Motivarea, emisă în data de 9 martie, arată că acuzațiile formulate de procurorii Parchetului General sunt suficient de clar prezentate, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și încadrarea juridică, astfel încât inculpații să înțeleagă acuzațiile și să își poată formula apărarea în mod corespunzător. Decizia a fost deja contestată, iar un verdict final urmează să fie pronunțat pe 2 aprilie.
Judecătorii explică de ce au eliminat probe din dosarul lui Călin Georgescu
Instanța a analizat și critica formulată de inculpați privind lipsa de competență a Parchetului General. Toți cei peste 20 de inculpați au susținut că procurorii nu aveau dreptul legal să instrumenteze cauza. Dosarul a fost preluat însă în contextul în care existau suspiciuni legate de implicarea unui magistrat, Adriana Stoicescu, suspectată inițial de favorizarea făptuitorului. Potrivit motivării, existau indicii privind o interacțiune între aceasta și Călin Georgescu, în urma căreia judecătoarea ar fi putut avea un rol într-un posibil mecanism instituțional imaginat de inculpat, după o eventuală preluare a puterii prin răsturnarea ordinii constituționale. Ulterior, în urma interceptărilor și audierilor, procurorii au clasat partea de dosar care o viza pe judecătoare.
„Faptul că asupra unui magistrat judecător din cadrul unei Curți de Apel plana suspiciunea de adeziune și implicare în îndeplinirea scopurilor presupus urmărite de inculpatul (n.r. Călin Georgescu), indiciile existenței unei interacțiuni strânse între aceștia, în urma căruia magistratul judecător ar fi urmat să aibă un rol fundamental în angrenajul instituțional imaginat de inculpat după preluarea pârghiilor de putere prin răsturnarea ordinii constituționale, au fost considerentele care au condus procurorii la adoptarea acestei modalități de instrumentare a cauzei”, arată judecătorul de cameră preliminară.
Judecătorul a respins și argumentul potrivit căruia acuzațiile nu ar fi clare
Judecătorul a respins și argumentul potrivit căruia acuzațiile nu ar fi clare. Din rechizitoriu reiese că obiectul judecății se limitează la presupusele fapte comise de inculpați în perioada 7-8 decembrie 2024, fiind vorba despre complicitate sau tentativă la acțiuni împotriva ordinii constituționale. Prezentarea cronologică a evenimentelor și includerea contextului în care acestea s-ar fi desfășurat nu depășesc limitele legii.
„Prezentarea cronologică a evenimentelor anterioare şi introducerea consideraţiilor privind contextul factual în care s-ar fi desfăşurat acestea nu constituie o depăşire a limitelor impuse de lege”, conform motivării citate.
De asemenea, instanța a arătat că nu are rolul de a reconfigura acuzațiile și nici de a solicita explicații suplimentare de tipul celor cerute de inculpați, precum modul în care ar fi fost împiedicată activitatea Curții Constituționale într-o zi de duminică.
„Judecătorul de cameră preliminară constată că acuzaţiile formulate de către procuror – atât sub aspectul stării de fapt cât şi sub aspectul elementelor de drept – sunt suficient de clar prezentate pentru ca inculpaţii să cunoască şi să înţeleagă conţinutul acuzaţiilor formulate împotriva acestora şi să poată formula apărări corespunzătoare în cursul cercetării judecătoreşti”, potrivit sursei citate.

Inculpații au invocat nereguli privind perchezițiile, rapoartele de expertiză și tratamentul din timpul audierilor
În ceea ce privește condițiile în care s-au desfășurat ancheta și audierile, inculpații au invocat nereguli privind perchezițiile, rapoartele de expertiză și presupuse tratamente inumane în timpul audierilor. Judecătorul a considerat însă că natura faptelor investigate și riscul de alterare sau distrugere a probelor au justificat desfășurarea rapidă a urmăririi penale. Eventualele stări de disconfort ar fi trebuit semnalate la momentul respectiv, iar simpla invocare ulterioară a oboselii nu este suficientă pentru a duce la excluderea probelor, în lipsa unor dovezi concrete privind încălcarea drepturilor fundamentale sau obținerea probelor prin rele tratamente.
„Nu în ultimul rând, natura faptelor investigate și riscul de alterare, sustragere sau distrugere a probelor au determinat desfășurarea activităților de urmărire penală cu celeritate iar eventuala invocare a unei stări reale de disconfort trebuia făcută la momentul respectiv.
Susţinerea ulterioară a unei stări de oboseală nu este de natură să conducă la excluderea mijloacelor de probă legal administrate, în absența dovedirii unei încălcări concrete și efective a drepturilor fundamentale sau să determine concluzia că probele ar fi fost obţinute prin rele tratamente/tortură”, arată judecătorul de cameră preliminară.
Referitor la excluderea unor probe, instanța a decis eliminarea pasajelor din rechizitoriu care se bazau pe declarațiile date de apropiații lui Horațiu Potra în calitate de martori, într-un moment în care aceștia erau, în fapt, suspecți. Judecătorul a reținut că, încă din 8 decembrie 2024, exista o suspiciune rezonabilă privind implicarea tuturor persoanelor aflate în cele șapte autoturisme oprite în trafic, acestea având, în realitate, calitatea de acuzați. În aceste condiții, lipsa asistenței juridice în momentul audierii și riscul autoincriminării au justificat eliminarea acestor declarații.
„Încă de la primele măsuri luate de organele de poliție la data de 08.12.2024, era deja născută bănuiala rezonabilă a participării tuturor ocupanților celor 7 autoturisme oprite în trafic la o posibilă activitate infracțională, toți cei în cauză având de facto calitatea de acuzat (…) Aceştia nu au fost asistaţi de un avocat la momentul audierii, care să le poată explica faptul că ar putea să se autoincrimineze prin declaraţiile date şi pentru a decide în cunoştinţă de cauză cu privire la renunţarea la dreptul la tăcere, prevăzut de lege”, arată judecătorul de cameră preliminară.
Cu toate acestea, judecătorul a subliniat că eliminarea pasajelor respective, care acoperă aproximativ 30 de file dintr-un dosar de peste 460 de pagini, nu echivalează cu o neregularitate a rechizitoriului și nu impune anularea actelor în care sunt menționate aceste declarații.
„Judecătorul de cameră preliminară reţine că nu se impune constatarea expresă a nulităţii parţiale a tuturor actelor în care sunt menţionate sau redate declaraţiile martorilor (…) judecătorul de cameră preliminară reţine că eliminarea pasajelor relevante sau eliminarea redării declaraţiilor din rechizitoriu nu are semnificaţia unei neregularităţi a rechizitoriului”, conform sursei citate.