Sfântul Ilie 2026. Ce este bine să faci și ce este interzis în ziua marelui proroc. Tradiții și obiceiuri păstrate de români

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe 20 iulie pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai creștinătății. Considerat făcător de minuni, aducător de ploaie în vreme de secetă și ocrotitor împotriva furtunilor, Sfântul Ilie este înconjurat de numeroase tradiții și credințe populare care s-au păstrat până în prezent.

Sfântul Ilie 2026. Cine a fost marele proroc cinstit pe 20 iulie

În fiecare an, pe 20 iulie, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți profeți ai Vechiului Testament. Acesta este considerat ocrotitor al agricultorilor, apicultorilor și aviatorilor, fiind invocat în rugăciuni mai ales în perioadele de secetă sau de vreme extremă.

Potrivit tradiției creștine, Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți, într-o perioadă în care poporul se îndepărtase de credință și se închina idolilor.

Despre nașterea sa s-au păstrat numeroase relatări simbolice. Se spune că tatăl său ar fi avut o viziune în care oameni îmbrăcați în alb îl înveleau pe prunc în scutece de foc și îi ofereau drept hrană o flacără, semn al credinței și al râvnei pentru Dumnezeu care aveau să-i călăuzească întreaga viață.

De ce este considerat aducător de ploaie și stăpân al tunetelor

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este înfățișat într-un car de foc care străbate cerul, însoțit de tunete și fulgere. Potrivit legendelor, el lovește diavolii cu un bici de foc, iar zgomotul tunetelor este pus pe seama luptei sale împotriva răului.

Tot tradiția populară spune că Sfântul Ilie poate aduce ploaia în perioadele de secetă, dar și furtuni puternice sau grindină atunci când oamenii nu respectă ziua de sărbătoare.

Legendele vorbesc și despre faptul că Sfântul Ilie nu și-ar fi încheiat încă misiunea pe pământ. Potrivit credinței populare, acesta a fost ridicat la cer, unde așteaptă sfârșitul lumii pentru a lupta cu căpetenia diavolilor.

Ce nu aveau voie să facă românii de Sfântul Ilie

Ziua Sfântului Ilie era respectată cu strictețe în satele românești. Oamenii evitau orice muncă în gospodărie sau pe câmp, convinși că nerespectarea sărbătorii putea atrage grindina, furtunile sau alte nenorociri asupra recoltelor.

În multe zone ale țării exista și obiceiul de a nu consuma mere înainte de această zi sau chiar în ziua sărbătorii, deoarece se credea că astfel grindina putea avea dimensiunea acestor fructe și putea distruge culturile.

Femeile mergeau la biserică pentru a împărți de pomană roadele gospodăriei în memoria celor trecuți la cele veșnice, iar bisericile erau pline de credincioși veniți pentru pomenirea morților, cunoscută și sub numele de Moșii de Sânt-Ilie.

Busuiocul, plantele de leac și pomenile pentru cei adormiți

Dimineața zilei de 20 iulie era considerată momentul potrivit pentru culegerea plantelor medicinale, în special a busuiocului. Acesta era dus la biserică pentru a fi sfințit, apoi era uscat și folosit pe parcursul anului.

În unele zone, după întoarcerea de la biserică, busuiocul era ars, iar cenușa rezultată era păstrată și utilizată în diferite remedii din medicina populară.

Tot în această zi, femeile chemau copiii săraci sau străini sub un măr, scuturau pomul și împărțeau fructele căzute în memoria copiilor decedați, un obicei păstrat în numeroase comunități rurale.

De ce era atât de importantă ziua pentru apicultori și ciobani

Sărbătoarea Sfântului Ilie marca și începutul recoltării mierii. În tradiția populară, această activitate era rezervată exclusiv bărbaților, care mergeau la stupi îmbrăcați în haine de sărbătoare și erau ajutați de un copil. După recoltare, familia, rudele și vecinii gustau din mierea nouă și participau la o masă festivă despre care se credea că aduce belșug stupinelor.

Pentru păstori, Sânt-Ilie reprezenta miezul verii pastorale și momentul în care puteau coborî pentru prima dată în sate după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii obișnuiau să ofere iubitelor sau soțiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu migală.

Târguri și sărbători populare organizate de Sfântul Ilie

Ziua de 20 iulie este legată și de unele dintre cele mai vechi și cunoscute târguri populare din România.

Printre cele mai renumite se numără bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni, organizat încă din anul 1814 în baza unui hrisov emis de Scarlat Vodă Calimach. De-a lungul timpului, acesta a devenit unul dintre cele mai importante târguri din Europa, fiind depășit ca amploare doar de cel de la Leipzig.

În apropierea zilei de 20 iulie, orașul era animat de negustori veniți din numeroase țări, iar pe străzi se auzeau limbi diferite, de la polonă și rusă până la germană, maghiară, turcă sau arabă.

Tot de Sfântul Ilie au loc și alte manifestări tradiționale, precum Târgul de fete de pe Muntele Găina, „Sânt Ilie la români” din Covasna, „Târgul feciorilor de la Săcele”, „Nedeea de la Polovragi” sau „Șezătoarea” de la Fălticeni.

Potrivit tradiției populare, sărbătorile dedicate Sfântului Ilie continuă și în ziua următoare, pe 21 iulie, când este pomenit Ilie-Pălie, vizitiul despre care se spune că conduce carul de foc al marelui proroc.