Program de regularizare pentru muncitorii străini. Unii migranți riscă să fie deportați. Ce nereguli are noua OUG

România a lansat prin OUG 32/2026 primul program de regularizare pentru muncitorii străini aflați în ilegalitate pe teritoriul țării. În teorie, mecanismul funcționează ca o amnistie. Migrantul merge la Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), își declară adresa și poate reintra în legalitate.

În practică, programul de amnistie pentru migranți a început fără proceduri clare, fără formulare standardizate, fără informare oficială și, în unele cazuri, cu funcționari care nici măcar nu știau că ordonanța există, potrivit Antena3.

Programul de amnistie pentru migranți a început fără proceduri clare

Mai grav, migranții care au pe numele lor decizii de returnare sunt excluși din program și riscă deportarea imediată dacă se prezintă la ghișeu. În paralel, a apărut deja o piață neagră prin care se plătesc sume importante pentru informații din interiorul IGI privind existența unor astfel de decizii. Totodată, un vid legislativ de peste 100 de zile a blocat practic toate operațiunile pentru muncitorii care vor să vină legal în România.

La Cluj-Napoca, un tânăr din Asia de Sud s-a prezentat la biroul teritorial al IGI împreună cu doi prieteni pentru a beneficia de regularizarea promisă prin noua ordonanță. Prietenii săi au fost regularizați imediat, deoarece nu aveau decizii de returnare. În cazul lui exista însă o astfel de decizie, fără ca el să știe.

Tânărul a fost reprogramat pentru 11 mai, iar când s-a întors a fost deportat. Potrivit Georgianei Bădescu, coordonatoare a programului de migrație din cadrul Centrul de Resurse Juridice, migrantului i-a fost confiscat telefonul, a fost plasat în izolare administrativă, iar ulterior trimis în țara de origine cu primul avion.

„E o loterie. Între omul care a stat ascuns în fabrică și omul care era pe stradă, singura diferență este de noroc”, spune Georgiana Bădescu.

Problemele sunt completate de mai multe blocaje birocratice

Reprezentanții societății civile susțin că, în majoritatea cazurilor, muncitorii străini ajung în ilegalitate nu din vina lor, ci din cauza sistemului și a angajatorilor. Potrivit Georgianei Bădescu, vechea legislație transforma angajatorul în singurul responsabil pentru regularizarea șederii migrantului. Străinii nu aveau niciun instrument prin care să verifice dacă actele au fost depuse corect sau dacă statutul lor este legal.

Astfel, muncitori veniți din Bangladesh sau Nepal cu viză de muncă puteau deveni ilegali fără să știe, dacă angajatorul nu depunea actele la timp, greșea documentele sau nu se prezenta la programări.

„Angajatorii, de foarte multe ori, nu le comunicau muncitorilor ce se întâmplă cu aplicațiile lor, greșeau dosarele, depuneau dosare din care lipseau acte, nu se prezentau la programări. Și atunci ne-am trezit cu o mare de oameni care au fost, de fapt, păcăliți de agenții și angajatori și care nu mai aveau nicio șansă să-și îndeplinească scopul pentru care au venit, anume să muncească legal pentru familiile pe care le-au lăsat în țara de proveniență”, spune Bădescu.

Anatolie Coșciug, director adjunct al Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației, confirmă că cele mai multe situații de ședere neregulamentară sunt generate de sistem sau de angajatori, nu de migranți.

La aceste probleme se adaugă și blocajele birocratice. Coșciug spune că inclusiv cetățeni americani care au încercat să obțină permise de ședere în România au primit programări după expirarea perioadei legale de ședere, din cauza lipsei de personal la IGI.

„Noi avem problema asta inclusiv cu colegi din SUA care au venit la noi. S-au dus din prima zi la IGI să ceară un permis de ședere, pentru că stăteau mai mult de trei luni, și următoarea programare disponibilă era după ce se termina perioada lor de ședere. Deci, ce vreau să zic e că numărul de ofițeri care lucrează la asta nu este adaptat fenomenului”, susține Coșciug.

Elena Panțiru, vicepreședintă a Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă, consideră că lacunele ordonanței provin din necunoașterea procesului de către autorități.

„Eu nu cred că din rea-voință, ci din necunoaștere. N-ai cum să dai o ordonanță cu atât de multe lacune decât dacă nu știi procesul în sine”, susține Elena Panțiru.

Anatolie Coșciug critică situația din România

Anatolie Coșciug susține că România nici măcar nu avea până acum un termen oficial pentru „regularizare”, conceptul fiind preluat și adaptat din limba engleză. OUG 32/2026 a fost publicată în Monitorul Oficial în seara de 27 aprilie. A doua zi, reprezentanții CRJ au mers cu șase migranți la biroul IGI din Ilfov, unde funcționarii de la ghișeu nu știau despre existența ordonanței.

În primele zile, procedurile au fost improvizate, iar declarațiile pe propria răspundere erau scrise de mână și dictate de angajații instituției. Nu existau formulare standard și nici comunicare oficială eficientă către ambasade, ONG-uri sau organizații locale.

„N-au informat pe canalele oficiale decât foarte târziu, mult mai târziu. Nu au făcut întâlniri cu ambasadele, n-au făcut întâlniri cu organizațiile din teritoriu. Eu am aflat de la niște jurnaliști străini, prima dată din Elveția, care m-au sunat să vorbim despre ce se întâmplă cu noua lege. Au existat practici diferite: în unele județe făceau într-un fel, în alt județ făceau altfel”, spune Anatolie Coșciug.

În unele situații, muncitori din Nepal, Bangladesh sau Sri Lanka au fost nevoiți să completeze declarații în limba română deoarece funcționarii nu vorbeau engleză.

Potrivit specialiștilor, fiecare județ aplică reguli diferite, iar lipsa coordonării a creat un sistem improvizat, cu 41 de practici diferite la nivel național.

Cum a apărut piața neagră a verificării deciziilor de returnare

Una dintre cele mai criticate prevederi ale ordonanței este excluderea persoanelor care au decizii de returnare.

Aceste documente administrative sunt emise atunci când IGI constată ședere ilegală, de exemplu în urma unor controale comune cu Inspectoratul Teritorial de Muncă. Problema este că mulți migranți nu știu că au astfel de decizii, deoarece documentele au fost trimise la adrese vechi sau afișate temporar la avizierul instituțiilor.

Anatolie Coșciug afirmă că alte state europene care au implementat programe similare nu au exclus automat aceste persoane, decât în cazuri grave sau dacă existau mandate internaționale.

Consecința directă a fost apariția unei piețe negre. Migranții plătesc intermediari care au contacte în interiorul IGI pentru a afla dacă există decizii de returnare pe numele lor.

Georgiana Bădescu spune că, după fiecare deportare, primește zeci de mesaje de la migranți speriați care încearcă să afle dacă și ei sunt în pericol.

CRJ a solicitat oficial IGI să creeze un mecanism transparent prin care migranții să poată verifica existența unor decizii de returnare, însă până acum nu a primit răspuns.

OUG 32/2026 a creat și un blocaj administrativ major

OUG 32/2026 a creat și un blocaj administrativ major. Pe 27 aprilie a fost abrogată vechea ordonanță privind lucrătorii străini, iar noua platformă digitală „Work in România” ar urma să devină funcțională abia pe 8 august.

În acest interval, agențiile și angajatorii nu pot realiza operațiuni pentru muncitorii care vor să vină legal în România.

În plus, portalul vechi al IGI a fost blocat, iar unele județe refuză preluarea dosarelor deoarece consideră că nu există bază legală.

Migranții care s-au înregistrat prin programul de regularizare nu pot nici să lucreze legal până la funcționarea platformei, ceea ce îi lasă fără venituri și într-o stare permanentă de incertitudine.

Cererea de muncitori străini depășește contingentul aprobat

Potrivit sursei menționate, până la 30 aprilie 2026 au fost emise 49.330 de avize de muncă pentru lucrători străini nou-admiși.

Între 30 aprilie și 9 august, perioada în care portalul IGI a fost blocat, fuseseră încărcate alte 61.255 de cereri, cele mai multe pentru București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj.

Totalul depășește deja 110.000 de cereri, în condițiile în care contingentul anual aprobat pentru 2026 este de doar 90.000 de muncitori nou-admiși.

Elena Panțiru estimează că necesarul real de forță de muncă străină este între 200.000 și 250.000 de persoane și avertizează că plafonul actual ar putea fi epuizat încă din luna august.

O altă problemă este blocajul de la ambasade. În Pakistan, pentru unele cereri de viză depuse în 2025 programările au fost făcute abia pentru 2027.

Specialiștii susțin că legislația românească menține o dependență excesivă a muncitorilor străini față de angajatori

Specialiștii susțin că legislația românească menține o dependență excesivă a muncitorilor străini față de angajatori.

Vechea lege obliga migrantul să rămână un an la același angajator, iar noua lege a redus perioada la șase luni. Totuși, în acest interval, muncitorii nu pot pleca fără riscul de a-și pierde statutul legal.

Anatolie Coșciug consideră că sistemul seamănă cu o formă modernă de legare de glie, iar Kazi Amdadul Hoque, cercetător de origine bengaleză la centrul de migrație din Cluj, compară situația cu sistemul „kafala” din unele state din Orientul Mijlociu.

Acesta propune introducerea unui permis temporar de ședere pentru muncitorii care își pierd locul de muncă, astfel încât să poată căuta legal un alt angajator.

Elena Panțiru atrage atenția și asupra faptului că muncitorii străini nu beneficiază imediat de asigurare medicală, deși angajatorii plătesc contribuțiile. În primele 60-70 de zile după intrarea în România, aceștia nu sunt acoperiți de sistemul medical până la emiterea permisului de ședere.

Specialiștii compară situația din România cu experiența Spania

Specialiștii compară situația din România cu experiența Spania, care gestionează de peste două decenii migrația neregulamentară.

Corina Tulbure, cercetătoare la Universitatea din Barcelona și membră a grupului MigraDret, explică faptul că Spania are două mecanisme clare: procedura permanentă de „arraigo”, pentru persoanele care pot demonstra trei ani de ședere și integrare, și regularizările excepționale prin decret.

Ea amintește că Spania a desfășurat în 2006 o regularizare masivă și pregătește acum o nouă procedură pentru aproape jumătate de milion de persoane.

Diferența majoră este colaborarea constantă dintre stat și societatea civilă. În România, spun specialiștii, relația dintre autorități și ONG-uri este aproape inexistentă.

Corina Tulbure subliniază că migrația este un fenomen firesc și o oportunitate, amintind că românii au fost, la rândul lor, muncitori migranți în Spania.

Elena Panțiru critică și lipsa unor criterii profesionale pentru agențiile de recrutare

Elena Panțiru critică și lipsa unor criterii profesionale pentru agențiile de recrutare. În prezent, orice persoană poate deschide o astfel de agenție fără cerințe clare de pregătire.

Patronatul a cerut acreditarea agențiilor, introducerea unor standarde profesionale și garanții financiare reale pentru a preveni abuzurile.

În lipsa acestor măsuri, unele firme pot aduce sute de muncitori, pot încasa sume importante și apoi își pot închide activitatea fără consecințe.