Peste 80.000 de firme, radiate în 2025. Prudență înainte de închiderea definitivă. Greșelile ce pot duce la procese în instanță

83.232 de firme au fost radiate la nivel național în 2025, potrivit datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Numărul este mai mare decât în perioada similară a anului trecut și reflectă presiunile financiare din economie. În spatele cifrelor sunt mii de antreprenori care au decis să închidă afaceri afectate de scăderea veniturilor și blocaje de cash-flow. Specialiștii avertizează că, în multe situații, radierea este aleasă fără o analiză juridică temeinică.

Numărul firmelor radiate cresc alarmant, dar legislația oferă soluții înainte de închidere

Numărul mare de firme radiate în 2025 arată amploarea dificultăților din mediul de afaceri, însă avocații specializați în drept comercial subliniază că închiderea nu ar trebui să fie prima opțiune analizată de antreprenori. De cele mai multe ori, decizia este luată pe fondul scăderii veniturilor, al presiunilor fiscale sau al problemelor de lichiditate, fără o evaluare completă a alternativelor legale.

În spatele statisticii de 83.232 de firme radiate se află antreprenori care au renunțat la activitate fără a analiza în detaliu mecanismele juridice care pot permite redresarea companiei. O decizie adoptată în absența unui suport juridic adecvat poate genera pierderi suplimentare, litigii sau chiar expunerea personală a administratorilor în fața creditorilor.

„Mulți antreprenori confundă o perioadă dificilă cu sfârșitul afacerii. În realitate, legislația românească oferă mai multe mecanisme prin care activitatea poate fi temporar suspendată sau restructurată, astfel încât compania să aibă timp să se redreseze. Închiderea nu ar trebui să fie primul pas, ci ultimul”, explică Răzvan Popescu, avocat specializat ȋn drept comercial.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților sau Acționarilor, o societate poate decide suspendarea temporară a activității pentru o perioadă care să permită negocieri cu creditorii și restructurarea creditelor ori a liniilor de finanțare.

O astfel de măsură poate fi inclusă și într-un plan de reorganizare stabilit în cadrul procedurii de insolvență. Potrivit datelor ONRC, anul trecut 19.586 de companii și-au suspendat activitatea, iar alte 7.553 de societăți comerciale și persoane fizice autorizate au intrat în insolvență.

Ce prevede legea și ce riscuri apar atunci când firmele aleg proceduri neconforme

Dizolvarea unei societăți comerciale este reglementată expres de art. 227 din Legea societăților nr. 31/1990, iar procesul se finalizează cu lichidarea și radierea acesteia. Legea stabilește situațiile în care o societate poate fi dizolvată, de la expirarea duratei de funcționare și imposibilitatea realizării obiectului de activitate, până la hotărârea adunării generale, conflicte grave între asociați, faliment sau alte cauze prevăzute de actul constitutiv ori de lege.

În anumite situații, închiderea firmei devine o obligație legală, nu o simplă opțiune. Totuși, chiar și atunci, modul în care este gestionată procedura are consecințe directe asupra antreprenorilor. Dizolvarea și lichidarea presupun etape formale clare, relații cu creditorii, stingerea obligațiilor fiscale și respectarea strictă a termenelor legale. Orice eroare procedurală poate atrage costuri suplimentare sau riscuri juridice pentru fondatori.

În practică, Legea societăților permite realizarea dizolvării simultan cu lichidarea doar dacă societatea nu are datorii către creditori. Cu toate acestea, au existat cazuri în care firme cu obligații restante au declarat în mod nereal că nu înregistrează datorii, pentru a utiliza procedura simplificată. O astfel de conduită poate avea consecințe serioase în instanță.

„O astfel de practică este nelegală și poate angaja răspunderea societății pentru toate prejudiciile cauzate, răspundere care poate fi antrenată prin calea procedurală specială a opoziției la dizolvare și lichidare. În măsura în care o astfel de acțiune este admisă, societatea este obligată să repare toate prejudiciile cauzate creditorului care promovează acțiunea”, precizează specialistul.

Înainte de a decide radierea, conducerea societății trebuie să analizeze situația reală a activelor și pasivelor, poziția tuturor creditorilor și riscul declanșării unor proceduri de recuperare a creanțelor, inclusiv litigii comerciale, insolvențe sau executări silite.

De asemenea, trebuie evaluată situația debitorilor, posibilitatea valorificării unor active pentru stingerea datoriilor și opțiunile de atragere a unor surse de finanțare interne sau externe, fie prin împrumuturi, majorări de capital sau parteneriate.

Consultarea unui expert juridic și, în anumite cazuri, a unui specialist în contabilitate este esențială înainte de alegerea procedurii adecvate.

„Specialiștii pot realiza o radiografie clară a situației juridice și economice a societății, care poate fi folosită ca punct de fundamentare a deciziei. În lipsa stabilirii cu certitudine a acestei situații, orice demers făcut este lipsit de predictibilitate, fapt care nu ar fi de un real ajutor pentru redresarea situației societății în cauză.

O firmă nu trebuie închisă din panică. De multe ori, are nevoie doar de o strategie corectă și de timp pentru a o pune în aplicare. Iar atunci când dizolvarea este inevitabilă, aceasta trebuie făcută în mod controlat, astfel încât antreprenorul să iasă din proces în siguranță”, concluzionează avocatul.