistemică, în care teama devine o normă implicită a meseriei. Efectul nu se limitează la cei sancționați, ci se extinde asupra întregii bresle, determinând jurnaliștii să evite subiecte sensibile, investigații sau critici legitime.

Acesta este mecanismul clasic prin care libertatea de exprimare este restrânsă indirect: nu prin interdicții explicite, ci prin presiunea fricii și a consecințelor disproporționate.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România avertizează că astfel de sancțiuni pot genera exact efectul pe care legislația europeană încearcă să îl prevină — un „chilling effect” profund, în care presa nu mai este liberă în mod real, ci devine excesiv de precaută, până la autocenzură.

Contextul este cu atât mai sensibil cu cât se apropie termenul de 7 mai 2026, data-limită pentru transpunerea Directiva (UE) 2024/1069, care urmărește protejarea jurnaliștilor împotriva acțiunilor judiciare abuzive menite să îi intimideze sau să îi reducă la tăcere.

În acest context, deciziile cu sancțiuni foarte ridicate riscă să contravină chiar spiritului directivei europene, în loc să contribuie la consolidarea libertății de exprimare și a protecției presei.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România solicită autorităților:

–să acorde o atenție sporită principiului proporționalității în cauzele care privesc activitatea jurnalistică;
–să accelereze implementarea mecanismelor prevăzute de Directiva anti-SLAPP;
–să asigure un cadru real de protecție pentru exercitarea libertății presei.

Libertatea presei nu dispare doar prin forme directe de cenzură, ci și atunci când exercitarea ei ajunge să implice costuri atât de ridicate, încât devine dificil de susținut în practică, scrie Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.