După ani de stagnare, extinderea UE revine în prim-plan. Țările care încurcă și preocupările Comisiei Europene

Procesul de extindere al Uniunii Europene avansează într-un ritm accelerat, însă instituțiile europene se confruntă cu dificultăți în gestionarea simultană a mai multor negocieri de aderare. Departamentul Comisiei Europene responsabil de acest domeniu are o capacitate limitată de a susține numeroase procese complexe în același timp, potrivit unor surse familiarizate cu situația.

Extinderea UE pune presiune pe capacitatea administrativă a Comisiei Europene

Direcția Generală pentru Extindere și Vecinătatea Estică (DG ENEST) se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra resurselor disponibile, în condițiile în care numărul statelor candidate implicate în negocieri a crescut. Situația este legată, în mod paradoxal, de accelerarea politicii de extindere a blocului comunitar: în ultimele șase luni au fost închise mai multe capitole de negociere decât în ultimii zece ani.

Muntenegru este considerat principalul candidat aflat pe drumul aderării și lucrează în prezent la elaborarea tratatului de aderare, cu obiectivul de a deveni al 28-lea stat membru al UE până în 2028. Albania se află la o distanță redusă și urmărește să înceapă pregătirea propriului tratat de aderare la începutul anului viitor.

Finalizarea etapelor de aderare cu Podgorica a presupus crearea unui grup operativ special și o redistribuire importantă a resurselor interne. O parte dintre funcționarii implicați în gestionarea dosarelor statelor din Balcanii de Vest care au înregistrat progrese mai lente au fost direcționați către acest proces.

„Nu doar țările candidate se luptă să facă față volumului masiv de muncă necesar”, a declarat un oficial pentru Euronews sub condiția anonimatului. „Comisia a pierdut memoria și capacitatea instituțională din ultimul val de extindere.”

Lipsa personalului specializat complică negocierile

Problemele de capacitate sunt amplificate de structura de personal a DG ENEST, care, asemenea altor departamente ale Comisiei Europene, se bazează într-o proporție semnificativă pe angajați temporari și pe un număr redus de funcționari permanenți.

Această situație duce la o fluctuație ridicată a personalului și limitează acumularea experienței necesare pentru încheierea unor negocieri de aderare complexe. Ultimul stat care a intrat în Uniunea Europeană a fost Croația, în 2013, ceea ce înseamnă că experiența directă privind finalizarea unui proces de extindere este concentrată într-un număr redus de specialiști.

Presiunea asupra instituțiilor europene ar putea crește și mai mult dacă Islanda își va relua oficial parcursul european. Reykjavík a convocat un referendum pe 29 august pentru a decide dacă va continua procesul de aderare. În cazul reluării negocierilor, Comisia ar trebui să formeze un nou grup operativ și să aloce resurse suplimentare pentru dosarul islandez.

O altă provocare este reprezentată de Ucraina și Republica Moldova, care au deschis două capitole de negociere în ultimele săptămâni. La nivel politic există intenția de a deschide cele patru clustere rămase înainte de finalul anului, deși Ungaria a susținut o abordare mai graduală din motive de politică internă.

Conform regulilor actuale ale procesului de extindere, nicio țară candidată nu a deschis anterior toate grupurile de negocieri simultan. Albania a avansat rapid în acest proces, însă chiar și în cazul său a fost nevoie de mai mult de un an pentru deschiderea oficială a tuturor grupurilor.

Ucraina și Moldova gestionează un proces complex

În perioada în care cererea de aderare a Ucrainei a fost blocată politic de Ungaria condusă de Viktor Orbán, Comisia Europeană a continuat pregătirile tehnice, într-un proces denumit „frontloading”. Extinderea simultană a negocierilor pentru mai multe state candidate pune însă presiune atât asupra instituțiilor europene, cât și asupra administrațiilor naționale implicate.

Oficialii europeni recunosc faptul că susținerea simultană a proceselor de aderare pentru mai multe state necesită o reevaluare a modului în care sunt distribuite resursele interne.

Ucraina și Republica Moldova se confruntă, la rândul lor, cu limite administrative, deoarece nu au mai gestionat până acum negocieri de aderare și un proces amplu de armonizare juridică la nivelul actual de complexitate.

Presiunea asupra extinderii nu afectează doar Comisia Europeană. Consiliul Uniunii Europene și statele membre încearcă, de asemenea, să își consolideze capacitatea internă pentru a susține un proces cu mai multe dosare active simultan.

După ce extinderea a reprezentat un element important al politicii externe europene, instituțiile UE trebuie să gestioneze în perioada următoare provocarea legată de resursele disponibile pentru a susține angajamentele asumate. Comisia Europeană nu a oferit un răspuns solicitării de comentarii transmisă de Euronews.