Reguli la bloc pentru proprietari. Spațiul care îți aparține și ție, dar nu-l poți utiliza așa cum vrei. Cum primești folosință exclusivă

Într-un bloc de locuințe, pe lângă apartamentul propriu, fiecare proprietar are acces și la spațiile comune. De multe ori însă apar neclarități legate de modul în care acestea pot fi folosite sau chiar ocupate. Legea stabilește reguli atât pentru utilizarea acestor spații, cât și pentru situațiile în care ele pot fi date în folosință exclusivă unui proprietar.

Spațiile comune de la bloc aparțin tuturor proprietarilor și nu pot fi folosite discreționar

Într-un imobil de tip bloc, anumite zone nu aparțin exclusiv unui singur proprietar, ci tuturor celor din clădire. Este vorba despre așa-numitele părți comune, care includ casa scării, holurile, subsolul, acoperișul sau instalațiile comune.

Aceste spații sunt deținute în coproprietate forțată, ceea ce înseamnă că niciun proprietar nu le poate utiliza după bunul plac, ca și cum ar fi proprietate personală.

Fiecare proprietar are dreptul să utilizeze spațiile comune, însă doar în limitele stabilite de lege. Regula principală este că folosirea nu trebuie să afecteze drepturile celorlalți locatari.

În practică, acest lucru înseamnă că nu poate fi blocat accesul, nu pot fi ocupate definitiv zonele comune și nu poate fi schimbată destinația acestora fără acord.

De exemplu, un proprietar nu poate transforma o parte din holul comun în spațiu de depozitare personal dacă acest lucru îngreunează circulația sau afectează accesul altor locatari.

Ce înseamnă folosirea normală a spațiilor comune și în ce condiții pot fi date în folosință exclusivă

Legea pornește de la ideea că fiecare spațiu comun are o destinație clară. Casa scării este pentru acces, holurile pentru circulație, iar alte spații pot avea rol tehnic sau de depozitare comună.

Orice utilizare care depășește această destinație poate deveni problematică dacă afectează ceilalți proprietari. De aceea, folosirea trebuie să rămână rezonabilă și în acord cu scopul inițial al spațiului.

Există și situații în care anumite părți comune pot fi date unui proprietar în folosință exclusivă. Aceasta este însă o excepție și este strict reglementată.

Pentru ca un astfel de demers să fie posibil, este necesar acordul tuturor proprietarilor din imobil. Nu este suficientă o decizie luată cu majoritate, iar opoziția unui singur proprietar poate împiedica atribuirea spațiului.

În plus, spațiul respectiv nu trebuie să fie esențial pentru funcționarea clădirii și nu trebuie să afecteze accesul sau drepturile altor locatari.

Cum se face, în practică, atribuirea în folosință exclusivă

Chiar și atunci când există acordul tuturor proprietarilor, spațiul nu devine proprietate individuală. El rămâne în continuare bun comun, dar este dat în folosință exclusivă pentru o anumită perioadă.

Această folosință se stabilește printr-un contract încheiat cu asociația de proprietari. De regulă, perioada este limitată, iar acordul poate fi reînnoit ulterior.

Proprietarul care folosește spațiul are și obligații. Acesta trebuie să îl întrețină, să nu îl modifice și să nu îi schimbe destinația.

Ce nu este permis în cazul spațiilor comune

Chiar dacă există posibilitatea folosirii exclusive, legea impune limite clare. Nu pot fi atribuite în folosință exclusivă spațiile care sunt esențiale pentru funcționarea clădirii sau cele care asigură accesul altor locatari. De asemenea, nu sunt permise modificări care afectează structura sau destinația spațiului.

Orice utilizare care prejudiciază alți proprietari poate fi contestată și poate duce la revenirea la situația inițială.

Conflictele apar în practică atunci când un proprietar consideră că poate folosi o parte din spațiul comun ca și cum ar fi al său. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul subsolurilor, uscătoriilor sau holurilor.

De multe ori, astfel de situații nu sunt reglementate formal, ceea ce duce la neînțelegeri între vecini. Respectarea regulilor legale și luarea unor decizii clare în cadrul asociației de proprietari pot preveni aceste conflicte și pot asigura o utilizare echilibrată a spațiilor comune.