Asemănarea dintre cele două conflicte nu se oprește aici: luptele s-au blocat, iar conducerea militară a continuat să sacrifice vieți în atacuri repetate, sortite eșecului. Dacă în august 1918 Aliații au reușit să spargă liniile germane prin tactici inovatoare, situația actuală este diferită, deoarece Ucraina refuză să capituleze, iar Rusia nu pare să știe cum să obțină victoria.
The Economist susține că Vladimir Putin nu mai are un plan clar de victorie
The Economist subliniază că, inclusiv într-un regim autoritar, un lider lipsit de o teorie coerentă a victoriei ajunge inevitabil să se confrunte cu probleme grave. Istoria oferă un precedent clar în persoana țarului Nicolae al II-lea, care a plătit scump pentru eșecurile din Primul Război Mondial. Cu cât Vladimir Putin sacrifică mai multe vieți rusești în prezent, cu atât criza politică, socială și economică viitoare va fi mai severă.
Principalul impas al liderului de la Kremlin este incapacitatea de a învinge Ucraina pe câmpul de luptă. Ofensiva din vara anului 2025, a treia și cea mai ambițioasă de până acum, s-a soldat cu un eșec major. Strategia Rusiei constă în trimiterea unor grupuri mici de soldați în zone extrem de periculoase. Chiar și atunci când unii reușesc să avanseze, lipsa sprijinului face imposibilă exploatarea breșelor, iar orice concentrare de trupe este rapid anihilată, conform informațiilor publicate de The Economist.
Datele statistice reflectă dimensiunea tragediei
În anul scurs de la mijlocul lunii octombrie, pierderile rusești au crescut cu aproape 60%, ajungând între 984.000 și 1.438.000 de victime. Numărul morților este estimat între 190.000 și 480.000. Raportul pierderilor sugerează că pentru fiecare soldat ucrainean ucis mor până la cinci soldați ruși. În ciuda acestor sacrificii uriașe, armata rusă nu a reușit, pe parcursul verii, să cucerească niciun oraș mare. Avansul teritorial este lent, iar ocuparea completă a celor patru regiuni revendicate de Rusia ar necesita încă aproximativ cinci ani. Dacă ritmul pierderilor din 2025 se menține, numărul total al victimelor rusești ar putea ajunge la aproape patru milioane.
Lipsa progreselor militare explică intensificarea atacurilor Rusiei asupra orașelor și infrastructurii ucrainene. Kremlinul speră că distrugerea condițiilor de trai va face unele zone nelocuibile și va slăbi moralul populației. Se vorbește deja despre o iarnă devastatoare. Deși suferința Ucrainei nu trebuie minimalizată, istoria arată că atacurile asupra civililor rareori duc la prăbușirea unui stat. Populația ucraineană este deja conștientă de brutalitatea Rusiei, iar fiecare lovitură asupra unei ținte civile nu face decât să evidențieze miza enormă a unei eventuale victorii a lui Vladimir Putin.
În contrast, loviturile Ucrainei pe teritoriul Rusiei ar putea avea un impact mai mare asupra opiniei publice
În contrast, loviturile Ucrainei pe teritoriul Rusiei ar putea avea un impact mai mare asupra opiniei publice. Sondajele indică faptul că aproximativ 70% dintre ruși declară că susțin războiul, însă doar o cincime dintre aceștia sunt susținători convinși. Restul preferă să evite confruntarea cu realitatea. Atacarea infrastructurii petroliere și a aeroporturilor, într-un context de încetinire economică și restrângere bugetară, ar putea forța populația rusă să conștientizeze costurile reale ale conflictului.
Vladimir Putin a mizat și pe ideea că președintele Statelor Unite, Donald Trump, ar putea înclina balanța în favoarea Rusiei. O eventuală retragere a sprijinului american, în special în domeniul informațiilor și al apărării aeriene, ar fi putut impune Ucrainei o pace defavorabilă. La începutul anului 2025, o astfel de încercare a existat pentru scurt timp.
Ulterior însă, acest scenariu a devenit mai puțin probabil. Deși Donald Trump continuă să aibă conflicte cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, Europa a preluat în mare parte finanțarea Ucrainei, neutralizând una dintre principalele critici ale mișcării MAGA, conform căreia America ar fi exploatată. În plus, Trump pare să fi realizat că abandonarea Ucrainei ar compromite aspirațiile sale de a fi perceput drept un mare om de stat, posibil laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În octombrie, el a mers chiar până la impunerea de sancțiuni împotriva companiilor petroliere rusești Lukoil și Rosneft.
O altă speranță a Kremlinului este slăbirea hotărârii europene. Fondurile necesare Ucrainei pentru a continua lupta ar putea fi epuizate în februarie, iar pe continent se conturează perspectiva unor guverne populiste, mai puțin ostile Moscovei. O Europă divizată și disfuncțională ar avea dificultăți majore în a oferi sprijinul pe termen lung de care Ucraina are nevoie după încetarea luptelor.
Acest lucru nu echivalează cu abandonarea Ucrainei în plin conflict
Totuși, acest lucru nu echivalează cu abandonarea Ucrainei în plin conflict. Argumentul conform căruia Ucraina este esențială pentru securitatea europeană rămâne solid. Dacă Kievul ar cădea, Vladimir Putin ar ajunge să controleze cea mai mare armată din Europa și o industrie de armament extrem de puternică. În prezent, se lucrează la un mecanism de finanțare multianual credibil, care să depășească simpla confiscare a activelor rusești. Dacă acest plan va fi implementat, Rusia ar putea ajunge să constate că economia Ucrainei este mai rezistentă decât a sa.
Unii analiști cred că Vladimir Putin este convins că timpul lucrează în favoarea lui, altfel ar fi cerut deja pace. Experiențele istorice din Vietnam, Afganistan și Irak arată însă că liderii tind să continue conflictele în speranța că va apărea o soluție miraculoasă. Există, astfel, șanse mari ca Putin să continue războiul și în 2026, așteptând fie o schimbare strategică din partea generalilor săi, fie epuizarea Ucrainei, prăbușirea guvernului lui Zelenski sau pierderea răbdării de către Donald Trump ori Europa.
Dacă niciunul dintre aceste scenarii nu se va materializa, costul pentru Rusia va fi uriaș. Țara și-a ipotecat economia, a determinat Finlanda și Suedia să adere la NATO, s-a subordonat tot mai mult Chinei și a sacrificat o întreagă generație de tineri, a conchis The Economist.
