Însă, filmul Dianei Busioc Angelson este o ficțiune, nu este un film documentar. Producția explorează o societate românească în care empatia și compasiunea primează, iar de aceea situația ia o altfel de întorsătură față de cele întâmplate în realitate. Personajul principal, Angela, jucată de Diana, este o operatoare 112 care își dorește să salveze fata aflată în pericol.
Regizoarea a declarat că a fost marcată de evenimentele din 2019 și a dorit să creeze acest film ca un omagiu pentru toți copiii răpiți și ca un manifest pentru o societate mai empatică. Diana Busuioc Angelson a oferit un interviu pentru Capital cu ocazia includerii acesteia în „Top 100 Femei de Succes”, ediția 2025.
Succesul „Alexandra”
CAPITAL: Ați lansat în acest an filmul „Alexandra”. Cum a fost primit de public?
DIANA BUSUIOC ANGELSON: A fost una din cele mai onorante experiențe ale vieții mele. La Premiera, sala a fost arhiplină, s-a stat și pe scări, la balcon. Am adus filmul acesta publicului, cu multă smerenie, și toți cei care l-au văzut atunci sau la cinematografe sau pe Amazon, unde este acum, au spus același lucru: că „Alexandra” i-a impulsionat să caute sa fie mai buni, să faca ceva, mai mult, pentru celălalt, oricine ar fi Celălalt.
C: Acesta este acum disponibil pe Amazon. Ce ne puteți spune despre această colaborare?
DBA: A fost o surpriză extraordinară, pentru că nu este atât de ușor să fie un film preluat chiar de platformă. Sper sa îl vadă cât mai multă lume.
C: Care este cel mai important succes din întreaga dumneavoastră carieră? Dar din ultimul an?
DBA: Eu am o accepțiune diferită a „succesului”, dar ca să nu divaghez, voi spune că filmul scris și produs de compania mea, „The Second Coming of Christ”, distribuit de Sony Pictures, a fost văzut de peste 5 milioane de oameni. M-a bucurat, de asemeni, că este tradus și distribuit acum în toata America Latină și India. Sunt foarte onorată. În ultimul an, am lansat filmul „Alexandra”, care a mișcat multe persoane și sper să schimbe multe suflete. Îl consider filmul inimii mele.
Ce urmează pentru Diana Busuioc Angelson
C: Ce proiecte vreți să dezvoltați în următoarea perioadă? (poate fi vorba de următorul an sau de următorii ani. Depinde de amploare).
DBA: Următorul proiect este „Road of Love”, un film despre curajul românilor în al Doilea Război Mondial, de a-și risca viețile, carierile, averile și viitorul, pentru a salva zeci de mii de evrei de la deportări. Am terminat și romanul omonim acum câteva luni și sper să fie publicat în curând. Istoria nu vorbește despre acești mari Oameni, în centrul cărora este Primarul Cernautiului, Traian Popovici, recunoscut ca „Ales între popoare”, de Yad Vashem. Cu filmul acesta, voi pune România pe piedestalul națiunilor, pentru că marea majoritate a românilor au fost oameni atunci când istoria a cerut-o.
C: Ați avut puncte de inflexiune în cariera dumneavoastră? Ne puteți relata un moment cu provocări foarte puternice care poate fi considerat un punct de cotitură în cariera dumneavoastră?
DBA: Da, a existat un moment când niște hackeri au furat website-urile companiilor noastre și care aveau și filmele mele. Am trecut prin toate fazele specifice de șoc, furie, luptă, acceptare… În fine, a durat câțiva ani să ne revenim și l-am înțeles și mai bine pe Kafka. Atunci m-am dus să dau examen ca să intru în U.S. Air Force, ca rebeliune impotriva a… tot. Inițial, m-au primit politicos și mi-au explicat că aveam 90 minute să termin testul la matematică, engleză, electronică, construcții și alte câteva secțiuni. Asta e povestea mea preferată, pentru că eu chiar îmi petrec mult timp la Home Depot și cumpăr materiale de construcție. Am terminat Colegiul Național Mihai Viteazul, Mate-Fizica și am studiat Lingvistica (Franceză), pe lângă Teologie și UNATC.
Știu că li s-a părut puțin probabil sa trec testul, dar l-am terminat în 20 de minute. Imediat au venit vreo 7 ofițeri la mine și mi-au zis că obținusem 98% la test și mi-au oferit două dintre cele mai importante poziții în Air Force, explicându-mi că un 56% era scorul pentru ingineri. Cred că nu m-am simțit vreodată mai importantă și recunoscătoare școlii românești și originii mele. Am savurat toți vreo doua zile momentul, dar fetița mea avea 6 ani și am ales să rămân actriță și să-mi duc misiunea mai departe din colțul meu de lume, mai mult sau mai puțin cunoscut. Dar nu asta contează, ci rezultatul final; am făcut bine? Am schimbat un suflet? Am contribuit?
O misiune mai mult decât onorabilă
C: Care este rețeta succesului pentru dumneavoastră?
DBA: Răspunsul acestei întrebări coincide cu misiunea mea. Am scris și o piesă de teatru [Odiseea marțiană], pe lângă roman și scenariile de film. Dacă reușesc să schimb sufletul unui om, dacă datorită muncii mele, cineva dobândește speranța, certitudine, credința sau iubire, atunci mi-am atins țelul în viață.
Aș vrea să inspir oamenii să se iubească mai mult și să deschidă ochii către ceilalți, ceilalți pe care îi consideră opusul valorilor lor. Să se iubească și să se ajute unii pe alții. Atunci vom putea toți deveni mai buni. Atunci nu o să mai existe „Cazul Alexandra Măceșanu”, ci o tânără studentă, de 20 și ceva de ani, Alexandra, care-și trăiește frumos viața și se bucură de un apus de soare care luminează cald digul de la Caracal.
C: Unde vedeți compania pe care o conduceți sau din care faceți parte peste 10 ani? Dar pe dumneavoastră?
DBA: Mă interesează foarte mult divertismentul pentru copii și aș vrea să îndrept resursele companiei și în direcția aceasta. Cred că generatiile se formează prin televizor și internet în zilele noastre, așa că în loc să ne supăram că nu mai zburdă copiii noștri liber pe câmpuri, printre maci, putem să le oferim povești despre cât de minunate erau zilele acelea și cine știe, vom avea în viitor, copiii care se vor bucura de lucrurile acelea mărunte și frumoase.
Emoție și pragmatism
C: Pe ce puneți accent în conducerea echipei dumneavoastră: emoție și sentimente sau pragmatism?
DBA: Cred ca numai prin îmbinarea celor doua, putem avea succes. Întotdeauna mi-am înțeles angajații și am ales nevoile lor financiare, în detrimentul eventual al profitului meu. Și bineinteles, paradoxal, am primit înapoi înzecit de la viața. Evident ca nu e nimic paradoxal; pur și simplu, succesul în orice, nu se obține decât dacă la nivel individual, fiecare angajat se simte împlinit, mândru și parte esențială în obținerea acestuia.
C: Cum arată programul dumneavoastră zilnic?
DBA: Aceasta este o întrebare importantă, pentru că nu recomand nimănui să îmi urmeze pașii. Nu am dormit niciodată mult; îmi aduc aminte cum la 7 ani, mă uitam la cifrele roșii ale ceasului electronic, care arătau 2:30 AM. În liceu, consideram că a nu dormi una din doua nopți, mă va face mai eficientă. Dădeam meditații și învățam pentru Bac. Am repetat procedura și în facultate, pentru că aveam 3 sesiuni simultane, iar pe la 26 de ani, am avut un episod în care nu eram în stare să mă ridic din pat.
Între timp, am învățat că a dormi 8 ore pe noapte este cheia multor uși emoționale și încă lucrez la acest proiect. Îl numesc „Marele Proiect Diana”. Până voi reuși, încă mă trezesc zilnic la 4:33 am, plec de acasă în exact 17 minute, tehnica de care sunt mândră, pentru că frizează absurdul eficienței, lucrez până la 14:00, pentru că trebuie să iau copiii de la școală, să gătesc, să îi hrănesc, să îi educ, plimb, obosesc, după care, încerc să ajung la plajă cu bicicleta sau la parc, cu cățeii, ca într-un final, să ajung să dorm pe la miezul nopții. Acum vă spun și programul ideal: 8-8-8, care pare sa fie rețeta multor oameni inteligenți, din care voi face și eu parte. Cândva. Între timp, sfatul meu e să petreceți cât mai mult timp cu copiii. Asta este prioritatea mea.
C: Aveți hobby-uri care ar putea fi evidențiate?
DBA: Schiez de mica si am tot făcut schi extrem in Rocky Mountains, sarind, zburând peste stânci periculoase și simtindu-ma Craiasa Zapezii. Anul trecut mi-a zburat un schi și am urmat și eu într-o traiectorie destul de tragica, dar comica, ce m-a invatat nu numai ca nu sunt craiasa, dar ca ar trebui sa am hobby-uri un pic mai banale, pentru ca e greu sa fii de succes cand nu ai un picior. M-am mai temperat și acum merg pe partii albastre și pitorești.
Cand nu schiez, stau in gradina si sap. Am creat un mic paradis in gradina mea, fiind destul de greu într-o regiune precum California, unde ploua rar si solul este cleios. Am plantat zeci de flori și copaci, am construit tot felul de instalații de irigații, mai mult sau mai puțin convenționale și continui sa mă lupt cu o armata de popândai, care imi mananca rădăcinile plantelor și pe care refuz sa ii extermin, dintr-o iubire bolnavă de animale, deci am o viata agricola foarte palpitanta.
O femeie de succes?
C: Cum ați defini succesul? Dar o femeie de success?
DBA: Pentru mine, succesul nu stă nici în carieră, nici în realizările financiare sau de altă natură. Succesul este că la apusul soarelui, când mă uit cum pleacă în adâncurile oceanului, să simt că ziua care tocmai se împlinește, a fost o zi trăită spre slava lui Dumnezeu. Și să văd că familia mea e fericită.
C: Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?
DBA: Sunt prea mult. Mult prea mult. Dar sunt un om bun și de aceea mă iubesc cei care mă iubesc.
C: Ne puteți indica un dicton care să vă definească?
DBA: Când te rogi, să crezi că s-a și împlinit și se va împlini, pentru că totul Îi este cu putință lui Dumnezeu.
