Critici frontale: un model administrativ depășit de realitate
Într-o postare cu ton ferm, Adrian Negrescu descrie actuala organizare administrativ-teritorială drept o construcție rigidă, moștenită dintr-o epocă în care criteriile economice și demografice erau complet diferite.
„România funcționează pe o structură administrativă desenată în urmă cu mai bine de jumătate de secol, o arhitectură instituțională care, în 2026, se dovedește a fi nu doar ineficientă, ci de-a dreptul falimentară.”
Economistul atrage atenția că menținerea acestui sistem generează costuri tot mai greu de susținut, în timp ce eficiența administrativă scade. În opinia sa, statul continuă să alimenteze financiar localități care nu mai au capacitatea de a-și susține propriul aparat administrativ.
Negrescu sugerează că problema nu mai este una teoretică sau politică, ci strict economică: presiunea pe bugetul public crește, iar dezechilibrele devin cronice.
România rurală în cifre: multe comune, puțină autonomie
Analiza evidențiază dimensiunea uriașă a rețelei administrative rurale. România are 2.862 de comune, care acoperă 87% din suprafața națională și adăpostesc 49% din populație.
Dincolo de amploarea teritorială, economistul subliniază fragilitatea financiară a acestor unități:
„Analizele economice relevă o autonomie a veniturilor de doar 17%, ceea ce înseamnă că primarii depind aproape în totalitate de „pixul” de la București sau de la Consiliul Județean.”
Această autonomie redusă înseamnă că majoritatea comunelor nu își pot acoperi cheltuielile din venituri proprii. Bugetele locale sunt formate, în proporție de peste 80%, din transferuri de la Guvern.
În practică, spune Negrescu, conceptul de „autonomie locală” devine mai degrabă formal decât real, în condițiile în care deciziile financiare esențiale depind de alocările centrale.
Decalaj major față de Europa Occidentală
Economistul compară situația României cu media europeană, unde majoritatea comunelor sunt autosustenabile.
„În timp ce media europeană a comunelor auto-sustenabile este de 70%, în România doar 28% dintre unitățile administrativ-teritoriale reușesc să se finanțeze singure.”
Diferența este considerată „uriașă” și reflectă, în opinia sa, lipsa unei reforme administrative reale în ultimele decenii.
Negrescu susține că multe localități supraviețuiesc artificial, fără o bază economică solidă, fără investiții private consistente și cu o populație în scădere.
Probleme structurale în colectarea taxelor locale
Un alt punct critic vizează capacitatea administrațiilor locale de a colecta taxe și impozite.
„Taxele și impozitele locale acoperă, în medie, doar 16% din necesarul bugetar al unei primării, la jumătate față de media Uniunii Europene, unde acest indicator atinge 32%.”
Această performanță fiscală modestă este asociată cu:
- baze de impozitare reduse
- populație îmbătrânită sau în declin
- activitate economică limitată
- grad scăzut de conformare fiscală
În lipsa unor venituri stabile, primăriile devin dependente de subvenții și echilibrări bugetare.
Record negativ: 90% dintre primării funcționează pe deficit
Negrescu afirmă că dezechilibrele financiare au devenit regula, nu excepția:
„Această lipsă de performanță fiscală, combinată cu cheltuieli de funcționare ridicate, a generat un record negativ absolut: 90% dintre primăriile din România funcționează pe deficit.”
Prin comparație, media europeană a administrațiilor locale aflate pe minus ar fi de aproximativ 15%.
Economistul avertizează că funcționarea pe deficit limitează drastic:
- capacitatea de investiții
- dezvoltarea infrastructurii locale
- modernizarea serviciilor publice
- sustenabilitatea pe termen lung
Aparatul administrativ s-a extins masiv
În ciuda veniturilor scăzute, numărul angajaților din administrația locală a crescut semnificativ.
„În ultimii 10 ani, organigramele primăriilor din România s-au încărcat cu peste 50.000 de posturi noi.”
Această evoluție este considerată paradoxală în contextul:
- digitalizării serviciilor publice
- scăderii populației în multe zone rurale
- presiunilor bugetare crescânde
Negrescu atrage atenția că extinderea aparatului administrativ a fost însoțită și de majorări salariale consistente.
„Salariul mediu într-o primărie a ajuns la 6.000 de lei pe lună, înregistrând o majorare spectaculoasă de 24% în 2024.”
Reorganizarea administrativă, o urgență economică
Concluzia economistului este categorică:
„România are nevoie vitală de o reformă administrativă.”
Negrescu susține că actuala organizare teritorială nu mai reflectă realitatea demografică și economică, iar menținerea ei perpetuează risipa bugetară.
„Fără comasarea comunelor și reducerea risipei bugetare, decalajul dintre România și restul Europei va continua să se adâncească pe banii contribuabililor.”
Analistul sugerează că reforma nu mai poate fi amânată, întrucât costurile menținerii status quo-ului devin tot mai mari.
O dezbatere evitată, dar inevitabilă
Tema reformei administrative rămâne una dintre cele mai sensibile în spațiul public, implicând:
- comasări de localități
- restructurări de personal
- reașezări bugetare
- costuri politice semnificative
