Unde în Europa femeile pierd cel mai mult la pensie față de bărbați și care este situația în România

Diferența dintre pensiile femeilor și cele ale bărbaților din Uniunea Europeană depășește considerabil ecartul salarial dintre sexe, fiind de peste două ori mai mare. Fenomenul indică o adâncire a inegalităților odată cu trecerea vieții active spre perioada de pensionare, potrivit datelor europene.

Cât pierd femeile din UE la pensie față de bărbați și de ce

În prezent, femeile din UE câștigă, în medie, cu 11,1% mai puțin decât bărbații. Acest decalaj este vizibil pe piața muncii, dar nu explică integral diferențele care apar ulterior, la pensie.

Situația devine mai pronunțată în etapa de retragere din activitate. Pensionarele din statele membre primesc, în medie, cu 24,5% mai puțin decât bărbații, ceea ce înseamnă că pentru fiecare 100 de euro încasați de un pensionar, o pensionară primește aproximativ 75,5 euro.

Diferențele ridică întrebări privind cauzele care duc la amplificarea dezechilibrului între salarii și pensii, precum și privind variațiile semnificative între statele europene.

Diferențe salariale și situația din România

Datele Eurostat arată că diferența de remunerare între femei și bărbați variază considerabil în Europa, de la -0,8% în Luxemburg până la 18,8% în Estonia, pe baza statisticilor din 2024.

După Luxemburg, unde diferența este ușor în favoarea femeilor, se remarcă Belgia (0,7%), România (3,7%) și Polonia (4%) cu unele dintre cele mai reduse ecarturi salariale.

La polul opus, Cehia (18,5%), Austria (17,6%) și Ungaria (16,9%) înregistrează cele mai mari diferențe de remunerare între sexe în rândul statelor analizate.

În Germania, ecartul este de 15,6%, în Regatul Unit de 13,3%, în Franța de 11,8%, în Spania de 7,3%, iar în Italia de 5,3%, toate reflectând variații semnificative în interiorul Europei.

Explicații privind decalajul de pensii între sexe

Diferențele dintre sistemele de pensii și cele salariale sunt influențate de mai mulți factori structurali și sociali, potrivit specialiștilor consultați.

Profesoara Alexandra Niessen-Ruenzi de la Universitatea din Mannheim a explicat: „Nu este vorba neapărat de caracteristicile sistemului de pensii din țările nordice, ci și de o mai bună disponibilitate a serviciilor de îngrijire a copiilor și de rolurile diferite de gen, ceea ce duce la o distribuție mai egală a muncii de îngrijire”.

La rândul său, dr. Ariane Agunsoye de la Goldsmiths, Universitatea din Londra, a subliniat efectul cumulativ al diferențelor de-a lungul vieții active: „Micile diferențe în ceea ce privește câștigurile, orele lucrate, pauzele în carieră, responsabilitățile de îngrijire, modelele de economisire și deciziile de investiții se acumulează de-a lungul deceniilor și apoi apar cel mai clar la pensionare”.

Datele arată că diferența de pensii variază de la 5,6% în Estonia până la 38,2% în Malta, depășind 30% în state precum Regatul Unit, Olanda, Austria, Luxemburg, Belgia și Irlanda.

În marile economii europene, ecartul rămâne peste media UE: 37% în Regatul Unit, 29,2% în Spania, 28,6% în Italia, 27,2% în Franța și 25,8% în Germania.

Factorii care influențează diferențele pe termen lung

Profesorul Iris Kesternich de la Universitatea din Hamburg a indicat trei cauze principale ale decalajului de pensii: diferențele salariale, munca cu fracțiune de normă și perioadele de contribuție mai scurte ale femeilor, asociate frecvent cu responsabilitățile familiale.

Profesorul Liam Foster de la Universitatea din Sheffield a explicat că aceste diferențe nu rămân constante, ci se amplifică în timp, inclusiv prin efectul dobânzii compuse asupra contribuțiilor la pensie.

În doar câteva state, decalajul de pensii este mai mic decât cel salarial, inclusiv în Estonia, Slovacia, Cehia și Ungaria, unde structura pieței muncii influențează dinamica diferențelor. În schimb, în Luxemburg, diferența dintre ecartul pensiilor și cel al salariilor ajunge la 33,5 puncte procentuale, urmat de Malta și Belgia, unde diferențele depășesc 30 de puncte procentuale.

Dr. Gabriele Mari de la Universitatea Erasmus din Rotterdam a evidențiat persistența acestor dezechilibre de-a lungul vieții profesionale: „Deși oferă mai multă muncă neremunerată , femeile se confruntă cu perioade costisitoare de inactivitate profesională sau cu locuri de muncă prost plătite, fie cu jumătate de normă, fie în ocupații subevaluate, toate acestea fiind factori cheie care contribuie la scăderea pensiilor în viitor”.