Specialiștii avertizează. Fără adaptare climatică, riscurile pentru România se vor amplifica

România are nevoie de o abordare coerentă și pe termen lung a tranziției climatice, care să depășească reacțiile punctuale la fenomenele extreme și să fie integrată în dezvoltarea națională, avertizează experți în sustenabilitate și politici climatice, într-un articol publicat recent de InfoClima România.

De la angajamente internaționale la realități locale

România a semnat Acordul de la Paris la New York în aprilie 2016 și l-a ratificat în 2017, aliniindu-și ulterior politicile climatice la cadrul european, inclusiv Pactul Verde European, PNIESC, Strategia pe termen lung pentru neutralitate climatică în 2050 și Strategia Națională de Adaptare.

Între timp, efectele schimbărilor climatice sunt tot mai vizibile: secete prelungite, fenomene meteorologice extreme, presiuni asupra resurselor de apă și o agricultură vulnerabilă, dependentă de condițiile climatice. În plus, orașele, infrastructura și sistemele publice sunt considerate insuficient pregătite pentru frecvența și intensitatea noilor riscuri.

Adaptarea, o prioritate în sectoare-cheie

Autoarele articolului subliniază necesitatea unei schimbări de paradigmă în abordarea politicilor climatice.

„România trebuie să trateze tranziţia climatică ca un proiect strategic naţional, nu doar ca reacţie punctuală la fenomene extreme. Adaptarea devine prioritară în sectoare cheie: apă, agricultură, infrastructură şi sănătate”, se menţionează în materialul de specialitate semnat de Elena-Alexandra Miron și Ioana-Maria Vasiliu.

Potrivit analizei, pragul de 1,5 grade Celsius este probabil să fie depășit temporar, iar menținerea riscurilor sub nivelul asociat unei încălziri de două grade Celsius depinde în mod direct de deciziile luate în acest deceniu.

Paris, un punct de inflexiune cu rezultate mixte

Într-o evaluare a ultimului deceniu, autoarele arată că Acordul de la Paris a reprezentat un moment-cheie pentru politicile climatice globale.

„Privind în urmă, Paris rămâne un punct de inflexiune. Pentru prima dată, toate statele lumii au acceptat explicit necesitatea unei economii globale cu emisii nete zero în a doua jumătate a secolului”, se arată în articol.

Cu toate acestea, bilanțul este unul contradictoriu: tehnologiile cu emisii reduse au avansat rapid, iar politicile climatice s-au extins, însă emisiile globale au continuat să crească. Conform UNEP Emissions Gap Report 2023, realizat de UNEP, în condițiile politicilor actuale, lumea se îndreaptă către o încălzire de 2,5 – 2,9 grade Celsius până în 2100.

Încălzirea de 1,5 grade nu este inevitabilă

Expertele atrag atenția că depășirea permanentă a pragului de 1,5 grade Celsius nu este un scenariu inevitabil din punct de vedere științific, însă presupune schimbări accelerate și profunde.

„În acest context, depăşirea permanentă a pragului de 1,5 grade Celsius nu este inevitabilă din punct de vedere geofizic, însă menţinerea încălzirii sub acest prag presupune transformări accelerate şi profunde ale sistemelor economice, energetice şi industriale”, avertizează acestea.

Diferența dintre o încălzire globală de 1,5 grade și una de 2 grade Celsius ar fi majoră, spun specialiștii: dispariția recifurilor de corali, creșterea exponențială a valurilor de căldură, intensificarea secetelor și a precipitațiilor extreme, precum și riscuri sporite pentru securitatea alimentară și resursele de apă.

Atenuare și adaptare, abordări complementare

În articol se subliniază că renunțarea la politicile de atenuare ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire peste două grade Celsius.

„Atenuarea rămâne esenţială, iar renunţarea la ea ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire care depăşeşte două grade Celsius”, se mai arată în analiză.

În paralel, adaptarea devine tot mai urgentă, deoarece o parte dintre efectele climatice sunt deja „încorporate” în evoluția climatică a următoarelor decenii, afectând direct apa, agricultura, infrastructura urbană și sănătatea publică.

O decizie strategică pentru România

Autoarele avertizează că menținerea încălzirii globale în jurul pragului de 1,5 grade Celsius devine tot mai dificilă, iar două grade Celsius se conturează ca un reper critic al acestui secol.

„Pentru România, întrebarea esenţială este dacă tranziţia va fi tratată ca o componentă structurată a dezvoltării naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea naţională sau ca o reacţie discontinuă la presiuni şi crize”, se arată în articol.

Elena-Alexandra Miron activează în domeniul sustenabilității și politicilor climatice, cu experiență în guvernanță climatică și diplomație climatică, iar Ioana-Maria Vasiliu este Senior Researcher în cadrul Departamentului de Economie Curată al Energy Policy Group, având expertiză în politici climatice.