Theodor Stolojan consideră că reducerile de 10% nu înseamnă reformă
Fostul prim-ministru al României și fost președinte al Partidului Național Liberal, Theodor Stolojan, formulează o critică severă la adresa noii legi a administrației publice și a modului în care Guvernul abordează corectarea dezechilibrelor bugetare. În opinia sa, reducerea uniformă a cheltuielilor cu personalul nu reprezintă o reformă autentică, ci o soluție de avarie menită să câștige timp, fără a atinge cauzele profunde ale disfuncționalităților statului.
Stolojan atrage atenția că diminuarea cu 10% a cheltuielilor salariale, fără o restructurare reală a aparatului administrativ, este ușor de aplicat, dar lipsită de efecte durabile. O astfel de măsură, spune el, nu corectează lipsa de performanță din instituții și nu elimină risipa, ci seamănă cu alte decizii temporare din trecut, precum înghețarea salariilor sau a pensiilor, luate exclusiv pentru a ține sub control deficitul.
„La reforma administrării, lucrurile sunt pornite bine, în sensul că s-a convenit numai o reducere de 10% a cheltuielilor cu personalul. Deci nu a numărului de personal, ci a cheltuielilor cu personalul. Ceea ce e sigur e că e foarte simplu de aplicat, nu? Iei cheltuielile de anul trecut și le reduci cu 10%. (…)
Reducerea nu înseamnă reformă. Reducerea înseamnă măsură pompieristică de a reduce deficitul bugetar, la fel ca înghețarea salariilor, la fel ca înghețarea pensiilor”, a declarat Theodor Stolojan.
Deficitul bugetar, plătit de cetățeni, nu de politicieni
Un punct central al analizei sale vizează modul în care România continuă să finanțeze consumul curent prin împrumuturi. Theodor Stolojan avertizează că și în anii următori o parte considerabilă din deficit va fi folosită pentru cheltuieli zilnice, care ar trebui acoperite din venituri normale ale bugetului. Consecința este acumularea unei datorii publice tot mai apăsătoare, a cărei povară nu cade pe umerii clasei politice, ci pe cei ai cetățenilor obișnuiți.
„Problema pe fond a României este următoarea: și în anul 2026 vom folosi circa jumătate din deficitul bugetar pentru a finanța cheltuieli curente, cheltuieli zilnice care trebuie acoperite din venituri normale ale bugetului și nu din împrumuturi. (…)
Creăm o datorie publică care începe să apese din ce în ce mai mult pe spinarea oamenilor de rând, pentru că nu politicienii plătesc datoria publică, o plătește poporul român.”, a subliniat Stolojan.
Fostul premier identifică un tipar vechi în administrația românească: preluarea unor modele occidentale doar la nivel de aparență, fără ca acestea să funcționeze conform scopului inițial. În Justiție, de exemplu, instituții create pentru a garanta independența sistemului ajung, în practică, să gestioneze mai degrabă probleme interne, fără a livra rezultatele așteptate. În viziunea lui Stolojan, este un exemplu clasic de structură importată ca formă, dar golită de conținut.
„Noi am creat un sistem în justiție care, chipurile, trebuie să apere independența justiției (…). S-a creat un CSM, chipurile, care e gardianul sistemului de justiție. Nu, el rezolvă toate necazurile și iată că sistemul ăsta nu funcționează. (…) D
eci avem un sistem preluat ca formă, dar pe fond funcționează așa cum funcționează multe lucruri în România, altfel decât sunt gândite.”, arată fostul premier.
O situație asemănătoare apare în Educație, unde ideea de merit a fost diluată. Bursele destinate elevilor cu rezultate deosebite au crescut spectaculos ca valoare totală și ca număr de beneficiari, până în punctul în care aproape o întreagă clasă ajunge să primească „bursă de merit”. În loc să stimuleze excelența, sistemul ajunge să relativizeze performanța, repetând aceeași logică a formei fără fond.
„Am pornit de la 200 de milioane burse de merit (…) și am ajuns la aproape 5 miliarde de lei burse de merit. Deci am pervertit un sistem care ar fi trebuit să funcționeze, să stimuleze copiii cu rezultate deosebite. (…)
Nu e normal să ai o asemenea răsturnare de situație când vorbești de burse de merit, în care 20 de copii din 30 au burse de merit într-o clasă. E ideea formei fără fond.”, subliniază Stolojan.
Risipă și mentalitate învechită în Sănătate
Critica se extinde și asupra sistemului sanitar, unde investițiile nu sunt corelate cu resursa umană. Theodor Stolojan amintește de situații în care spitalele sunt dotate cu echipamente medicale extrem de costisitoare, dar nu există personal calificat pentru a le utiliza. Astfel de achiziții devin cheltuieli sterile, rod al unei mentalități bugetare moștenite din trecut, în care obiectivul este atragerea și consumarea integrală a fondurilor, nu eficiența lor.
„Eu nu știu dacă ați auzit declarația ministrului Sănătății după Anul Nou, care a spus următorul lucru: avem spitale unde am achiziționat echipamente scumpe de rezonanță magnetică, dar oamenii din spital nu au radiolog, nu au cine să folosească echipamentele. Asta e o cheltuială neproductivă, o risipă de resurse. […] La noi, mentalitatea, din păcate, a rămas ca în socialism. Adică să obținem cât mai mulți bani din buget toate sectoarele publice și să reușim să cheltuim toți banii până la sfârșitul anului”, explică Stolojan.
Reforma administrativă, blocată de interese locale
În ceea ce privește reorganizarea administrativ-teritorială, fostul lider liberal susține că aceasta este cea mai dificilă reformă, tocmai pentru că lovește direct în rețelele de interese locale. Dincolo de discursurile publice favorabile schimbării, există o rezistență comună, transpartinică, la nivel local și central, care împiedică orice transformare reală. Toate partidele declară că susțin reforma, dar în practică aceasta rămâne blocată.
„E cea mai grea reformă: administrația publică. Uitați-vă la coteria asta transpolitică, care se împotrivește și care e transpolitică, repet, PNL, PSD, USR. Una e ce declară retoric, că vor reformă teritorial-administrativă. E vreun partid care nu vrea? Nu. Dar nu se face, pentru că deranjează toată această coterie politică transpartitică, locală și, bineînțeles, și la nivel central”, arată Stolojan.
Theodor Stolojan subliniază contrastul dintre câteva servicii publice care funcționează bine – precum SMURD, Pașapoartele sau Înmatriculările – și marile companii de stat, care continuă să fie pierderi cronice pentru buget. Indiferent cine este numit să le coordoneze, societăți precum CFR, TAROM, Metrorex sau Complexul Energetic Oltenia rămân nereformate, semn că problema nu ține de persoane, ci de lipsa unei voințe reale de schimbare.
„Ca să nu mai vorbesc de doamna (n.red. – Oana Gheorghiu) pusă să coordoneze una din cele mai grele reforme, a societăților comerciale cu capital de stat. O fi fost ea nemaipomenită cu spitalul ăla pentru copii? Da. A reformat CFR Călători? CFR Marfă? A reformat TAROM? A reformat Metrorex? A reformat Complexul Energetic Oltenia?”, a conchis Stolojan.
