Reprezentanţii persoanelor cu handicap cer schimbarea legii care elimină scutiri la plata taxelor şi impozitelor
Sute de organizaţii care reprezintă persoanele cu dizabilităţi solicită Guvernului modificarea legislaţiei privind taxele şi impozitele locale, adoptată la finalul anului trecut, prin care au fost eliminate scutirile fiscale automate pentru această categorie. Reprezentanţii persoanelor cu handicap cer schimbarea legii care elimină scutiri la plata taxelor şi impozitelor şi cer reintroducerea facilităţilor pentru locuinţă, teren şi mijloacele de transport, precum şi creşterea indemnizaţiilor de handicap.
Solicitările sunt formulate într-o scrisoare deschisă adresată premierului Ilie Bolojan, document semnat de federaţii şi organizaţii reprezentative la nivel naţional. Semnatarii avertizează că, în urma modificărilor legislative, persoanele cu dizabilităţi sunt expuse unui risc crescut de marginalizare şi sărăcie, în condiţiile în care accesul la scutiri fiscale depinde acum de deciziile administraţiilor locale.
În document se subliniază că transferarea competenţei de acordare a scutirilor de la nivel naţional la nivel local a dus la apariţia unor diferenţe majore de tratament între persoane aflate în situaţii identice, exclusiv în funcţie de localitatea de domiciliu. Această abordare este descrisă ca fiind incompatibilă cu principiile egalităţii şi protecţiei sociale asumate de statul român.
Măsurile de protecţie socială, transformate din drepturi în decizii discreţionare ale autorităţilor locale
Reprezentanţii organizaţiilor explică faptul că schimbările legislative afectează direct statutul juridic al protecţiei sociale acordate persoanelor cu dizabilităţi. În argumentarea lor, aceştia susţin că drepturile garantate anterior prin lege naţională au fost transformate în beneficii condiţionate de resursele şi opţiunile fiecărei administraţii locale.
„Avem nu doar datoria morală, ci şi obligaţia publică de a reacţiona ferm şi fără echivoc faţă de măsurile care prejudiciază în mod direct persoanele cu dizabilităţi, condamnându-le la marginalizare şi sărăcie. Nu există egalitate de şanse şi participare la viaţa socială în lipsa respectului faţă de demnitatea umană. Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi statuează dreptul acestei categorii, prin excelenţă vulnerabilă, la protecţie socială şi la reglementări adaptate nevoilor lor specifice.
România nu numai că a semnat acest document de referinţă pe plan internaţional, dar l-a şi ratificat prin Legea 221/2010. Deşi au trecut, iată, mai bine de 15 ani de atunci, percepţia şi atitudinea factorilor de decizie politică nu s-au îmbunătăţit. Dimpotrivă, în mod inacceptabil şi de neînţeles, măsurile de austeritate impuse de un context economic nefavorabil au făcut tocmai din persoanele cu dizabilităţi calul de bătaie, ca şi cum din cauza drepturilor lor legale a apărut deficitul bugetar”, se arată în scrisoarea deschisă, precizează semnatarii documentului.
Aceştia mai arată că, până în anul 2025, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiau automat de scutiri fiscale, în baza unei reglementări naţionale unitare. Odată cu modificarea legii, situaţia s-a schimbat radical.
„Până în anul 2025, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiau automat, prin lege naţională, de aceste scutiri. În prezent, două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot fi tratate diferit exclusiv în funcţie de localitatea de domiciliu: una poate fi scutită integral într-un oraş, iar cealaltă poate fi obligată să plătească impozit integral într-o comună vecină.
Transferarea scutirilor fiscale de la nivel naţional la nivel local transformă un drept de protecţie socială într-un beneficiu discreţionar, ceea ce conduce la tratamente juridice diferite pentru persoane aflate în situaţii identice. O astfel de abordare ridică serioase probleme de constituţionalitate şi de compatibilitate cu standardele internaţionale privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi”, se arată în scrisoarea deschisă, explică reprezentanţii organizaţiilor.
Limitările bugetare locale şi impactul asupra indemnizaţiilor de handicap, criticate de organizaţii
În document sunt prezentate şi consecinţele concrete ale limitărilor bugetare impuse administraţiilor locale. Semnatarii atrag atenţia că prevederile Codului fiscal, care limitează facilităţile fiscale locale la maximum 5% din veniturile colectate în anul anterior, vor afecta în special unităţile administrativ-teritoriale cu bugete reduse.
Documentul precizează că, în aceste condiţii, ”se ajunge inevitabil la situaţia în care unităţile administrativ-teritoriale cu bugete mici vor acorda un număr extrem de limitat de scutiri sau chiar nu o vor face”, iar consecinţa directă este că ”protecţia persoanelor cu dizabilităţi devine inegală, impredictibilă şi dependentă de criterii bugetare locale, nu de nevoia obiectivă de protecţie stabilită prin lege”.
„Această abordare contravine principiului egalităţii în drepturi şi transformă măsurile de protecţie socială din drepturi fundamentale în favoruri administrative”, argumentează semnatarii scrisorii deschise, subliniind caracterul discriminatoriu al actualei reglementări.
Pe lângă revenirea la scutirile fiscale, organizaţiile cer şi ajustarea indemnizaţiilor de handicap, pe care le consideră insuficiente în raport cu creşterea costului vieţii.
„Ele trebuie în primul rând actualizate cu rata inflaţiei, conform legii. Din perspectivă economică, menţinerea indemnizaţiilor la valori nominale fixe, în condiţiile unei inflaţii semnificative, echivalează cu o reducere reală a susţinerii pe care persoanele cu dizabilităţi o primesc. După cum se ştie, aceste indemnizaţii nu reprezintă un venit în sine, ci un mecanism de compensare a costurilor suplimentare generate de dizabilitate: cheltuieli medicale recurente, dispozitive asistive, transport adaptat, asistenţă personală, utilităţi şi consum energetic crescut”, mai spun reprezentanţii persoanelor cu dizabilităţi, explicând şi impactul economic pe termen lung.
Aceştia adaugă că, din perspectivă macroeconomică, indexarea indemnizaţiilor cu inflaţia ”nu este o cheltuială excesivă, ci o măsură de menţinere a puterii de cumpărare şi de prevenţie socială, care reduce presiunea asupra sistemelor de asistenţă socială, sănătate şi protecţie de urgenţă”.
În acelaşi timp, organizaţiile solicită majorarea indemnizaţiilor prin creşterea ponderii din ISR, măsură pe care o consideră urgentă.
- „În al doilea rând, indemnizaţiile trebuie majorate prin creşterea ponderii din ISR care le este alocată. Această măsură se impune aplicată imediat, altminteri nivelul de trai al persoanelor cu dizabilităţi se degradează iremediabil, întrucât costul vieţii a crescut semnificativ în ultimii ani şi, odată cu el, cheltuielile suplimentare generate de dizabilitate. Ţinem să subliniem că impactul financiar se va acoperi integral din sumele colectate în baza dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 448/2006, respectiv din contribuţiile datorate de autorităţile şi instituţiile publice, precum şi de persoanele juridice care nu respectă obligaţia legală de angajare a persoanelor cu handicap.
- Potrivit legii, aceste sume sunt destinate finanţării măsurilor de protecţie şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, iar folosirea lor pentru majorarea indemnizaţiei de handicap este legală, oportună şi justificată, fără a genera presiuni suplimentare asupra bugetului consolidat al statului”, precizează semnatarii, explicând că „protecţia persoanelor cu dizabilităţi nu poate fi afectată nici de bugetele locale şi nici de inflaţie, ea este şi trebuie să rămână o responsabilitate fermă a statului român, asumată prin politici publice coerente şi echitabile”.
Organizaţiile solicită premierului acordarea unei audienţe în cel mai scurt timp, pentru a putea prezenta direct situaţia şi soluţiile propuse. În scrisoare se arată că ”dialogul direct cu organizaţiile reprezentative nu mai este o chestiune de oportunitate, ci a devenit un imperativ major, întrucât politicile publice care privesc persoanele cu dizabilităţi trebuie construite împreună cu acestea, nu în absenţa lor”.
Scrisoarea deschisă este semnată de cinci federaţii pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, alături de 237 de organizaţii din România şi 450 de persoane.
