România, apel la rol activ în parteneriatul strategic cu SUA. Bogdan Aurescu: În relația cu SUA conteză credibilitatea și inițiativa

Fostul ministru de Externe Bogdan Aurescu a declarat, într-o analiză recentă publicată în contextul redistribuirii efectivelor militare americane în România, că țara noastră trebuie să rămână un partener strategic activ al Statelor Unite, subliniind că aceste evoluții nu reprezintă o ruptură a relației, ci o etapă de responsabilitate și recalibrare a colaborării bilaterale.

România trebuie să rămână un partener strategic activ al SUA

Fostul ministru de Externe Bogdan Aurescu a oferit recent o analiză detaliată asupra relației României cu Statele Unite, în contextul recentelor decizii privind redistribuirea efectivelor americane în țară. Aurescu subliniază că aceste evoluții nu indică o ruptură a parteneriatului strategic, ci mai degrabă un moment de responsabilitate și recalibrare.

Potrivit fostului diplomat, anumite decizii interne ale României – precum anularea alegerilor prezidențiale – nu au fost înțelese pe deplin de partenerii americani, iar unele acțiuni ale SUA, cum ar fi revocarea admiterii în programul Visa Waiver sau modificarea prezenței militare, nu au fost anticipate suficient de București. În aceste situații, Aurescu subliniază importanța comunicării strategice și a anticipării scenariilor în diplomație.

”În același timp, în acest context complicat, ca fost ministru de Externe și diplomat care s-a ocupat mulți ani de dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu SUA, m-am simțit obligat să împărtășesc câteva reflecții. În mai puțin de un an, România s‑a confruntat cu câteva situații sensibile în relația cu Statele Unite – un parteneriat strategic care reprezintă (alături de UE și NATO) un pilon fundamental de securitate, dezvoltare și stabilitate pentru țara noastră.

Acestea au fost generate de contexte interne și realități geopolitice în schimbare. Nu m-aș grăbi să vorbesc despre eșecuri, ci despre o etapă complexă de recalibrare, în care poate că unele decizii ale României, corecte în logica internă, nu au fost explicate suficient sau în timp util, adică sincronizate strategic cu partenerii noștri americani, iar alte decizii – ale Statelor Unite – poate că nu au fost intuite corect sau la timp pentru a lua măsuri de corectare și adaptare.

În prima categorie intră anularea alegerilor prezidențiale, în a doua revocarea deciziei Administrației anterioare de admitere în programul Visa Waiver, respectiv decizia privind recalibrarea posturii militare americane din România. În toate aceste cazuri, se impun câteva concluzii. Pentru prima categorie: deciziile mari trebuie comunicate marilor parteneri convingător, transparent, anticipat, pe canalul adecvat și dedicat (informarea din mass-media nu e suficientă). Nu e suficient să ai dreptate; trebuie să fii înțeles”, notează acesta.

România trebuie să acționeze proactiv atunci când SUA își redistribuie resursele militare

Aurescu punctează că România trebuie să acționeze proactiv atunci când SUA își redistribuie resursele militare. Statul care demonstrează valoare strategică și inițiativă rămâne relevant în luarea deciziilor și consolidează parteneriatul, spre deosebire de un comportament pasiv. România nu se află într-un punct de criză, ci într-unul care solicită maturitate și corectare.

Fostul ministru evidențiază că România a construit, în decursul anilor, relații solide și credibile cu administrațiile americane, contribuind decisiv la securitatea regională. Exemplele includ finalizarea Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI (2011), operaționalizarea bazei antirachetă de la Deveselu, organizarea de reuniuni NATO și G7 în România și implicarea directă în sprijinul Ucrainei. Aceste acțiuni au consolidat poziția României ca aliat stabil, predictibil și relevant în regiunea Mării Negre.

”Când Statele Unite intenționează să își redistribuie resursele militare la nivel global (și ne și spun asta în avans), statele care se poziționează proactiv, demonstrându-și valoarea strategică, sunt cele care consolidează parteneriatul și rămân în zona asociată deciziei, nu doar în așteptarea ei.

România trebuie să fie mereu în acel cerc. E esențial să privim acest context cu maturitate: nu suntem într-un punct de ruptură a relației cu SUA, ci într-unul de responsabilitate față de aceasta. Avem obligația nu de a dramatiza, ci de a înțelege și de a corecta.

Premisa acestei obligații: România are instituții solide, un curs strategic clar și o relație cu Statele Unite construită nu pe simpatii conjuncturale, ci pe interese comune, încredere reciprocă și rezultate.

Nu vorbesc teoretic, ci din practică (și din una cu reușite): – așa a fost finalizat și pus în aplicare documentul politic principal pe care se bazează Parteneriatul Strategic cu SUA în acest moment – pe care l-am negociat în numele României – adică Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul 21 între România și SUA din 13 septembrie 2011, primul document politic bilateral care consemnează Parteneriatul Strategic; și o face în detaliu, pe toate dimensiunile sale.

Documentul se referă, printre altele, și la angajamentul SUA de a desfășura forțe militare în mod periodic: „România și Statele Unite cooperează, de asemenea, pe scară largă și cu succes în domeniul securității, inclusiv prin intermediul Task Force Est, permițând Comandamentului European al SUA și componentelor sale să se desfășoare periodic în România pentru a lucra cu partenerii români.” – așa a fost finalizat și pus în aplicare Acordul privind scutul antirachetă de la Deveselu din 13 septembrie 2011 – pentru care de asemenea am fost negociator-șef din partea României.

Prin acesta, baza Deveselu a devenit operațională în 2016, devenind astfel prima și unica (pentru mult timp) bază permanentă a SUA (și NATO) de pe Flancul Estic (prin Facilitatea antirachetă americană inclusă în baza românească de la Deveselu)”, continuă fostul diplomat.

Cum va trebui România să dezvolte parteneriatul cu SUA?

Aurescu subliniază că pentru menținerea și dezvoltarea parteneriatului, România trebuie să continue să dezvolte relații personale cu decidenți americani, să participe activ la arhitectura de securitate transatlantică și să promoveze proiecte economice bilaterale importante.

În plus, crearea unei platforme de comunicare strategică comună România–SUA ar putea reduce riscul de neînțelegeri și ar spori transparența.

”Ce trebuie făcut acum:

– derularea unui dialog politic constant cu obiective clare și calendar ferm, dar și monitorizare continuă și fină a tuturor semnalelor Administrației;

– construirea de relații personale solide, de încredere, cu decidenții americani și cercul lor;

– reluarea demersurilor României de factor activ, atât conceptual, cât și pe teren, în arhitectura de securitate transatlantică, dincolo de calitatea de beneficiar de prezență militară aliată; așadar, recalibrarea contribuției noastre ca nod și actor de securitate în regiunea Mării Negre — militar, informațional, energetic, cibernetic, dar și acolo unde, sau pe temele care contează pentru SUA la nivel global; printre altele, recalibrarea inițiativei româno-polone de securitate București 9 (B9) – care grupează toți aliații de pe Flancul Estic, a trilateralelor România-Polonia-Turcia și România-Ucraina-R. Moldova;

– proiectarea unei arhitecturi economice bilaterale modernizate, cu obiectivul atragerii constante de proiecte americane majore în energie, tech și apărare; reluarea implicării în proiecte de interes pentru prima Administrație Trump, ca Inițiativa celor 3 Mări, la dezvoltarea și maturizarea căreia contribuția României a fost substanțială și apreciată de Washington;

– un rol proactiv în reconstrucția Ucrainei, pentru a fructifica eforturile deja consistente în interconectarea celor două state și poziția relevantă a României;

– o strategie de abordare anticipativă în raport cu Administrația americană, dar și continuarea dialogului bipartizan;

– reconstrucția încrederii și claritate strategică în comunicare, astfel încât deciziile noastre interne să fie înțelese și susținute

– pentru asta este utilă crearea unei platforme de comunicare strategică comună România–SUA, pentru a evita neînțelegerile și a crește transparența”, arată acesta.

Concluzia fostului ministru este că parteneriatul româno-american reprezintă o investiție pe termen lung, construită pe încredere, rezultate și interese comune.

”E o investiție națională, un capital strategic câștigat în aproape trei decenii de consecvență. Acest capital trebuie protejat, extins și modernizat. Relația cu Statele Unite trebuie reluată în parametrii pe care chiar noi i-am construit – cu ambiție, respect reciproc, predictibilitate și curajul de a propune, proactiv, soluții.

România poate face asta. România își recapătă locul în acest proiect nu prin comportament post factum (după ce decizia a fost luată și aplicată), ci prin viziune și preluarea inițiativei. Așa cum am spus și la început, în relația cu SUA contează printre altele două lucruri esențiale — credibilitatea și inițiativa.

Când ești un partener care vine cu propuneri concrete, cu opțiuni, cu capacitate reală de implementare, nu ești doar un actor regional, ci ești un aliat strategic.

Am avut relații solide și consecvente atât cu administrațiile republicane, cât și cu cele democrate (nu puțini oameni de valoare din diverse instituții românești au lucrat la asta), pentru că există un adevăr simplu: indiferent cine conduce Statele Unite, obiectivul fundamental rămâne prosperitatea și securitatea poporului american.

Iar România a fost un partener respectat pentru că a demonstrat că poate contribui la acest obiectiv, proiectând securitate, stabilitate și predictibilitate în regiunea Mării Negre (și nu doar) – și reușind astfel să-și realizeze adecvat propriile obiective naționale de securitate și prosperitate. Opiniile exprimate sunt strict personale”.