Tragedie în lumea muzicii. O voce emblematică a murit. Marele cântăreț a fost ultimul poet al Școlii Genoveze

Gino Paoli, una dintre figurile esențiale ale muzicii italiene și ultimul mare reprezentant al Școlii Genoveze, a murit la 91 de ani, lăsând în urmă un repertoriu care a marcat profund cultura și sensibilitatea mai multor generații.

A murit Gino Paoli, ultimul poet al Școlii Genoveze

Muzica italiană pierde astăzi una dintre vocile sale fundamentale. Gino Paoli, autorul unor cântece care au traversat generații și au devenit parte din identitatea culturală a Italiei, s-a stins la vârsta de 91 de ani, la Genova. Nu dispare doar un artist, ci unul dintre arhitecții sonori ai secolului XX italian.

Născut pe 23 septembrie 1934, la Monfalcone, Paoli a devenit o figură centrală a muzicii italiene în anii ’60 și ’70. Piese precum Il cielo in una stanza, Sapore di sale, Senza fine sau La gatta nu au fost doar succese comerciale — au devenit repere emoționale colective, cântece care au definit o epocă.

Formarea sa artistică s-a produs la Genova, într-un cerc de creatori care aveau să intre în istorie drept „Școala Genoveză”. Alături de Luigi Tenco, Fabrizio De André, Bruno Lauzi și Umberto Bindi, Paoli a contribuit la reinventarea cântecului italian, transformându-l din divertisment ușor într-o formă de expresie profund personală și literară.

Debutul nu a fost promițător. Primele sale înregistrări, lansate la finalul anilor ’50, au trecut aproape neobservate. La gatta, una dintre cele mai intime creații ale sale, s-a vândut inițial în doar câteva zeci de exemplare. Dar succesul a venit treptat, alimentat de recomandări și de o autenticitate rară. În 1963, Sapore di sale îl transforma deja într-un nume major.

Gino Paoli a trăit o viață la limită

Dincolo de scenă, viața lui Paoli a fost marcată de contraste puternice și episoade dramatice. Copilăria sa a fost influențată de turbulențele postbelice, familia mutându-se la Genova pentru a scăpa de violențele etnice din zona Istriei și Dalmației. Tragediile personale nu au întârziat să apară.

În 1963, în plină ascensiune artistică, Paoli a încercat să-și ia viața, împușcându-se în piept. A supraviețuit, însă glonțul a rămas lângă inimă pentru tot restul vieții — o realitate simbolică pentru intensitatea cu care a trăit.

A luptat ani întregi cu dependența de alcool, reușind să renunțe abia după moartea fratelui său, afectat de aceeași problemă. Viața personală a fost la fel de complexă: patru copii, relații controversate, inclusiv cu actrița Stefania Sandrelli, și o implicare activă în politică, ca parlamentar din partea Partidului Comunist Italian.

Cariera lui Gino Paoli s-a întins pe mai bine de șase decenii

A participat de mai multe ori la Festivalul de la Sanremo, a compus pentru film și a colaborat cu numeroși artiști. Cântecele sale au fost reinterpretate de aproape toate vocile importante ale Italiei.

Printre creațiile sale, Senza fine rămâne poate cea mai pură expresie a stilului său: o piesă construită nu ca o poveste, ci ca o stare — o emoție continuă, fără început și fără sfârșit.

Chiar și la vârste înaintate, Paoli a continuat să scrie, să cânte și să reflecteze asupra lumii, păstrând o luciditate rară și o sinceritate dezarmantă.

Gino Paoli a murit pe 24 martie 2026, la Genova, orașul care i-a definit viața și opera. În urma lui rămân cântecele — iar în cultura italiană, aceasta este o formă de eternitate.