Prețurile ridicate ale locuințelor împart generația Millennials în două categorii: proprietari și chiriași (studiu)

Piața imobiliară din SUA creează o ruptură tot mai vizibilă între generații și chiar în interiorul aceleiași generații. Un studiu ne arată că Millennials mai în vârstă acumulează avere prin proprietăți, în timp ce tot mai mulți tineri Millennials sunt nevoiți să locuiască împreună cu părinții din cauza prețurilor ridicate ale locuințelor și chiriilor.

Millennials se împart în două generații cu șanse diferite

Generația Millennials nu mai poate fi privită ca un grup unitar. Un nou studiu arată că diferențele dintre cei trecuți de 35 de ani și cei mai tineri au devenit atât de mari, încât primii reușesc să cumpere locuințe și să acumuleze avere, în timp ce tot mai mulți dintre cei din urmă sunt nevoiți să locuiască împreună cu părinții, într-un model de viață care amintește de începutul secolului XX.

Multă vreme, Millennials a fost considerată una marcată de aceleași dificultăți: acces redus la piața locuințelor, datorii mari și perspective limitate de acumulare a averii. Jessica Lautz, economist-șef adjunct al Asociației Naționale a Agenților Imobiliari (National Association of Realtors – NAR) din SUA, urmărește de ani buni această evoluție și coordonează raportul anual privind tendințele generaționale.

După publicarea raportului din aprilie, Lautz a declarat pentru Fortune că această diferențiere a devenit una structurală. Potrivit acesteia, Millennials mai în vârstă au ajuns să ducă un stil de viață asemănător cu cel al generației baby boomers, având șanse reale să dețină propria locuință, în timp ce membrii mai tineri ai aceleiași generații nu beneficiază de aceleași oportunități.

Între timp, cercetătorii de la Federal Reserve Bank of Minneapolis au analizat aceeași problemă. Săptămâna trecută, echipa condusă de Erik Hembre a publicat un studiu potrivit căruia rata reală de deținere a unei locuințe în rândul persoanelor sub 35 de ani este de aproximativ 22%, și nu de 37%, așa cum este adesea prezentată. Diferența rezultă din faptul că analiza a inclus doar persoanele care sunt capii gospodăriilor și proprietarii locuințelor în care trăiesc.

Lautz a afirmat pentru Fortune că observase aceeași tendință și în propriile cercetări. Ea a spus că s-a bucurat de apariția studiului, deoarece, deși nu știa că acesta era în pregătire, consideră că surprinde foarte bine schimbarea modului în care trăiesc oamenii. În opinia sa, cercetarea este valoroasă deoarece analizează cine conduce efectiv gospodăria, nu doar structura locuinței.

Analizând datele în detaliu, Lautz a explicat că americanii cu vârste sub 35 de ani sunt împinși către un model de locuire care nu a mai fost întâlnit la scară largă în Statele Unite de peste un secol. Din acest motiv, NAR împarte acum Millennials în două categorii – persoane cu vârste între 36 și 45 de ani și persoane între 27 și 35 de ani – deoarece diferențele dintre cele două grupuri au devenit prea mari pentru a mai fi reunite într-o singură statistică.

Potrivit acesteia, există o ruptură clară între cele două segmente ale generației. Millennials mai în vârstă au devenit categoria de cumpărători cu cele mai mari venituri și cele mai ridicate cheltuieli de pe piața imobiliară. Venitul lor median pe gospodărie este de 132.700 de dolari, iar aceștia cumpără cele mai mari locuințe dintre toate generațiile, cu o suprafață mediană de aproximativ 195 de metri pătrați. Doar 33% dintre ei sunt cumpărători aflați la prima locuință, ceea ce înseamnă că majoritatea dețin deja un imobil și folosesc capitalul acumulat pentru a achiziționa locuințe mai mari, urmând aceeași strategie utilizată timp de decenii de generația baby boomers.

În schimb, Millennials mai tineri continuă să se confrunte cu dificultățile pe care colegii lor mai în vârstă le-au depășit deja. Ei cumpără locuințe cu o suprafață mediană de aproximativ 149 de metri pătrați, cu aproape 46 de metri pătrați mai mici decât cele achiziționate de millennials mai în vârstă.

Avansul mediu plătit de aceștia este de doar 9%, comparativ cu 13% în cazul Millennials mai în vârstă, 19% pentru Generația X și peste 26% pentru baby boomers. Acest lucru arată că mecanismul prin care proprietarii își folosesc capitalul acumulat pentru a cumpăra locuințe mai bune funcționează mult mai greu în cazul celor mai tineri.

Dintre Millennials care au întâmpinat dificultăți în economisirea banilor pentru achiziția unei locuințe, 44% spun că împrumuturile pentru studii le-au întârziat cumpărarea unei case, 42% indică drept principal obstacol chiriile ridicate, iar 30% dau vina pe datoriile acumulate pe cardurile de credit.

Lautz consideră că studiul realizat de Federal Reserve Bank of Minneapolis arată nu doar cât de dificilă a devenit cumpărarea unei locuințe, ci și cât de apăsătoare au devenit chiriile în multe comunități. În opinia sa, cercetarea demonstrează că, deși mulți oameni și-ar dori să locuiască independent, sunt nevoiți să aleagă varianta descrisă în analiza lui Erik Hembre.

Totodată, Lautz apreciază că nu este vorba despre o simplă amânare temporară a momentului în care tinerii își cumpără o locuință, ci despre revenirea la un model de locuire caracteristic începutului secolului trecut.

„M-am bucurat când a apărut studiul. Evident, nu știam de el, dar cred că surprinde schimbarea modului în care trăiesc oamenii și o face într-un mod inteligent, analizând cine conduce efectiv gospodăria, nu doar structura locuinței”, a punctat Lautz.

Chiriile și prețul locuințelor împing tinerii spre gospodării multigeneraționale

Datele NAR arată că, în perioadele în care locuințele devin tot mai greu accesibile, un număr tot mai mare de familii aleg să locuiască împreună. Fenomenul a fost observat și după criza imobiliară din 2008, iar în prezent se manifestă din nou.

Statisticile relevă însă un aspect interesant: reprezentanții Generației X cumpără locuințe multigeneraționale într-o proporție mai mare decât Millennials mai tineri, respectiv 19%, față de 9%. Diferența este explicată de faptul că studiul realizat de Erik Hembre îi include și pe tinerii adulți care locuiesc împreună cu părinții sau bunicii, fără ca ei să fie proprietarii locuinței.

Atunci când Millennials mai tineri cumpără totuși o locuință multigenerațională, 55% spun că principalul motiv îl reprezintă reducerea costurilor, un procent semnificativ mai mare decât în cazul oricărei alte generații.

Întrebată dacă piața imobiliară din SUA începe să semene cu cele din Europa sau Asia, unde locuințele multigeneraționale sunt mai răspândite, Jessica Lautz a răspuns afirmativ. Ea a explicat că această tendință reprezintă o revenire la un model de viață mai vechi, asemănător celui de la începutul secolului al XX-lea, când mai multe generații locuiau împreună din cauza costurilor ridicate și a disponibilității reduse a locuințelor. Totodată, Lautz a subliniat că această schimbare nu este cauzată de lipsa dorinței de a munci.

Cele mai recente cercetări realizate de Realtor.com arată că, în 2025, un număr record de 25,2 milioane de americani cu vârste sub 35 de ani locuiau împreună cu părinții. Aceasta înseamnă aproape unul din trei tineri, un nivel care îl depășește chiar și pe cel înregistrat în perioada pandemiei. Aproximativ 70% dintre acești tineri sunt angajați, iar mulți au studii universitare.

Datele sugerează că nu este vorba despre o generație care evită munca, ci despre una care, deși are locuri de muncă cu normă întreagă, nu își permite costurile unei locuințe independente. Printre principalele cauze se numără prețul median de listare al unei locuințe în SUA, de 430.000 de dolari, cu 34,4% mai mare decât în 2019, precum și chiriile, care sunt cu aproape 18% peste nivelul de dinaintea pandemiei.

Evoluția este una fără precedent în ultimele decenii. În 2014, Pew Research a arătat că, pentru prima dată în peste 130 de ani, americanii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani aveau șanse mai mari să locuiască împreună cu părinții decât cu un soț sau partener în propria gospodărie. La acea vreme, fenomenul a fost explicat în principal prin scăderea numărului tinerilor care aleg să se căsătorească înainte de împlinirea vârstei de 35 de ani.

Totuși, rămâne deschisă întrebarea dacă amânarea căsătoriei și a cumpărării unei locuințe este determinată în primul rând de schimbarea comportamentelor sociale sau de faptul că aceste obiective au devenit accesibile abia după 15 ani de carieră.

Baby boomers își păstrează locuințele mari, iar Generația X conduce achizițiile de case multigeneraționale

Jessica Lautz nu privește această evoluție exclusiv într-o lumină negativă. Ea observă că generația baby boomers continuă să beneficieze de avantajele financiare acumulate de-a lungul vieții.

Datele arată că persoanele cu vârste cuprinse între 61 și 70 de ani vând, în medie, o locuință de aproximativ 186 de metri pătrați și cumpără una de dimensiuni similare. Cei cu vârste între 71 și 79 de ani își reduc suprafața locuinței cu doar aproximativ 9 metri pătrați, iar o diminuare semnificativă apare abia după vârsta de 80 de ani, când suprafața locuințelor achiziționate este cu aproximativ 28 de metri pătrați mai mică.

Potrivit lui Lautz, mulți dintre acești proprietari doresc să își păstreze spațiul. Ea explică faptul că motivele pot fi dorința de a-și păstra bunurile sau de a avea suficient loc pentru a reuni familia în timpul sărbătorilor. Totodată, aceasta arată că speranța de viață mai ridicată, costurile mari ale centrelor pentru seniori și faptul că numeroși baby boomers continuă să lucreze contribuie la menținerea acestui comportament.

Datele mai indică faptul că o parte dintre membrii generației baby boomers cumpără locuințe multigeneraționale pentru a-și sprijini copiii și nepoții, care întâmpină dificultăți pe piața imobiliară. Cu toate acestea, cea mai activă categorie în achiziția unor astfel de locuințe rămâne Generația X, aflată în situația de a avea grijă simultan de părinții vârstnici și de propriii copii.

Potrivit analizei, și Millennials mai în vârstă încep să intre treptat în această etapă a vieții.

Generația Z depășește ușor Millennials la rata de deținere a locuințelor

Jessica Lautz nu este complet pesimistă în privința perspectivelor generațiilor tinere pe piața imobiliară. Conform spuselor sale, rata de deținere a locuințelor în rândul Generației Z este ușor mai ridicată decât cea înregistrată de Millennials la aceeași vârstă. Lautz pune această evoluție, cel puțin parțial, pe seama utilizării mai frecvente a programelor guvernamentale de sprijin pentru achiziția unei locuințe și afirmă că aceste date îi oferă motive de încurajare.

Cu toate acestea, ea avertizează că schimbările necesare nu se vor produce peste noapte. În opinia sa, construirea unui număr suficient de locuințe mai mici și mai accesibile va necesita aproximativ un deceniu, iar faptul că, în viitor, generația baby boomers va elibera treptat locuințele de mari dimensiuni nu reprezintă, în sine, o soluție la problema accesibilității.