Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsAvocatul Poporului nu este de acord ca vârsta de răspundere penală să fie scăzută la 12 ani
Avocatul Poporului nu este de acord ca vârsta de răspundere penală să fie scăzută la 12 ani. Într-o scrisoare trimisă către Ministerul Justiției, instituția spune că minorii sub 14 ani nu au suficientă maturitate ca să înțeleagă cât de grave sunt faptele lor.
Avocatul Poporului susține că scăderea vârstei răspunderii penale ar încălca principiile de protecție a copilului. Instituția consideră că problemele cu delincvența juvenilă ar trebui rezolvate prin prevenție, educație și ajutor pentru reintegrarea copiilor în societate, nu prin pedepse mai dure.
Avocatul Poporului cere autorităților române să analizeze din nou proiectul de lege care prevede că un copil între 12 și 14 ani ar putea fi tras la răspundere penală pentru omor, dacă se dovedește că a știut ce face.
Toată această dezbatere a pornit după crima din județul Timiș, unde principalul suspect este un băiat de 13 ani.
Săvârșirea unei fapte penale de către minorul sub 14 ani: consecințe și perspective în jurisprudența română
Legea penală spune clar că un copil sub 14 ani nu răspunde penal. Se consideră că nu are maturitatea necesară pentru a înțelege pe deplin ce face, iar vârsta este o cauză care înlătură răspunderea penală. Între 14 și 16 ani, minorul poate răspunde penal doar dacă se dovedește că a avut discernământ, adică a știut și a înțeles consecințele faptei sale. De la 16 ani în sus, minorul răspunde penal, însă pedepsele sunt diferite față de cele aplicate adulților.
Chiar dacă un copil sub 14 ani comite o faptă prevăzută de legea penală, el nu este pedepsit penal. În schimb, pot fi luate măsuri de protecție, reglementate de Legea nr. 272/2004. Această lege are rolul de a proteja și sprijini copilul, nu de a-l sancționa.
Una dintre cele mai importante măsuri este supravegherea specializată. Aceasta presupune implicarea unor specialiști, precum asistenți sociali sau psihologi, care îl ajută pe copil să își corecteze comportamentul și să se dezvolte într-un mediu sigur. Scopul este prevenirea repetării faptelor și sprijinirea integrării copilului în familie și la școală.
Măsura supravegherii specializate este decisă de comisia pentru protecția copilului, dacă părinții sunt de acord, sau de instanța de judecată, dacă nu există acordul acestora. Totuși, simplul fapt că minorul a comis o faptă nu este suficient pentru a lua această măsură. Autoritățile trebuie să analizeze dacă ea este necesară și potrivită pentru interesul superior al copilului.
Înainte de a decide, se analizează condițiile în care a fost comisă fapta, cât de gravă a fost, mediul în care trăiește copilul, riscul de a repeta fapta și orice alte aspecte relevante din viața acestuia. De regulă, copilul rămâne în familie, dar trebuie să respecte anumite obligații, cum ar fi frecventarea școlii, participarea la consiliere sau evitarea anumitor persoane ori locuri.
Dacă situația este mai gravă sau dacă minorul nu respectă obligațiile impuse, se poate dispune plasamentul la rude, la o altă familie sau într-un centru specializat. Măsurile sunt verificate periodic de autorități și pot fi modificate sau încetate dacă situația copilului se schimbă.
Instanțele au arătat în practică faptul că fiecare caz trebuie analizat individual. De exemplu, Tribunalul Vaslui a dispus supravegherea unui minor care a furat mai multe bunuri, stabilind obligația de a merge la școală și de a fi atent la anturaj. În schimb, Tribunalul Dolj a respins o cerere similară, deoarece fapta fusese o joacă, copilul avea un mediu stabil și nu prezenta un pericol real.
În concluzie, copiii sub 14 ani nu sunt pedepsiți penal, ci sunt sprijiniți prin măsuri de protecție adaptate fiecărui caz. Scopul principal al legii este protejarea și dezvoltarea copilului, nu sancționarea lui.
