Inflația lovește diferit țările din zona euro. De ce dobânda unică a BCE nu produce aceleași efecte în toate economiile

Țările din zona euro se confruntă cu diferențe importante în ceea ce privește creșterea prețurilor, deși utilizează aceeași monedă și sunt supuse aceleiași politici monetare. În septembrie 2026, inflația anuală a ajuns la 6,1% în Lituania, 3,3% în Germania și 2,7% în Finlanda, potrivit datelor Eurostat. În același timp, Banca Centrală Europeană (BCE) aplică o dobândă de referință la facilitatea de depozit de 2,50%, ceea ce evidențiază dificultatea de a controla inflația printr-o politică monetară comună în economii cu situații diferite.

Aceeași dobândă, dar inflație diferită în țările din zona euro

Diferențele dintre economiile europene au devenit tot mai vizibile în contextul creșterii prețurilor la energie și al tensiunilor internaționale.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, rata anuală a inflației în zona euro a crescut la 3,8% în septembrie 2026, față de 3,2% în august.

Evoluția prețurilor diferă însă semnificativ de la o țară la alta.

În Finlanda, inflația s-a situat la 2,7%, în Germania a ajuns la 3,3%, iar în Lituania a urcat la 6,1%. Astfel, creșterea prețurilor din Lituania a fost de peste două ori mai mare decât cea înregistrată în Finlanda.

Toate cele trei state utilizează moneda euro și se află sub politica monetară a Băncii Centrale Europene.

În septembrie, BCE a majorat dobânda la facilitatea de depozit de la 2,25% la 2,50%, în încercarea de a limita presiunile inflaționiste generate inclusiv de conflictul din Orientul Mijlociu.

Decizia s-a aplicat întregii zone euro, indiferent de nivelul inflației sau de ritmul de creștere economică al fiecărui stat.

Diferențele arată limitele unei politici monetare unice într-o regiune în care structura economiilor, fiscalitatea și dependența energetică variază considerabil.

Prețurile energiei au crescut cu aproape 19% în zona euro

Principalul factor care a determinat accelerarea inflației în septembrie a fost creșterea costurilor energiei.

Datele Eurostat arată că prețurile la energie au avansat cu 18,9% față de aceeași lună a anului trecut.

Energia a contribuit cu 1,71 puncte procentuale la rata anuală a inflației de 3,8%, reprezentând aproape jumătate din creșterea generală a prețurilor.

În absența componentei energetice, inflația din zona euro ar fi fost de 2,3%.

Impactul asupra consumatorilor a fost însă diferit de la o țară la alta. Statele care depind mai mult de importurile de combustibili fosili sau care au modificat taxele aplicate energiei au înregistrat presiuni mai ridicate.

În schimb, economiile cu o structură energetică mai diversificată și cu o cerere internă mai slabă au reușit să limiteze parțial transmiterea scumpirilor către celelalte categorii de produse și servicii.

Lituania, printre țările cu cea mai ridicată inflație. Energia și taxele au accelerat scumpirile

Lituania a înregistrat în septembrie o rată anuală a inflației de 6,1%, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Creșterea prețurilor a fost determinată în principal de energie, unde scumpirile au ajuns la 33%.

În schimb, prețurile alimentelor, băuturilor alcoolice și produselor din tutun au crescut într-un ritm mult mai redus, de aproximativ 0,5%.

Inflația serviciilor a ajuns la 6,9%, iar inflația de bază, care exclude energia, alimentele, alcoolul și tutunul, s-a situat la 3,9%.

Una dintre explicațiile acestei evoluții este modificarea fiscalității. De la începutul anului, Lituania a majorat TVA pentru încălzirea locuințelor, apa caldă și lemnele de foc de la 9% la 21%.

Autoritățile au estimat că numai eliminarea cotei reduse de TVA pentru încălzire ar putea adăuga aproximativ 0,5 puncte procentuale la inflație.

La acestea se adaugă dependența de importurile energetice și creșterea salariilor.

Banca Lituaniei estimează că salariile medii vor avansa cu 9,4% în 2026. Majorările salariale susțin puterea de cumpărare a angajaților, dar pot contribui și la menținerea unor prețuri ridicate în domeniile în care costurile cu personalul au o pondere importantă.

Pentru pensionari, persoanele care primesc ajutoare sociale și gospodăriile cu venituri reduse, majorarea cheltuielilor pentru energie poate fi mai dificil de suportat, în special dacă veniturile nu cresc în același ritm.

Finlanda a limitat impactul scumpirilor, dar se confruntă cu șomaj ridicat

Finlanda prezintă o situație diferită, chiar dacă a fost afectată de aceeași criză energetică.

În septembrie, inflația anuală s-a situat la 2,7%, în condițiile în care prețurile la energie au crescut cu 13,1%.

Impactul mai redus este explicat parțial prin dependența relativ scăzută de combustibilii fosili și prin evoluția mai moderată a prețurilor din restul economiei.

Datele Eurostat indică o inflație de bază de 1,4%, iar prețurile serviciilor au crescut cu numai 1,7%.

Potrivit institutului național de statistică, scumpirea benzinei, motorinei și combustibililor pentru încălzire a fost compensată parțial de reducerea prețurilor la electricitate și de evoluția costurilor locuințelor ocupate de proprietari.

Finlanda se confruntă însă cu dificultăți pe piața muncii.

Banca Finlandei estimează o rată a șomajului de 10,4% în 2026. În cea mai recentă prognoză, publicată în septembrie, instituția a revizuit în creștere estimarea privind avansul economiei, la 1,7%.

Chiar și în aceste condiții, nivelul ridicat al șomajului reprezintă un argument împotriva unei înăspriri excesive a condițiilor de finanțare.

Dobânzile mai mari pot reduce consumul și investițiile, ceea ce ar putea încetini redresarea economică.

Germania, afectată de scumpirea carburanților și a combustibililor pentru încălzire

Germania se situează între Finlanda și Lituania în ceea ce privește evoluția prețurilor.

În septembrie 2026, inflația anuală a ajuns la 3,3%, cel mai ridicat nivel înregistrat în acest an.

Potrivit Oficiului Federal de Statistică, Destatis, creșterea a fost determinată în principal de scumpirea produselor energetice.

Prețurile carburanților au crescut cu 37,1% față de septembrie 2025, în timp ce păcura pentru încălzire s-a scumpit cu 74,9%.

Dacă aceste două categorii ar fi excluse din calcul, rata inflației ar fi fost de numai 1,8%.

La nivelul indicelui armonizat, prețurile energiei au crescut cu 13,4%, iar inflația de bază a fost de 2,5%.

În același timp, presiunile salariale au rămas moderate comparativ cu Lituania.

Potrivit Bundesbank, salariile negociate au crescut cu 2,9% în august, față de aceeași perioadă a anului precedent.

Autoritățile germane au introdus și măsuri pentru reducerea costurilor energiei, inclusiv intervenții asupra prețurilor la electricitate, gaze și încălzire centralizată.

O nouă reducere a taxei aplicate carburanților a intrat în vigoare la 1 octombrie 2026, astfel că efectele sale nu au fost incluse în statisticile din septembrie.

De ce dobânda BCE de 2,50% poate avea efecte diferite

Banca Centrală Europeană stabilește o singură politică monetară pentru toate economiile care utilizează euro.

În septembrie, instituția a majorat dobânda la facilitatea de depozit la 2,50%, argumentând că presiunile inflaționiste generate de conflictul din Orientul Mijlociu continuă să mențină inflația peste obiectivul de 2%.

Totuși, aceeași dobândă nu are efecte identice în fiecare economie.

Dacă din rata nominală de 2,50% este scăzută inflația anuală înregistrată în septembrie, rezultă următoarele valori orientative:

• Finlanda: minus 0,2%;
• Germania: minus 0,8%;
• Lituania: minus 3,6%.

Aceste diferențe nu reprezintă însă dobânzile reale efective suportate de populație sau companii. Calculul este unul simplificat, deoarece dobânzile reale depind și de inflația anticipată, de tipul creditului și de condițiile oferite de instituțiile financiare.

În Finlanda, unde presiunile inflaționiste interne sunt mai reduse, o nouă majorare a dobânzilor ar putea afecta suplimentar consumul și investițiile.

În Germania, nivelul actual al dobânzii trebuie analizat și în raport cu faptul că accelerarea inflației a fost determinată în mare parte de combustibili.

În Lituania, inflația ridicată face ca politica monetară comună să pară mai puțin restrictivă, deși majorările de dobândă nu pot anula direct efectele creșterii TVA sau ale scumpirii energiei importate.

Există și diferențe privind viteza cu care deciziile BCE ajung în economie.

Un studiu al băncii centrale arată că politica monetară se transmite mai rapid în statele unde creditele cu dobândă variabilă sunt mai răspândite și unde gospodăriile au un grad mai ridicat de îndatorare.

Lituania se numără printre economiile în care creditele ipotecare cu dobândă variabilă au o pondere importantă, ceea ce poate face ca modificările dobânzilor să fie resimțite mai repede de debitori.

România are o inflație mai mare decât toate cele trei state analizate

Diferențele din zona euro sunt relevante și pentru România, unde inflația rămâne una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Potrivit datelor armonizate publicate de Eurostat, România a înregistrat o inflație anuală de 6,5% în septembrie 2026, depășind nivelurile din Finlanda, Germania și Lituania.

România nu face parte din zona euro, astfel că politica monetară este stabilită de Banca Națională a României, nu de BCE.

Cu toate acestea, evoluția prețurilor din statele europene influențează indirect și economia românească, prin costurile importurilor, piețele energetice, schimburile comerciale și condițiile de finanțare.

Situația celor trei economii arată că o politică monetară comună nu poate elimina diferențele structurale dintre state. Prețurile energiei, fiscalitatea, salariile și ritmul creșterii economice continuă să joace un rol esențial în evoluția inflației.

În acest context, deciziile BCE trebuie să țină cont atât de necesitatea readucerii inflației către obiectivul de 2%, cât și de riscul încetinirii activității economice în statele care se confruntă deja cu dificultăți.