Părinții, între portofel și emoții. Cât ajung să „investească” în fericirea copiilor

Pe măsură ce nivelul de trai crește și părinții devin tot mai conștienți de impactul pe termen lung al copilăriei, în România prinde viteză o adevărată industrie a experiențelor distractive pentru copii. Este vorba despre parcuri, ateliere tematice, tabere, distracții speciale, care implică nu doar costuri materiale, ci și emoționale.

În ultimii ani, experiențele distractive pentru copii au devenit o parte centrală a preocupărilor de parenting. Nu doar educația formală, ci și momentele de distracție, creativitate, socializare, aventură devin obiective pentru părinți. Câteva sondaje și oferte comerciale conturează un tablou informativ despre această industrie. 

Părinții, buni de plată

Potrivit unui sondaj realizat de organizația Salvați Copiii România în 2024, părinţii cheltuiesc, în medie, aproape 9.818 lei anual pentru meditaţii, after-school şi materiale didactice. Sumele cresc odată cu vârsta copilului, de la aproximativ 6.803 lei în ciclul primar, la 10.781 lei în gimnaziu și până la 12.119 lei la liceu.

Alte estimări, precum cele publicate pe portalul „Părinți și Pitici”, tot din 2024, arată că, pe parcursul unui ciclu școlar, „costurile minimale pentru educația unui elev” pot depăşi 30.000 de lei, dacă se iau în calcul rechizitele, deplasările, after-school-ul sau participarea la serbările școlare.

Pe lângă educația formală, părinții investesc însă considerabil și în produse sau servicii dedicate copilăriei. Un studiu al magazinului online Drool.ro din 2024 arată că media anuală cheltuită de o familie pentru un copil a fost de aproximativ 8.500 de lei doar pe produse precum jucării și articole conexe. Pentru copiii mici, atelierele creative sunt o alegere populară. La Art & Hobby Studio, un atelier pentru echipa „părinte + copil” poate ajunge la 150 de lei, în funcție de temă, care variază de la decorarea dovlecilor de Halloween, la realizarea unor coronițe de toamnă.

Taberele tematice completează paleta de opțiuni. Organizația Tabere la Țară propune programe de trei zile, cu tarife de aproximativ 780 de lei, dar și tabere mai lungi, de cinci zile, unde costurile ajung la 1.750 de lei. Activitățile sunt adaptate copiilor între 5 și 14 ani.

Cursurile artistice au și ele un preț consistent. La Academia de Arte Marina Capatina, de exemplu, un curs de modelaj desfășurat pe durata unui trimestru, cu 12 ședințe de câte o oră și jumătate, costă în jur de 1.500 de lei, cu materialele incluse.

Dacă privim în ansamblu, rapoartele arată că sumele alocate de o familie pentru cultură, sport și recreere rămân relativ mici. Date publicate de Observatornews într-un material din 2024 arată că o familie alocă lunar, în medie, în jur de 34 de lei pe lună pentru educație și 85 de lei pentru activități de sport și cultură.

Sfatul psihologului

Psihologii atrag atenția că aceste decizii nu țin doar de buget, ci și de emoții și presiuni sociale. Beatrice Busuioc, psihoterapeut şi analist comportamental, explică în cadrul unui interviu pentru Revista Capital că foarte mulți părinți încearcă să ofere copiilor tot ceea ce ei nu au avut în copilărie.

„Este o nevoie de compensare, de a repara, dar și o nevoie de validare socială. Văd deseori familii care își construiesc programul de weekend doar în jurul unor activități cu taxă, chiar dacă asta presupune efort financiar considerabil”, spune Beatrice Busuioc. „Însă, de multe ori, decizia nu pornește dintr-o nevoie reală a copilului, ci dintr-o presiune resimțită de părinte – presiunea de a nu fi mai prejos decât alți părinți”, subliniază ea.

La rândul ei, Mădălina Florea, psiholog clinician, scoate în evidență un alt mecanism pe care îl observă. Și anume că, pentru mulți părinți, aceste experiențe sunt o modalitate de a compensa lipsa de timp și disponibilitate emoțională.

„Este mai simplu să plătești pentru o tabără, un atelier sau o ieșire într-un parc decât să petreci câteva ore de joacă autentică cu copilul. Sigur că aceste experiențe aduc beneficii, dar problema apare atunci când ele devin un substitut pentru relația directă, caldă, de zi cu zi. Copilul învață că bucuria vine doar din activități spectaculoase, iar părintele rămâne cu impresia că a bifat o obligație”, explică ea în cadrul interviului pentru Revista Capital. 

Ce contează cu adevărat?

Beneficiile unor astfel de experiențe sunt evidente. Beatrice Busuioc arată că „atunci când experiența este ghidată, copilul nu doar că se distrează, dar îşi dezvoltă abilităţi esenţiale pentru viaţa socială şi emoţională. Învață să colaboreze, să aibă răbdare, să găsească soluții creative. Însă e important să existe un echilibru: prea multe experiențe scumpe și spectaculoase îi pot face pe copii să creadă că viața obișnuită nu e suficient de interesantă”, punctează psihologul.

Mădălina Florea completează cele mai sus menționate și spune că nu experiența în sine contează cel mai mult, ci modul în care părintele o integrează.

„Dacă, după o tabără sau un atelier, copilul este întrebat «Ce ți-a plăcut? Ce ai învățat?», atunci activitatea are sens și valoare”, detaliază ea. „Dacă, în schimb, părintele doar bifează activitatea și trece mai departe, beneficiile emoționale se reduc. Copiii pot ajunge să caute mereu experiențe tot mai intense, iar toleranța lor la frustrare scade. De aici și riscul ca, la maturitate, să creadă că fericirea vine numai din stimuli externi și nu din resurse interne”, spune psihologul.

Costuri vs venituri

Pentru familiile cu venituri medii din orașele mari, costurile pentru educație și distracție ajung să însemne o parte consistentă a bugetului. Meditațiile, after-school-ul, taberele și atelierele, adunate, pot depăși cu ușurință câteva mii de lei anual. În schimb, pentru familiile cu venituri mici sau pentru cele din mediul rural, astfel de cheltuieli sunt adesea dificil sau chiar imposibil de susținut.

Potrivit unui raport al World Vision România realizat în 2024, aproape jumătate din copiii din mediul rural trăiesc în familii în care banii abia ajung de la o lună la alta pentru necesitățile de bază, ceea ce reduce mult accesul la experiențe recreative de tip premium.

Trendul acestor „investiții” generoase în distracția copiilor reflectă atât schimbările socio-economice, cât și nevoi psihologice profunde. Părinții doresc să reconstruiască, să repare, să ofere copiilor oportunități pe care ei nu le-au avut, dar și să își confirme un statut social. Totuși, adevărata provocare nu este suma cheltuită, ci modul în care experiențele sunt alese și integrate în viața copilului.

„Fericirea nu ar trebui să fie condiționată doar de spectaculos. Este esențial să cultivăm și bucuriile simple, accesibile, care dezvoltă răbdarea, empatia și autonomia”, spune Beatrice Busuioc. În același sens, Mădălina Florea concluzionează: „Experiențele «premium» sunt valoroase, dar nu trebuie să înlocuiască relația directă dintre părinte și copil. Echilibrul dintre cele două este ceea ce dă, pe termen lung, sentimentul de siguranță și stabilitate emoțională”.