Reducerea deficitului bugetar, un respiro temporar. Analiza lui Adrian Negrescu despre provocările fiscale ale României
Execuția bugetară pe luna noiembrie și datele preliminare pentru decembrie confirmă faptul că România este aproape de atingerea țintei asumate privind reducerea deficitului bugetar, de la 9% la 8,4% din produsul intern brut, la finalul anului 2025. Adrian Negrescu, managerul firmei de consultanță Frames, consideră că această evoluție oferă un moment de respiro pentru Guvern și pentru finanțele publice, însă subliniază că nu poate fi vorba despre o victorie definitivă în materie de consolidare fiscală.
Potrivit analizei sale postate pe Facebook, scăderea deficitului are o importanță majoră din perspectiva semnalului transmis piețelor financiare și Comisiei Europene. Consultantul economic explică faptul că ajustarea bugetară arată că expansiunea necontrolată a cheltuielilor publice a fost, cel puțin temporar, stopată, ceea ce contribuie la creșterea credibilității României în fața partenerilor externi.
Reducerea deficitului nu e egală cu o reformă structurală
Adrian Negrescu arată că reducerea deficitului la 8,4% este rezultatul unei combinații de factori, printre care se numără majorarea taxelor, efectele inflației și măsurile adoptate de Ministerul Finanțelor pentru combaterea evaziunii fiscale.
El apreciază că aceste evoluții sunt pozitive, chiar dacă ele nu reflectă încă o reformă structurală profundă a modului în care sunt cheltuiți banii publici. În opinia sa, deciziile cu adevărat importante privind eficientizarea cheltuielilor sunt în continuare așteptate, cu speranța că ele vor fi incluse în legea bugetului pe 2026.
Analistul economic subliniază că măsurile punctuale luate în ultimele luni încep să producă efecte vizibile, un exemplu relevant fiind creșterea încasărilor din TVA și reducerea evaziunii în acest domeniu. Cu toate acestea, el atrage atenția că adevărata provocare va începe în 2026, an în care Guvernul și-a asumat în fața Bruxelles-ului o țintă de deficit mult mai ambițioasă, de 6,4% din PIB, ca parte a planului fiscal-structural pe șapte ani.
Pentru atingerea acestui obiectiv, Executivul mizează pe efectele creșterilor de taxe, care ar urma să aducă la buget între 35 și 40 de miliarde de lei, pe atragerea a aproximativ 15 miliarde de euro din fonduri europene și pe impactul digitalizării ANAF, proces care ar trebui finalizat în cursul acestui an.
Adrian Negrescu consideră că majorarea fiscalității va reprezenta principalul motor al consolidării bugetare, însă avertizează asupra riscurilor asociate.
El explică faptul că există posibilitatea ca povara fiscală mai mare să afecteze creșterea economică, prin reducerea bazei de impozitare și prin împingerea unor firme spre zona gri a economiei.
Într-un asemenea scenariu, ținta de deficit ar putea deveni nerealistă, forțând statul să se împrumute la costuri și mai ridicate. Totuși, consultantul apreciază că aceste riscuri ar putea rămâne la nivel teoretic, având în vedere reziliența economiei românești.
Negrescu observă că, deși consumul a scăzut, declinul nu a fost suficient de amplu pentru a genera o problemă majoră. El arată că multe companii importante și-au restructurat activitatea și și-au construit bugetele pentru 2026 pe baze mai realiste, în timp ce inițiativa privată continuă să genereze afaceri noi și locuri de muncă, în pofida incertitudinilor.
ANAF încă nu și-a rezolvat problemele
Un alt element esențial în analiza sa îl reprezintă combaterea evaziunii fiscale, care nu mai poate fi tratată doar ca un slogan. Implementarea sistemelor digitale precum e-Factura, e-TVA și e-Transport a început să ofere autorităților o imagine aproape în timp real asupra tranzacțiilor economice.
Totuși, Negrescu atrage atenția că principala dificultate nu ține de colectarea datelor, ci de capacitatea ANAF de a le analiza și de a le transforma în controale eficiente și sume efectiv recuperate.
El explică faptul că digitalizarea a crescut gradul de conformare voluntară, însă marile rețele de fraudă s-au adaptat rapid, iar evaziunea de amploare rămâne dificil de combătut exclusiv prin mijloace electronice.
În acest context, Adrian Negrescu speră ca autoritățile fiscale să intervină în zonele de evaziune unde, timp de ani de zile, intervențiile au fost evitate din motive politice sau din cauza intereselor de grup.
Postarea integrală a lui Adrian Negrescu
„Execuția bugetară pe noiembrie și datele preliminare pe decembrie vin să confirme faptul că România va reuși să respecte angajamentul de a reduce deficitul bugetar de la 9% la un nivel de 8,4% din PIB la finalul lui 2025.
E un adevărat moment de respiro pentru Guvern, pentru finanțele publice, dar nu și o victorie definitivă.
În primul rând, această corecție extrem de importantă transmite piețelor financiare și Comisiei Europene un semnal vital: hemoragia cheltuielilor din România a fost, cel puțin temporar, stabilizată.
Scăderea la 8,4% este rezultatul creșterii taxelor, a efectelor inflației dar și a măsurilor luate de Finanțe pentru a combate evaziunea fiscală. Iar acesta este un lucru foarte bun.
Da, nu putem vorbi încă de o reformă structurală profundă, încă așteptăm aceste decizii ce vizează în principal cheltuirea banilor publici – sperăm să vedem o corecție în legea bugetului pe 2026 – însă măsurile punctuale luate în ultimele luni încep să își arată efectele – poate cel mai bun exemplu îl reprezintă creșterea încasărilor și scăderea evaziunii pe TVA.
Marea provocare începe însă abia în 2026, an în care Guvernul și-a asumat în fața Bruxelles-ului o țintă de deficit de 6,4%, ca parte a planului fiscal-structural pe șapte ani.
Guvernul pariază pe efectele creșterilor de taxe, care vor aduce la buget între 35-40 de miliarde de lei, pe atragerea a 15 miliarde de euro din fonduri UE și pe efectele digitalizării ANAF, care ar trebui să se încheie în acest an.
Majorarea fiscalității va fi, cu siguranță, motorul principal care ar trebui să aducă punctele procentuale necesare consolidării.
Există, bineînțeles, riscul ca aceste creșteri de taxe să sufoce creșterea economică, reducând baza de impozitare și anulând, paradoxal, câștigurile estimate. Dacă firmele își reduc activitatea sau intră în zona gri din cauza poverii fiscale, ținta de 6,4% va rămâne o simplă fantezie pe hârtie, forțând statul să se împrumute și mai scump. Însă aceste temeri, deși viabile din perspectivă economică, s-ar putea să rămână la capitolul speculații.
Și asta în condițiile în care economia se dovedește a fi mai rezilientă decât așteptările, multe dintre ele cu iz fatalist.
Este adevărat, consumul a scăzut, însă nu atât de mult cât să creeze o problemă majoră. Marea majoritate a companiilor de impact din economie și-a restructurat activitatea și și-a bugetat 2026 de pe niște premize mult mai realiste și predictibile, iar inițiativa privată continuă să genereze afaceri noi, lanțuri de business și locuri de muncă, în ciuda incertitudinilor.
Dincolo de reziliența mediului de business, reducerea evaziunii nu mai este doar un slogan, ci a devenit o necesitate existențială.
Implementarea sistemelor digitale precum e-Factura, e-TVA și e-Transport a început să producă primele efecte, oferind Fiscului o radiografie în timp real a tranzacțiilor. Totuși, marea problemă nu este colectarea datelor, ci capacitatea de analiză și control a ANAF.
Deși volumul de informații a crescut exponențial, inspectorii fiscali încă luptă să transforme aceste terabytes de date în decizii de impunere și sume efectiv colectate. Digitalizarea a speriat o parte din evazioniști, ducând la o ușoară creștere a conformării voluntare, dar rețelele complexe de fraudă s-au adaptat rapid, iar „marea evaziune” rămâne încă greu de destructurat doar prin mijloace electronice.
Să sperăm că ANAF va interveni cu adevărat în zonele de evaziune în care, ani la rând, nimeni nu a avut ,,curajul’’ să intervină, din motive politice, din interese de grup.
Cert este că, măcar din perspectiva reglementării, portițele evaziunii și a fentării fiscale s-au redus foarte mult.
Legislația insolvenței și a procedurilor fiscale a fost înăsprită pentru a bloca fenomenul firmelor „fantomă” sau al celor care intră în insolvență doar pentru a scăpa de datoriile la stat.
Noile reglementări impun condiții mult mai stricte pentru eșalonarea la plată și monitorizează agresiv firmele cu risc fiscal ridicat. Astfel, Finanțele încearcă să facă distincția între companiile viabile, care au nevoie de ajutor temporar, și cele care folosesc insolvența ca instrument de fraudare a bugetului, încercând să recupereze banii înainte ca activele să fie disipate.
Să nu uităm și de obligațiile ca orice firmă să aibă un cont bancar, cele care fac vânzări să aibă obligatoriu un POS, să permită plățile electronice – chestiuni ce țin de normalitate și care vor limita și mai mult ideea de evaziune.
Iar aceste măsuri se vor simți, cu siguranță, în sens pozitiv în mediul de business”, a scris Adrian Negrescu pe pagina sa de socializare vineri, 9 ianuarie.
