Criza iminentă a pensiilor din România: un milion de noi pensionari în următorul deceniu
România se pregătește să intre într-o etapă critică pentru sistemul public de pensii. În următorii șase până la opt ani, aproape un milion de persoane vor ieși la pensie, fapt ce va schimba radical echilibrul dintre contribuabili și beneficiari și va pune presiune atât pe bugetul asigurărilor sociale, cât și pe piața muncii.
Într-o amplă postare pe pagina sa de Facebook, Raluca Turcan, fost ministru al Muncii din partea PNL, analizează cât de mari sunt riscurile pentru România, dar și ce ar trebui să facă românii care se apropie de pensionare.
Deficitul actual și situația prezentă
În prezent, bugetul de pensii are un deficit de aproximativ 5,4 miliarde de lei, semn că banii colectați din contribuții nu mai acoperă ceea ce se plătește lunar către pensionari. Pensia medie este de 2.814 lei, însă, potrivit estimărilor, în următorii zece ani ar putea crește spre 4.200 de lei.
Această evoluție depinde însă de salariul mediu, de inflație și de regulile de indexare. În plus, raportul dintre persoanele active și pensionari este în prezent de doar 1,3 la 1, o tendință aflată în scădere, ceea ce înseamnă că, pe viitor, un număr tot mai mic de angajați va trebui să susțină un număr tot mai mare de beneficiari.
Consecința imediată este clară: fără mai mulți contribuabili, ajustarea deficitului va fi realizată fie prin creșteri de taxe, fie prin împrumuturi care vor adânci datoria publică, fie prin modificări ale regulilor de pensionare.
Valul demografic: generațiile ’67–’69 ies la pensie
Situația devine și mai dificilă odată cu valul demografic format din generațiile născute în anii 1967–1969. Doar în 1968 s-au născut peste 512.000 de copii, iar în 1969 alți 460.000, cifre duble față de anii anteriori. Aproximativ 430.000 dintre aceștia au fost fete, ceea ce înseamnă că un segment important va accesa pensia începând cu 2025, fie anticipat, fie la limită de vârstă.
De exemplu, femeile născute în 1967 – aproximativ 212.000 – pot beneficia de pensie anticipată începând cu anul viitor, dacă îndeplinesc condițiile de stagiu. Restul valului, adică aproape 800.000 de persoane, vor intra la pensie între 2030 și 2033. Rezultatul: în mai puțin de un deceniu, România va avea cu un milion de pensionari în plus.
Impactul macroeconomic este semnificativ. Pe lângă presiunea directă asupra bugetului asigurărilor sociale, vor apărea și deficite de personal în sectoare cheie precum sănătatea, educația, administrația și industria.
În paralel, va crește cererea pentru servicii sociale – sănătate, îngrijire pe termen lung, centre pentru vârstnici – și va fi nevoie de o recalibrare a celor trei piloni ai pensiilor: public (Pilonul I), privat obligatoriu (Pilonul II) și voluntar (Pilonul III).
Pilonul I, adică pensia de la stat, trebuie să fie echitabil
Un punct central al analizei fostului ministru al Muncii vizează necesitatea echității în Pilonul I. Recalcularea pensiilor pe baza principiului „la muncă egală, pensie egală” ar corecta discrepanțele istorice și ar reda încrederea populației în sistem. Totuși, această reformă presupune un efort administrativ și bugetar considerabil pe termen scurt.
O altă problemă esențială este corectarea pensiilor de serviciu, adesea denumite „speciale”. Dacă nu vor fi regândite, aceste pensii riscă să dezechilibreze și mai mult Pilonul I, deoarece se suprapun atât cu presiunea demografică, cât și cu pensionările anticipate.
În plus, creșterea numărului de contributori este obligatorie. Raportul actual de 1,3 angajați la un pensionar este nesustenabil. Soluțiile posibile includ o rată mai mare de ocupare a forței de muncă, stimularea revenirii migranților, atragerea de imigranți în domeniile cu deficit cronic și prelungirea voluntară a vieții active prin muncă part-time sau cumul pensie-salariu, punctează Turcan.
Pilonul II și Pilonul III: alternative pentru viitor
Raluca Turcan subliniază și rolul crucial al Pilonului II, sistemul de pensii private obligatorii. Pentru a oferi randamente mai bune, este nevoie de o reglementare mai flexibilă, diversificarea prudentă a investițiilor, reducerea costurilor și creșterea disciplinei de investiție. Totodată, o majorare a contribuțiilor și extinderea numărului de participanți ar putea stabiliza sistemul pe termen lung.
Pilonul III, cel voluntar, rămâne o opțiune importantă pentru cei care doresc să-și suplimenteze venitul la bătrânețe. Chiar și contribuțiile mici, dar constante, pot face diferența în momentul pensionării.
Deciziile individuale contează
Pentru cei aflați aproape de pragul pensionării, calendarul poate însemna bani pierduți sau câștigați. Diferența dintre pensia anticipată și cea la limită de vârstă poate ajunge la mii de lei, în funcție de stagiu, speranța de viață și regulile de indexare.
De aceea, verificarea stagiului de cotizare, corectarea erorilor din Revisal, calcularea scenariilor posibile și analiza randamentelor Pilonului II sunt pași esențiali pentru oricine se apropie de această etapă.
În plus, decizia de a rămâne în activitate încă unu sau doi ani poate aduce beneficii financiare semnificative. Totodată, menținerea flexibilității și evitarea deciziilor ireversibile până la finalizarea recalculării pensiilor reprezintă o strategie prudentă.
Ce ar trebui să facă statul
Pe lângă responsabilitatea individuală, statul are de gestionat un set amplu de măsuri, atrage atenția Raluca Turcan.
Printre priorități se află finalizarea recalculării pensiilor, corectarea dezechilibrelor create de pensiile de serviciu, creșterea bazei de contribuabili prin combaterea muncii nedeclarate și stimularea ocupării în rândul persoanelor de 55–64 de ani.
De asemenea, este necesară consolidarea Pilonului II prin transparență, diversificare și guvernanță solidă, dar și pregătirea serviciilor sociale pentru un număr tot mai mare de vârstnici.
Vezi mai jos întreaga postare extinsă a Ralucăi Turcan.
