Cum funcționează paradoxul reciclării în lanțul aluminiului european
Reciclării îi revine un rol esențial în strategia Uniunii Europene de reducere a emisiilor și de păstrare a materiilor prime în interiorul blocului, însă actualul cadru comercial permite ca deșeurile de aluminiu să părăsească Europa. Industria susține că sistemul de reciclare este folosit împotriva intereselor comunitare, întrucât materialele colectate sunt exportate, procesate în afara UE și reimportate ulterior sub formă de metal „nou”.
Fenomenul riscă să submineze atât industria europeană, cât și obiectivele climatice ale Uniunii, avertizează cel mai mare reciclator de aluminiu din lume, într-o analiză citată de Financial Times. Producătorii spun că pierderea controlului asupra materiilor prime reciclate slăbește lanțul industrial european și afectează investițiile realizate în capacități de reciclare.
În acest context, reprezentanții industriei atrag atenția asupra riscului unui declin structural dacă Bruxelles-ul nu intervine pentru a limita exporturile de aluminiu reciclat. Emilio Braghi, vicepreședinte executiv al Novelis, a declarat că sectorul se îndreaptă spre un „declin terminal” în absența unor măsuri clare din partea autorităților europene.
Într-o declarație mai amplă despre pierderea progresivă a capacităților industriale, acesta a subliniat impactul pe termen lung al exporturilor de deșeuri.
„Am pierdut producția primară. Acum riscăm să pierdem și deșeurile de aluminiu”, a avertizat acesta, subliniind că Europa nu își va putea atinge țintele de mediu dacă materia primă reciclată continuă să părăsească blocul.
Costurile energetice ridicate schimbă modelul reciclării în Europa
Producătorii europeni de aluminiu se confruntă cu costuri ale energiei de până la patru ori mai mari decât competitorii lor din alte regiuni, ceea ce a dus la reducerea producției primare și la orientarea către topirea deșeurilor. Reciclarea este considerată un proces mult mai eficient din punct de vedere energetic și un pilon central al planului UE de a ajunge la neutralitate climatică până în 2050.
Pe lângă considerentele industriale, Europa se diferențiază prin comportamentul consumatorilor, care sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse cu un conținut ridicat de materiale reciclate. Această cerere susține investițiile în reciclare, dar, în același timp, face ca deșeurile să capete o valoare economică ridicată pe piața globală.
În acest context al cererii în creștere, Braghi a explicat că preferințele consumatorilor europeni reprezintă un avantaj competitiv, dar și o vulnerabilitate.
„Vedem această cerere din partea consumatorilor, fie că vorbim de o mașină nouă sau de o doză de aluminiu. Nu vedem asta în alte părți ale lumii”.
Rata de colectare a dozelor de băuturi din aluminiu ajunge în Europa la aproximativ 70%, comparativ cu circa 40% în Statele Unite. Paradoxal, succesul reciclării face ca deșeurile să fie atractive pentru comercianți, care le cumpără și le exportă în piețe unde pot obține prețuri mai mari.
Tensiunile comerciale globale amplifică presiunea asupra reciclării
Contextul geopolitic și comercial contribuie la accentuarea problemelor cu care se confruntă industria europeană a aluminiului. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a impus tarife de 50% la importurile de aluminiu, ceea ce a determinat companiile americane să importe cantități mari de deșeuri, taxate mai redus, pe care le transformă ulterior în metal.
În paralel, China a încurajat dezvoltarea capacităților de reciclare pentru a reduce consumul de materii prime și emisiile de carbon, într-un context marcat de supracapacități subvenționate. Aceste politici permit operatorilor chinezi să ofere prețuri mai ridicate pentru deșeuri, atrăgând materia primă din Europa.
Referindu-se la această competiție globală, Braghi a explicat impactul asupra pieței europene.
„În China, supracapacitatea subvenționată creează o concurență neloială, pentru că pot plăti prețuri mult mai mari pentru deșeuri”.
Novelis, companie cu sediul în India, a investit semnificativ în reciclarea din Europa și susține că UE dispune de cea mai bună tehnologie și de cel mai bine dezvoltat ecosistem din industrie.
Potrivit European Aluminium, aproximativ 15% din capacitatea cuptoarelor de reciclare din Uniunea Europeană este în prezent oprită din lipsă de materie primă, iar deficitul anual este estimat la circa 2 milioane de tone. Industria aluminiului generează o cifră de afaceri de aproximativ 40 de miliarde de euro, angajează direct 250.000 de persoane și susține alte un milion de locuri de muncă.
În noiembrie, comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, a promis măsuri pentru a limita exporturile de deșeuri, astfel încât industriile europene să aibă acces la „cantități adecvate din acest material strategic, la prețuri competitive”. Opțiunile analizate includ o taxă pe export sau introducerea unor ținte obligatorii de conținut reciclat.
În cazul în care aceste măsuri nu vor produce efecte, reprezentanții industriei avertizează că impactul nu se va limita la sectorul aluminiului, ci va afecta întregul lanț metalurgic și capacitatea Uniunii Europene de a-și atinge obiectivele climatice asumate.
