România se îndepărtează de zona euro. Avertismentul economistului Radu Crăciun. Dezechilibre semnificative în economia românească

Economistul Radu Crăciun avertizează, într-un articol publicat recent pe site-ul său, că România se îndepărtează tot mai mult de zona euro, în timp ce Bulgaria a finalizat integrarea în moneda unică europeană. Evaluarea sa, realizată pe baza criteriilor nominale stabilite de Tratatul de la Maastricht, arată dezechilibre semnificative în economia românească la sfârșitul anului 2025, iar perspectivele pe termen mediu indică un drum de 9–10 ani până la aderarea efectivă.

România tot mai departe de zona euro

După aproape două decenii de la aderarea simultană la Uniunea Europeană, traiectoriile economice ale României și Bulgariei se despart clar. Bulgaria a făcut pasul final către zona euro, beneficiind de o tranziție planificată și stabilă, în timp ce România se îndepărtează tot mai mult de criteriile necesare pentru aderare, atrage atenția economistul Radu Crăciun.

Evaluarea realizată de către acesta, pe baza criteriilor nominale stabilite de Tratatul de la Maastricht, arată dezechilibre semnificative pentru România. Inflația a urcat la 8,6%, deficitul bugetar la 6,4% din PIB, iar dobânzile pe termen lung sunt la 6,8%, deși cu tendință descrescătoare. Datoria publică se menține sub pragul de 60%, dar creșterea deficitului bugetar în următorii ani riscă să accelereze acumularea de datorie.

Radu Crăciun subliniază că atingerea criteriilor nu este suficientă: România va trebui să mențină stabilitatea leului față de euro în cadrul mecanismului ERM II timp de minimum doi ani, pentru a demonstra că moneda națională poate respecta criteriile de volatilitate. Calculând realist ajustările fiscale și ritmul reformelor, procesul ar putea dura peste un deceniu.

”Dintre parametrii de mai sus, cei care vor dicta momentul in care Romania s-ar califica pentru a adera la zona euro sunt deficitul bugetar si datoria publica. Explicatia este legata de faptul ca acestia vor fi indicatorii cel mai dificil de ajustat. In ce priveste deficitul bugetar raportat la PIB, este realist sa presupunem o ajustare medie aproximativa de 0,5-0,6 puncte procentuale pe an. Asta inseamna ca deficitul bugetar al Romaniei nu va scadea sub 3% mai devreme de 6 ani. Tinand cont insa si de ciclurile electorale si de oboseala inerenta la reforma, un termen mai realist ar fi catre 7-8 ani.

In ce priveste datoria publica a Romaniei, chiar daca acum inca este usor sub 60% din PIB, perspectivele nu sunt deloc incurajatoare in conditiile in care deficitul bugetar va continua sa duca la acumularea de datorie publica. FMI anticipeaza ca masurile fiscale preconizate pentru 2025-2026 vor duce la un deficit de 5% in 2030, in timp ce datoria publica ar ajunge aproape de 70% din PIB. Institutia financiara estimeaza ca noi masuri fiscale ar fi necesare incepand cu 2027, cu un impact bugetar pozitiv de 0,66% din PIB pe an, pentru ca, pe termen mediu, deficitul bugetar sa scada sub 3%, iar datoria publica sa ramana sustenabil la un nivel sub 60%.

Insa cei 7-8 ani mentionati mai sus pentru incadrarea in conditiile nominale de aderare sunt doar punctul de plecare. Asta deoarece exista si o a cincea conditionalitate deja mentionata. Romania va trebui apoi sa ramana timp de cel putin 2 ani in ERM II, pentru a dovedi ca moneda nationala indeplineste criteriile de volatilitate. Ceea ce ne duce la 9-10 ani…

Termenul ar putea insa fi prelungit si mai mult, pentru ca este putin probabil ca intrarea in ERM II sa se intample imediat dupa bifarea celor 4 limite de mai sus. Si aici merita amintit un lucru care in dezbaterea publica nu apare mai deloc. Aderarea la zona euro nu depinde doar de dorinta tarii-candidate, ci si de cea a tarilor-membre de a o accepta. Or, cu o istorie de politici fiscale si economice atat de inconsecvente, probabil ca se va dori ca Romania sa demonstreze capacitatea de a ramane o perioada mai indelungata in limitele de convergenta nominala cerute de Tratatul de la Maastricht. Mai ales ca criza prin care a trecut Grecia, in pofida (sau din cauza) apartenentei la zona euro, va ramane mult timp in memoria colectiva.

O abordare circumspecta a Romaniei nu ar trebui sa mire. In ultimii 15 ani au existat cel putin 6-7 declaratii ale unor decidenti de varf care stabileau diferite termene de aderare la zona euro, fara ca aceasta sa antreneze si rigoarea macroeconomica aferenta unui astfel de obiectiv. Ca urmare, toate acele termene au fost ratate.

A existat insa si o scurta perioada 2014-2015 in care Romania respecta toate cele patru conditii. Din pacate, in loc sa pastram acea macrostabilitate, in anii care au urmat, o serie de decizii au dus la dezechilibre majore, care au fost ulterior amplificate in contextul pandemiei. Probabil insa ca momentul in care Romania a deraiat total de pe calea aderarii la zona euro a fost anul 2024, cand cresterea semnificativa a cheltuielilor publice a dus la explozia deficitului bugetar si cresterea accelerata a datoriei publice. Acela a fost momentul in care, de fapt, s-a decis ca Romania va adera la zona euro peste cel putin un deceniu”, notează acesta într-un articol pe site-ul propriu.

Bulgaria își consolidează poziția în zona euro

În contrast, Bulgaria a folosit un consiliu monetar implementat după criza economică severă din 1997, care a stabilizat cursul și dobânzile, a redus inflația și a consolidat finanțele publice, pregătind terenul pentru intrarea rapidă în zona euro. România, explică acesta, nu a urmat aceeași cale, alegând politici fiscale mai flexibile, dar mai puțin disciplinate, ceea ce a generat volatilitate și decalaje majore în convergența economică.

Astfel, în timp ce România se confruntă cu necesitatea unor corecții fiscale care vor frâna economia, Bulgaria beneficiază de avantajele aderării: costuri mai mici ale finanțării, disciplină fiscală și o imagine solidă în fața investitorilor. Decizia României de a evita un consiliu monetar a protejat economia de șocuri imediate, dar a amânat aproape un deceniu atingerea stabilității necesare pentru euro.

Expertul atrage atenția că Bulgaria își consolidează poziția în zona euro, în timp ce România privește spre un orizont de 9–10 ani pentru a putea îndeplini criteriile de aderare și pentru a demonstra stabilitatea leului. Disciplina fiscală, ajustările structurale și continuitatea politicilor economice vor fi decisive în această cursă de lungă durată.

Întregul articol poate fi citit aici.