Prețul aurului riscă un nou maxim istoric în următoarele 12–18 luni. Bundesbank și-ar putea regândi strategia privind aurul după trei decenii

Prețul aurului ar putea înregistra un nou maxim istoric în următoarele 12–18 luni, pe fondul incertitudinilor geopolitice și al cererii din partea băncilor centrale. Goldman Sachs estimează că uncia troy va ajunge la 4.900 de dolari până la sfârșitul anului 2026. Declarațiile președintelui Bundesbank sugerează că Germania ar putea reconsidera strategia privind rezervele de aur.

Prețul aurului ar putea atinge un nou maxim istoric în următoarele 12–18 luni. Ce rol ar putea avea băncile centrale europene

Analiștii și investitorii internaționali anticipează o nouă creștere a prețului aurului în următoarele 12–18 luni, pe fondul incertitudinilor geopolitice, al inflației și al cererii din partea băncilor centrale.

Goldman Sachs estimează că metalul prețios va ajunge la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, în timp ce semnalele venite din Germania ar putea indica o schimbare de strategie privind rezervele de aur.

Investitorii anticipează o nouă creștere a prețului aurului după corecția din 2026

După ce a atins aproximativ 5.500 de dolari pe uncie troy în ianuarie 2026, prețul aurului a înregistrat o corecție semnificativă, coborând până în jurul valorii de 4.100 de dolari. Cu toate acestea, experții consultați de Financial Times estimează că metalul prețios ar putea depăși din nou recordul anterior în următoarele 12–18 luni.

Perspectivele de creștere sunt susținute de așteptările că investitorii vor continua să caute active de refugiu, pentru a se proteja în fața incertitudinilor geopolitice și a turbulențelor de pe piețele financiare. Inflația și scăderea prețurilor obligațiunilor guvernamentale sunt alți factori care ar putea contribui la menținerea interesului pentru aur.

Goldman Sachs estimează că prețul metalului prețios va ajunge la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, ceea ce ar însemna o creștere de aproximativ 800 de dolari față de nivelul actual.

Evoluția viitoare a cotațiilor depinde însă și de comportamentul marilor investitori instituționali, în special al băncilor centrale, ale căror achiziții pot influența cererea de pe piața internațională.

Declarațiile președintelui Bundesbank sugerează o posibilă schimbare a strategiei Germaniei

Interesul pentru perspectivele aurului a fost alimentat și de declarațiile președintelui Bundesbank, Joachim Nagel, făcute la începutul acestei luni, în cadrul unui discurs susținut la Sorrento, în Italia.

Nagel a prezentat argumente în favoarea diversificării activelor băncii centrale prin creșterea deținerilor de aur. Acesta a explicat că randamentele în creștere ale obligațiunilor guvernamentale le-au făcut mai atractive din perspectiva rentabilității, însă nivelurile tot mai ridicate ale îndatorării au amplificat îngrijorările privind riscul de credit asociat acestor instrumente.

Președintele Bundesbank a evidențiat, de asemenea, importanța riscurilor geopolitice în deciziile referitoare la administrarea rezervelor băncilor centrale.

Un eventual interes mai mare al Germaniei pentru achizițiile de aur ar avea o semnificație deosebită, având în vedere poziția Bundesbank în sistemul financiar european. Numeroase bănci centrale din Asia și Europa de Est manifestă deja un interes ridicat pentru metalul prețios, însă o schimbare de strategie la nivelul celei mai importante bănci centrale din zona euro ar putea transmite un semnal suplimentar piețelor.

Bundesbank nu a mai achiziționat aur de aproape 30 de ani. În perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, chiar și atunci când dispunea de un excedent de dolari americani, banca a ales să nu cumpere aur, ținând cont de relația cu principalul său aliat transatlantic.

Declarațiile lui Nagel nu reprezintă o decizie oficială privind achiziționarea unor cantități suplimentare de aur. Totuși, o eventuală modificare a politicii Bundesbank ar putea influența așteptările investitorilor și evoluția cererii internaționale.

„Ne aflăm într-o etapă de acumulare, după corecția neașteptată înregistrată la începutul acestui an. Pentru a susține o nouă creștere, este nevoie să vedem achiziții din partea mai multor categorii de investitori, iar semnalul transmis de băncile centrale, care sunt cei mai mari jucători din piață, este deosebit de important.

Ar fi cu atât mai interesant dacă băncile centrale din Europa de Vest s-ar alătura acestui trend, așa cum sugerează semnalele primite săptămâna trecută. Un astfel de scenariu ar transmite un semnal puternic pieței și ar putea determina o creștere rapidă a prețurilor către un nou nivel, mai ridicat”, afirmă Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România.

Un sondaj arată că tot mai multe bănci centrale intenționează să își majoreze rezervele de aur

Tendința de diversificare a rezervelor este evidențiată și de un sondaj realizat de World Gold Council în rândul a 74 de bănci centrale, publicat în iunie 2026.

Potrivit rezultatelor, 45% dintre instituțiile participante intenționează să își majoreze rezervele de aur în următoarele 12 luni. Este cel mai ridicat procent înregistrat de la lansarea sondajului, în 2018. În același timp, o singură bancă centrală intenționează să își reducă expunerea la metalul prețios.

Datele indică un interes susținut pentru aur în rândul instituțiilor care gestionează rezervele monetare. O eventuală participare mai activă a băncilor centrale din Europa de Vest ar putea amplifica această tendință, în condițiile în care cererea instituțională reprezintă un factor important pentru piața metalelor prețioase.

Victor Dima consideră că evoluțiile actuale fac parte dintr-o transformare mai amplă a sistemului monetar internațional.

„Cu alte cuvinte, asistăm la o transformare structurală lentă, dar semnificativă, a sistemului monetar global. O schimbare chiar mai amplă decât destrămarea sistemului Bretton Woods și decizia președintelui american Richard Nixon de a suspenda convertibilitatea dolarului în aur, în 1971.

În esență, asistăm la o înlocuire treptată a obligațiunilor guvernamentale din poziția de principal activ de rezervă al băncilor centrale și la revenirea aurului la rolul pe care l-a avut timp de secole”, adaugă Victor Dima.

Așadar, estimările privind atingerea unui nou maxim istoric al prețului aurului sunt legate atât de evoluția riscurilor economice și geopolitice, cât și de deciziile instituțiilor care administrează rezervele valutare. O eventuală intrare a unei mari bănci centrale din Europa de Vest în rândul cumpărătorilor activi ar putea deveni un factor important pentru evoluția viitoare a cotațiilor metalului prețios.