Rolul gândirii independente în slujba statului
Expertul în relații internaționale Iulian Fota oferă o privire retrospectivă asupra modului în care și-a exercitat rolul în slujba statului român, pledând pentru o gândire independentă, informată și curajoasă — chiar și atunci când aceasta contrazice direcția oficială.
Iulian Fota susține că responsabilitatea unui intelectual sau a unui universitar este de a avea o voce proprie, mai ales atunci când se implică în dezbateri privind viitorul țării. Pentru cei care activează în instituțiile statului, el subliniază că independența în gândire trebuie să existe în etapa de analiză și consultare, dar că odată ce se ia o decizie, aceasta trebuie urmată unitar și disciplinat.
”Cand servesti statul roman e important sa gandesti cu capul tau, pe baza faptelor si a cazuisticii, ghidat de experienta si instinct, dar independent. Si daca esti doar un academic, un intelectual preocupat de soarta tarii poti sa te si exprimi ca atare. Este in fisa postului. Universitarul trebuie sa aiba o voce, mai ales daca opereaza cu notiunea de tara si are ce spune”
Un parcurs profesional ghidat de principii
El afirmă că a respectat această regulă pe tot parcursul carierei sale în Administrația Prezidențială, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Apărării, evitând compromisurile sau afilierea cu decizii în care nu credea — alegând în acele cazuri să plece și să-și exprime punctul de vedere din afara sistemului.
Un exemplu concret este poziția sa din 2016 privind relația României cu Republica Moldova (RMD). Fota a fost unul dintre primii care au cerut renunțarea la susținerea pentru Vladimir Plahotniuc și o resetare a strategiei Bucureștiului.
Deși atunci nu a fost ascultat, el consideră că timpul i-a dat dreptate, întrucât relațiile s-au reașezat pe o altă traiectorie — dar, din păcate, fără o contribuție majoră din partea României. “Rușinos”, spune el, referindu-se la lipsa de inițiativă și viziune strategică din acea perioadă.
”Daca esti integrat aparatului prezidential sau guvernamental deasemenea poti gandi independent, dar odata ce o decizie este luata , actionezi integrat, coordonat cu ceilalti. Asa am actionat eu in mai toata cariera mea publica. Nici la Administratia Prezidentiala , nici la MAE nu am iesit vreodata din rand. Sau la MApN. Cand nu mi-a placut ce se intampla nu m-am asociat sau am plecat si mi-am spus opinia de pe margine. Multe dintre opinii corecte, confirmate ulterior de realitate.
Am fost unul dintre putinii care au cerut, inca din 2016, renuntarea la Plahotniuc si resetarea jocului pe RMD. Dupa articolul asta imi aduc aminte ca am fost invitat la MAE, la o discutie pe subiect. M-au chemat sa vada ce am in cap, nu sa ma asculte. Era foarte bine daca statul roman o sprijinea pe Maia Sandu inca de atunci. Nu au vrut sa priceapa. Tot acolo s-a ajuns dar cu o slaba, poate chiar inexistenta contributie romaneasca. Rusinos!”
Iulian Fota a susținut că România nu are nevoie nici de o „Românie Mare”, nici de o „Moldova Mare”. În schimb, el propune o paradigmă orientată spre calitatea vieții și guvernare eficientă în ambele state, atrăgând atenția că o extindere teritorială nu echivalează cu o viață mai bună pentru cetățeni. Exemplul său: Rusia — un stat mare, dar cu un nivel de trai în scădere.
Cu toate acestea, el punctează un succes major: deschiderea perspectivei europene pentru Republica Moldova, care a devenit stat candidat la UE în contextul războiului din Ucraina. O realizare pe care o atribuie colaborării eficiente dintre echipele MAE și conducerea politică de la acea vreme, în special ministrului Bogdan Aurescu.
”Tot pe linia relatiilor cu RMD am fost singurul care a avut curajul sa atace vaca sacra a gandirii geopolitice romanesti, aratand o cale alternativa.
Am propus o matrice de analiza a unei eventuale uniri cu RMD si am aratat ca nici unul dintre elementele ei nu este pe favorabil. Nu ne trebuie nici Romania Mare, nici Moldova Mare. Ne trebuie o Romanie mai buna si o RMD mai buna, pentru ca oamenii din ambele tari sa traiasca mai bine. Tara mare nu mai este de mult o garantie pentru o ridicata calitate a vietii.
Vezi Rusia, unde se va trai mai prost decat in RMD, cu conditia mentinerii optiunii pro-europene pentru Chisinau. Pe vremea aia nu speram la o cale europeana pentru fratii nostri romani de acolo, dar cu prima ocazie oferita, agresiunea rusa impotriva Ucrainei din 2022, impreuna cu echipa din MAE si sub conducerea lui Bogdan Aurescu, am valorificat oportunitatea.RMD are azi perspectiva europeana si este stat candidat. Sansa la care nici nu visam in 2016.”
Gândirea liberă, penalizată în continuare în instituțiile românești
Pe un ton amar, Iulian Fota încheie cu o constatare personală despre cultura instituțională din România: gândirea critică nu este încurajată, iar libertatea de exprimare în interiorul aparatului de stat este deseori penalizată — mai ales sub guvernări de stânga, pe care le consideră mai atașate reflexelor de disciplină autoritară moștenite din comunism.
El evocă totuși o excepție și spune că Traian Băsescu i-a permis întotdeauna să-și exprime opiniile libere. Complimentul suprem a venit în 2015, când fostul șef al statului a spus public că „Fota îl contrazicea și când era la Cotroceni” — un semn, spune autorul, că și-a făcut treaba cu onestitate și a avut norocul unui lider care prețuia onestitatea intelectuală.
”P.S. Vestea proasta este ca statul roman inca nu prea incurajeaza gandirea critica, libera, indepedenta.Mai ales cand este stanga la putere, care a mostenit puternicul sentiment de disciplina comunista. Si cand fortezi lucrurile , te calca in picioare,te umileste, te da afara. De aceea si urmaresc cu atentie cazul primarului Toma.
Sa vad daca teoria mea mai este valabila. Exceptia care intareste regula a fost presedintele Traian Basescu. Niciodata nu m-am simtit ingradit in gandire, in cei sase ani de Cotroceni. Cel mai frumos compliment primit de la presedintele Basescu a fost in 2015, cand intr-o interventie telefonica la B1TV a spus la un moment dat ca „Fota il contrazicea si cand era la Cotroceni”. Confirmarea ca mi-am facut bine treaba dar si ca am avut noroc de un super-sef!”
