Prețul banilor nu este dobânda, ci puterea de cumpărare. Viceguvernatorul BNR explică o confuzie frecventă din economie

O confuzie des întâlnită în discursul economic este asocierea dintre dobândă și prețul banilor. Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Cosmin Marinescu, explică de ce această asociere este greșită și care este sensul corect al celor două concepte.

Confuzia dintre prețul banilor și prețul creditului apare frecvent în discursul public și în dezbaterile economice

Într-un text publicat pe blogul personal, dedicat educației financiare, Cosmin Marinescu explică faptul că dobânda este adesea prezentată în mod eronat drept prețul banilor. Potrivit acestuia, dobânda apare exclusiv într-o relație de împrumut și reflectă costul creditului.

Prețul banilor este un concept diferit și este dat de puterea de cumpărare, adică de cantitatea de bunuri și servicii care poate fi achiziționată cu o unitate monetară.

Prețurile sunt raporturi de schimb, iar această definiție rămâne valabilă indiferent de forma economiei

În explicațiile sale, Marinescu pornește de la o definiție economică de bază, potrivit căreia orice preț este un raport de schimb. Prețurile se formează în urma schimburilor de pe piață și nu pot exista în absența acestora. Acolo unde există tranzacții, există și prețuri, indiferent dacă economia este monetară sau bazată pe troc.

În schimburile nemonetare, bunurile erau evaluate direct unele în raport cu altele. De exemplu, dacă un kilogram de lămâi era schimbat pentru două kilograme de mere, prețul lămâilor era exprimat în mere, iar prețul merelor era exprimat în lămâi. Aceeași logică se aplică și atunci când apare moneda ca mijloc general de schimb.

Prețul banilor este exprimat în bunuri și servicii și reprezintă puterea lor de cumpărare

Odată cu introducerea monedei, bunurile sunt evaluate în bani, iar banii au, la rândul lor, un preț exprimat în bunuri și servicii. Astfel, dacă un kilogram de mere se vinde cu patru lei, prețul merelor este de patru lei, iar prețul banilor este cantitatea de mere care poate fi cumpărată cu un leu. Această cantitate reprezintă puterea de cumpărare a banilor.

Conform explicațiilor, puterea de cumpărare a unității monetare constituie prețul sau valoarea de schimb a banilor. Relația dintre prețul banilor și prețurile bunurilor este una invers proporțională. Atunci când prețurile cresc, fiecare unitate monetară cumpără mai puține bunuri, ceea ce înseamnă că valoarea banilor scade. Când prețurile sunt stabile sau scad, puterea de cumpărare crește.

Inflația influențează direct prețul banilor prin modificarea nivelului general al prețurilor

Această relație este strâns legată de inflație și de evoluția nivelului general al prețurilor din economie. Puterea de cumpărare a banilor este determinată de indicele prețurilor de consum, care reflectă variația medie a prețurilor bunurilor și serviciilor.

În termeni economici, puterea de cumpărare poate fi exprimată ca inversul nivelului general al prețurilor.

Dobânda apare exclusiv într-o relație de împrumut și reprezintă prețul creditului

În continuare, Marinescu subliniază că dobânda nu reflectă valoarea banilor, ci costul creditului. Dobânda apare doar atunci când există economisire și împrumut. Într-o economie în care oamenii nu economisesc și nu acordă credite, fenomenul de dobândă nu ar exista, însă prețul banilor ar continua să existe sub forma puterii de cumpărare.

Într-o relație de credit, creditorul oferă un bun prezent, adică banii disponibili imediat, iar debitorul promite un bun viitor, respectiv suma rambursată ulterior, care include și dobânda. Diferența dintre cele două reprezintă costul timpului, sau prima plătită pentru accesul imediat la resurse financiare.

Preferințele de timp explică existența dobânzii și rolul economisirii în economie

Explicația dobânzii este legată de preferințele de timp, potrivit cărora un bun disponibil în prezent este mai valoros decât același bun disponibil în viitor. Din acest motiv, creditorul solicită o compensație pentru renunțarea temporară la utilizarea banilor, iar debitorul acceptă să o plătească. Această compensație este dobânda.

Același mecanism funcționează și în cazul economisirii, atunci când băncile utilizează fondurile economisite pentru a acorda credite. Preferințele de timp stau la baza acumulării de capital, proces esențial pentru investiții și pentru dezvoltarea economică.

Stabilitatea prețurilor este obiectivul fundamental al băncii centrale

În acest context, Marinescu face trimitere la obiectivul fundamental al Banca Națională a României, respectiv asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, așa cum este prevăzut în Legea nr. 312/2004 privind Statutul BNR.

Stabilitatea prețurilor nu presupune controlul individual al tuturor prețurilor din economie, ci protejarea puterii de cumpărare a monedei naționale.

Indicele prețurilor de consum este instrumentul prin care poate fi evaluată această putere de cumpărare. Prin politicile sale, banca centrală urmărește menținerea echilibrului dintre cantitatea de bani și cantitatea de bunuri și servicii din economie.

Politica monetară vizează raportul dintre bani și bunuri, nu definirea prețului banilor prin dobândă

Rata dobânzii de politică monetară și ratele dobânzilor din sistemul bancar sunt instrumente utilizate pentru a regla acest raport și pentru a tempera presiunile inflaționiste. Aceste rate nu reprezintă prețul banilor, ci prețul creditului. Scopul lor este recalibrarea relației dintre bani și bunuri într-un context economic dat.

În final, Marinescu subliniază importanța independenței băncilor centrale pentru menținerea stabilității prețurilor. Întrucât băncile centrale nu controlează oferta de bunuri din economie, gestionarea masei monetare și temperarea expansiunii acesteia devin esențiale. Educația financiară este prezentată ca un element-cheie pentru înțelegerea acestor mecanisme și pentru susținerea unor politici monetare sănătoase pe termen lung.