Se pregătește o schimbare importantă pentru părinți și copii. Tinerii ar putea primi consiliere psihologică fără acordul părinților

Adolescenții care au împlinit vârsta de 16 ani ar putea beneficia de servicii de intervenție psihologică, psihoterapie și consiliere școlară fără a mai avea nevoie de acord expres de la părinți, potrivit unei inițiative legislative depuse la Senat.

Se pregătește o schimbare importantă pentru părinți și copii

Proiectul de lege urmărește să faciliteze accesul tinerilor la servicii de sănătate mintală și prevede o serie de garanții referitoare la evaluarea profesională, confidențialitatea actului terapeutic și protecția minorilor.

Măsura este gândită în special pentru situațiile în care accesul la ajutor specializat este îngreunat de lipsa acordului parental sau de dificultățile de acces la specialiști, probleme întâlnite mai ales în mediul rural.

Inițiativa legislativă a fost depusă de mai mulți senatori USR

Inițiativa legislativă a fost depusă de senatorii USR Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun, Sorin Șipoș și George Ștefănache. Potrivit inițiatorilor, stabilirea pragului de 16 ani este în concordanță cu principiul autonomiei progresive, deja recunoscut în legislația românească.

Autorii proiectului susțin că există numeroși adolescenți care au nevoie de sprijin psihologic, însă nu reușesc să ajungă la timp la serviciile specializate. În opinia acestora, condiționarea accesului la psiholog de acordul părinților poate reprezenta un obstacol important, inclusiv în cazul serviciilor oferite de consilierii școlari. Inițiatorii consideră că noua reglementare nu urmărește excluderea părinților din proces, ci oferirea unei soluții pentru situațiile în care contextul familial împiedică accesul tinerilor la ajutor.

Senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu a explicat că există cazuri în care adolescenții au nevoie de sprijin, însă nu pot solicita în mod deschis acest lucru. Potrivit acesteia, atunci când accesul la un psiholog depinde exclusiv de acordul părinților, există riscul ca sprijinul necesar să nu mai fie accesat deloc. În acest context, proiectul urmărește să creeze o alternativă pentru tinerii care nu pot beneficia de susținerea familiei în demersul de a solicita ajutor specializat.

„Avem prea mulți adolescenți care au nevoie de ajutor, dar nu ajung la el la timp. Nu pentru că nu ar vrea să vorbească, ci pentru că, uneori, nu pot face acest pas în mod deschis. Când accesul la un psiholog depinde exclusiv de acordul părinților – inclusiv în cazul consilierilor școlari – există situații în care sprijinul nu mai ajunge deloc. Această propunere nu este despre a exclude părinții, ci despre a avea o soluție și pentru cazurile în care contextul familial nu permite accesul la ajutor”, susține senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu.

La rândul său, senatoarea USR Cynthia Păun a arătat că legislația recunoaște deja adolescenților de 16 ani capacitatea de a lua decizii importante în anumite domenii ale vieții. În opinia sa, este dificil de justificat faptul că un tânăr poate avea astfel de responsabilități, dar nu poate solicita singur sprijin psihologic atunci când are nevoie.

„La 16 ani, legea recunoaște deja adolescenților capacitatea de a lua decizii importante în anumite domenii ale vieții lor. Este greu de explicat de ce un tânăr poate avea astfel de responsabilități, dar nu poate cere singur ajutor psihologic atunci când are nevoie de sprijin. Vorbim despre o schimbare de bun-simț, construită împreună cu specialiști și gândită pentru situațiile în care lipsa accesului poate avea consecințe serioase”, susține senatoarea USR Cynthia Păun.

Proiectul ridică mai multe semne de întrebare, în ciuda garanțiilor oferite de inițiatori

Inițiatorii precizează că proiectul de lege a fost elaborat în urma unor consultări cu specialiști din domeniul sănătății mintale. Totuși, inițiativa ridică mai multe semne de întrebare în contextul în care accesul la servicii de psihoterapie sau consiliere fără acordul părinților riscă să reducă implicarea familiei în rezolvarea problemelor emoționale ale adolescenților și poate genera situații în care părinții nu sunt informați despre dificultăți serioase cu care se confruntă copiii lor.

De asemenea, există opinii potrivit cărora vârsta de 16 ani nu garantează întotdeauna maturitatea necesară pentru a lua singur decizii privind intervențiile psihologice.