Din cuprinsul articolului

Comisia Europeană ar putea introduce un impozit pe profiturile excesive din industria petrolului și gazelor

Comisia Europeană se află din nou în fața unei decizii capitale pentru stabilitatea economică a blocului comunitar, înclinând tot mai mult spre introducerea unui impozit pe profiturile excesive din industria petrolului și a gazelor.

Această mișcare strategică vine într-un moment de maximă tensiune, pe măsură ce prețurile la energie ating cote alarmante în contextul conflictului militar din Iran și al instabilității din Orientul Mijlociu.

Opțiunea executivului european nu este doar o reacție tehnică la fluctuațiile pieței, ci rezultatul unor presiuni diplomatice intense exercitate de un grup de cinci state membre — Austria, Germania, Italia, Portugalia și Spania — care solicită imperativ o „distribuire echitabilă a poverii” financiare, scrie Euronews.com.

Contextul actual trezește amintiri dureroase ale crizei energetice din 2022. La acea vreme, invazia Rusiei în Ucraina a paralizat aprovizionarea cu gaze naturale, forțând Uniunea să adopte măsuri fiscale de urgență pentru a proteja consumatorii vulnerabili. Astăzi, deși natura conflictului este diferită, mecanismele de protecție avute în vedere sunt similare.

Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Louise Bogey, a subliniat că experiența din 2022 reprezintă un precedent valoros, amintind că acea „contribuție de solidaritate” a generat venituri publice impresionante, de aproximativ 28 de miliarde de euro, fonduri care au fost esențiale pentru atenuarea șocului inflaționist.

Cu toate acestea, criza prezentă pare să aibă rădăcini mult mai adânci și ramificații mai complexe. Blocajul din strâmtoarea Ormuz, declanșat de Iran ca represalii la acțiunile militare ale Statelor Unite și Israelului din 28 februarie, a eliminat de pe piața globală aproximativ 20% din fluxul de petrol. Acest deficit structural transformă orice tentativă de stabilizare a prețurilor într-o cursă contra cronometru.

În timp ce guvernele naționale au cheltuit deja miliarde de euro pentru a subvenționa artificial facturile cetățenilor, întrebarea care domină agenda de la Bruxelles este dacă facturile războiului ar trebui plătite în continuare de contribuabili sau de giganții energetici care beneficiază de pe urma conjuncturii de piață.

Dilema investițiilor versus echitatea socială în sectorul energetic

Dezbaterea privind suprataxarea a creat o falie adâncă între susținătorii echității sociale și reprezentanții industriei extractive. Criticii taxei argumentează că o astfel de măsură este contraproductivă, având potențialul de a descuraja investițiile într-un moment în care Europa are nevoie disperată de diversificare energetică și de finanțare pentru tranziția verde.

Aceștia susțin că orice povară fiscală suplimentară se va reflecta, în final, tot în prețul la pompă sau în facturile de utilități, anulând beneficiile imediate ale taxării. În plus, costurile uriașe ale decarbonizării sectorului impun un necesar de capital pe care companiile susțin că nu îl vor mai avea dacă profiturile le sunt confiscate.

Până în prezent, eforturile statelor membre de a proteja consumatorii au fost costisitoare și, conform unor experți, ineficiente pe termen lung.

Un studiu recent al Institutului Jacques Delors arată că măsurile de plafonare și reducerile de taxe la combustibili au consumat deja 9 miliarde de euro din bugetele naționale ale celor 22 de țări monitorizate. Această sumă se adaugă celor 13 miliarde de euro cheltuite suplimentar pentru importurile masive de combustibili fosili de la izbucnirea ostilităților din Iran.

Într-un astfel de scenariu de hemoragie financiară publică, apelul celor cinci țări către Comisia Europeană pare a fi o ultimă soluție pentru a recupera o parte din capitalul „scurs” către entitățile private din energie.

O perspectivă interesantă vine din zona consultanței globale, unde Cyril Widdershoven, expert la Strategy International, pune sub semnul întrebării însăși existența acestor profituri „excepționale”. El argumentează că inflația afectează și companiile petroliere, nu doar consumatorii finali.

„Unde este profitul neașteptat? Nu-l văd… chiar și petrolul din Rezervele Strategice de Petrol care este vândut va trebui reaprovizionat la prețuri mai mari decât de obicei, deci care profituri neașteptate?

Totul devine mai scump, inclusiv pentru companiile petroliere, așa că noile lor proiecte și potențialele eforturi de ecologizare… deci care profituri neașteptate?”, a spus Widdershoven.

Industria avertizează că o astfel de decizie ar putea duce la o dependență sporită de importuri

Pe de altă parte, teoreticienii fiscali și grupurile de lobby pentru protecția mediului văd situația prin prisma „profitului din noroc”. Tijmen Tuisma, cercetător la Tax Justice Network, explică faptul că aceste câștiguri colosale nu sunt rezultatul unei productivități sporite sau al unor inovații tehnologice, ci pur și simplu consecința unor evenimente externe, imprevizibile, precum războiul.

Din acest punct de vedere, impozitarea lor nu ar trebui să afecteze deciziile de afaceri legitime, deoarece acești bani nu au fost „planificați” de corporații. Tuisma compară taxa cu impozitarea progresivă a venitului, unde cei care câștigă peste un anumit prag din cauza unor circumstanțe favorabile trebuie să contribuie mai mult la binele comun.

Estimările financiare oferite de grupul Transport și Mediu (T&E) oferă o imagine clară a mizelor puse în joc. Dacă instabilitatea actuală persistă până la finele anului, lanțul de aprovizionare cu combustibil rutier din UE ar putea genera profituri suplimentare de 20 de miliarde de euro doar pentru rafinării și distribuitori.

Mai mult, dacă taxa s-ar extinde și asupra producătorilor de țiței, veniturile colectate ar putea atinge pragul uluitor de 51 de miliarde de euro. Aceste cifre transformă „contribuția de solidaritate” dintr-o simplă taxă într-un instrument macroenergetic care ar putea finanța integral subvențiile de care populația are nevoie pentru a supraviețui iernii.

Reacția industriei nu s-a lăsat așteptată, fiind una de respingere categorică. Organismul comercial FuelsEurope avertizează că o nouă intervenție brutală a statului în mecanismele de piață va crea un climat de imprevizibilitate reglementară. Potrivit asociației, repetarea măsurilor din 2022 va duce la închiderea prematură a rafinăriilor de pe continent, ceea ce va crește paradoxal dependența Europei de importurile de produse finite.

„Subliniem că marjele de rafinare sunt extrem de ciclice și că impozitarea extraordinară repetată, după contribuția de solidaritate din 2022, ar crea imprevizibilitate în materie de reglementare, ar descuraja investițiile pe termen lung, ar accelera închideri de rafinării și o dependență sporită de importuri”, afirmă reprezentanții FuelsEurope, un organism comercial care reprezintă companiile multinaționale de petrol și gaze.