Sistem de pensii ca în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Propunere-surpriză în România: Vârstă de pensionare, 60 de ani

România ar avea nevoie de o reformă profundă a sistemului de pensii, susține Diana Șoșoacă, care propune reducerea vârstei de pensionare la 60 de ani și eliminarea completă a pensiilor speciale. Europarlamentarul afirmă că modelul corect ar fi cel folosit în perioada lui Nicolae Ceaușescu, bazat pe contributivitate și egalitate, și susține că resursele bugetare ar trebui direcționate către pensionari, inclusiv prin tăierea subvențiilor acordate partidelor politice.

Diana Șoșoacă propune reformarea radicală a sistemului de pensii: vârsta de pensionare la 60 de ani și eliminarea tuturor pensiilor speciale

Diana Șoșoacă, liderul S.O.S. România, a lansat o propunere radicală privind reforma sistemului de pensii, susținând că România ar trebui să revină la modelul folosit în perioada lui Nicolae Ceaușescu, bazat pe contributivitate și egalitate.

Ea a afirmat că, în viziunea sa, vârsta de pensionare ar trebui redusă la 60 de ani, iar pensiile speciale ar trebui eliminate complet pentru a restabili echitatea în sistem.

Potrivit acesteia, dacă partidul său ar ajunge la guvernare, măsurile ar viza restructurarea completă a arhitecturii actuale de pensii, pe care Șoșoacă o consideră inechitabilă și excesiv complicată.

Șoșoacă spune că actualele reglementări privind vârsta standard de pensionare sunt nedrepte față de oamenii care au muncit o viață întreagă și care, în opinia sa, ar trebui să beneficieze mult mai devreme de drepturile câștigate.

Revenirea la sistemul de pensii din perioada comunistă

Diana Șoșoacă a susținut că modelul din perioada lui Nicolae Ceaușescu reprezintă, în opinia sa, un sistem corect și eficient, bazat pe contributivitate și lipsit de privilegii speciale.

Europarlamentarul spune că acel sistem era construit pe egalitate între contribuabili, fără avantaje acordate unor categorii profesionale pe criterii politice sau instituționale.

Ea își dorește ca statul să ofere un respect sporit persoanelor cu dizabilități și celor din medii vulnerabile, subliniind că aceste categorii întâmpină dificultăți reale în accesarea drepturilor sociale.

„Vârsta de pensionare la 60 de ani, nu mă interesează legi de pensii speciale, vreau să revin la legea pensiilor de pe vremea lui Ceaușescu, care se baza pe contributivitate și egalitate și vreau să văd respect față de persoanele cu dizabilități care provin din familii defavorizate, pentru că acolo avem grave probleme”, spune Șoșoacă.

Propunerea privind tăierea subvențiilor pentru partidele politice

Un alt element al programului  propus de Șoșoacă îl reprezintă eliminarea finanțării publice pentru partidele politice. Ea a sugerat că banii alocați anual de stat – zeci de milioane de euro – ar trebui redirecționați către pensii, iar formațiunile politice ar trebui să se descurce din fonduri proprii.

Liderul S.O.S. România spune că modelul de funcționare al partidului său, care nu beneficiază de subvenții, demonstrează că un partid își poate desfășura activitatea și fără sprijin bugetar.

„Decât să mai dăm bani partidelor de la stat, zeci de milioane de euro pe an, prefer să dau pensionarilor, iar domnii cu partidele să se ocupe singuri, din propriul buzunar, așa cum ne ocupăm și noi, cei din SOS România”, a mai declarat Diana Șoșoacă.

Context istoric: cum funcționa sistemul de pensii în perioada comunistă

Sistemul de pensii în Republica Socialistă România era reglementat de Legea nr. 3/1977. În acel sistem, pensiile nu erau tratate ca fonduri individuale, ci ca o recompensă oferită de stat salariaților din întreprinderi. Acest model a generat două categorii majore de pensionari: salariații de stat și țăranii cooperatori.

Pentru angajații de stat, vârsta standard de pensionare era stabilită la 62 de ani pentru bărbați și 57 de ani pentru femei, cu un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați și 25 pentru femei. Pensia reprezenta aproximativ 85% din media salariilor brute din cinci ani consecutivi aleși de contribuabil din ultimul deceniu de activitate, un procent considerat avantajos pentru acea perioadă, potrivit romaniatv.net.

Un element-cheie îl reprezentau grupele de muncă, care ofereau reduceri semnificative ale vârstei de pensionare pentru cei care lucrau în condiții grele sau periculoase.

Cei din Grupa I, precum minerii sau siderurgiștii, se puteau pensiona chiar și la 50 de ani, întrucât un an de activitate era echivalat cu un an și jumătate de stagiu. Grupa II oferea o reducere mai moderată (spre exemplu, la 57 de ani), în timp ce Grupa III era destinată angajaților din condiții normale de muncă.

În contrast, membrii Cooperativelor Agricole de Producție (CAP-urile) beneficiau de un regim mult inferior, reglementat prin Legea nr. 5/1977. Aceștia se pensionau la 65 de ani (bărbați) și 60 de ani (femei), iar cuantumul pensiilor era extrem de scăzut, de doar câteva sute de lei, uneori acordate și în natură.

În anii ’80, în timp ce o pensie medie de stat putea ajunge la 1.500 – 3.000 de lei, o pensie CAP era adesea simbolică, situându-se între 100 și 300 de lei.

Acest sistem era sustenabil doar într-un context economic planificat, caracterizat de angajare masivă și de un raport favorabil între angajați și pensionari, estimat la aproximativ 4-5 la 1.