Oportunitate strategică pentru România. Gazele din Marea Neagră pot transforma țara într-un hub regional pentru aprovizionare cu energie

Decizia recentă a Comisiei Europene de a aproba modificarea angajamentelor operatorului național de transport al gazelor, Transgaz, deschide posibilitatea ca România să ofere și Ucrainei capacități de export de gaze prin infrastructura sa. Dincolo de aspectul tehnic al măsurii, specialiștii consideră că miza reală este consolidarea securității energetice regionale și transformarea României într-un actor strategic pe piața europeană a gazelor.

Proiectul Neptun Deep poate transforma țara într-un hub regional de gaze

Felix Lucian Căprariu, președintele Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii București-Ilfov (PIMM B-IF), a explicat că interconectările regionale și viitoarea producție de gaze din Marea Neagră pot schimba semnificativ poziția României în regiune.

Potrivit acestuia, gazele naturale circulă între state prin rețele de conducte, la fel cum infrastructura rutieră leagă țările între ele. România este conectată prin astfel de sisteme atât cu Bulgaria, la sud, cât și cu Ucraina, la nord. Aceste legături permit transferul gazelor între state, însă funcționarea lor se bazează pe reguli stricte de coordonare și măsurare.

„Gazul natural nu se oprește la graniță. El călătorește dintr-o țară în alta prin conducte uriașe, exact așa cum drumurile noastre se leagă de cele ale vecinilor. România este conectată în acest fel cu Bulgaria, în sud, și cu Ucraina, în nord. Și totuși, cum decide cineva cât gaz trece dintr-o parte în alta și cum știm că este exact atât? Răspunsul este mai simplu decât pare și, odată înțeles, ne arată de ce aceste legături contează pentru liniștea noastră de zi cu zi”, a explicat Lucian Căprariu pentru Digi24.

Fiecare punct de interconectare este dotat cu sisteme de măsurare foarte precise

La frontiera cu Bulgaria, gazele sunt transportate prin conducta care leagă orașele Giurgiu și Ruse, traversând Dunărea. Un avantaj important al acestei infrastructuri este faptul că funcționează în ambele sensuri, ceea ce permite atât exportul, cât și importul de gaze, în funcție de necesitățile pieței.

În zona Dobrogei, la granița cu Ucraina, există conducte de mari dimensiuni construite în urmă cu mai multe decenii. Acestea sunt adaptate treptat pentru a deveni mai flexibile și pentru a putea transporta gaze în mai multe direcții, în funcție de cerere.

Expertul explică faptul că fiecare punct de interconectare este dotat cu sisteme de măsurare foarte precise, capabile să determine cu exactitate atât cantitatea de gaze transportată, cât și calitatea acesteia.

„La granița cu Bulgaria, gazul trece printr-o conductă care unește orașele Giurgiu și Ruse, pe sub Dunăre, și are marele avantaj că funcționează în ambele sensuri: putem trimite gaz spre sud sau putem primi de la vecini, după cum o cer împrejurările. La granița cu Ucraina, în Dobrogea, există conducte mari, construite cu zeci de ani în urmă, care astăzi sunt adaptate treptat pentru a fi mai flexibile, adică pentru a putea duce gazul în mai multe direcții, după nevoie”, a mai spus acesta.

Procesul de transport funcționează pe baza unor planificări zilnice

Companiile care comercializează și transportă gaze comunică volumele pe care intenționează să le livreze, iar operatorii de sistem din cele două state compară datele și validează cantitatea care poate fi transferată. În timpul transportului, presiunea și debitul sunt monitorizate permanent pentru a asigura siguranța sistemului. La final, volumele efectiv transportate sunt măsurate cu precizie și repartizate între companii, eventualele diferențe față de planificările inițiale fiind gestionate de operatorii de transport.

În acest mecanism, Transgaz are un rol central. Compania administrează conductele și stațiile de transport, controlează fluxurile de gaze, verifică datele împreună cu operatorii din Bulgaria și Ucraina, măsoară cantitățile transportate și asigură echilibrul întregului sistem.

Căprariu subliniază că Transgaz nu stabilește regulile de funcționare a pieței, ci le aplică. Condițiile de acces la infrastructură și tarifele sunt stabilite de autoritățile de reglementare din România și de normele comune ale Uniunii Europene.

Potrivit specialistului, Uniunea Europeană joacă un rol esențial în funcționarea pieței regionale a gazelor. Regulile comune permit operatorilor din diferite state să utilizeze aceleași standarde tehnice și comerciale, facilitează accesul la infrastructură prin licitații publice și încurajează dezvoltarea interconectărilor bidirecționale, astfel încât statele să se poată sprijini reciproc în situații de criză.

„Stabilirea cantității care trece seamănă cu o livrare programată din timp și verificată la final. Mai întâi vine înțelegerea: companiile care vând și transportă gaz anunță, pentru fiecare zi, cât doresc să trimită, iar cei doi operatori, de o parte și de alta a graniței, compară cifrele și confirmă, dintr-un firesc bun-simț, cantitatea cea mai mică dintre cele două, astfel încât nimeni să nu trimită mai mult decât poate primi celălalt. Urmează curgerea propriu-zisă, cu presiunea și debitul controlate din stație, exact cât trebuie pentru ca totul să fie sigur. La final, contorul arată cât gaz a trecut în realitate, iar cantitatea este măsurată cu mare precizie și împărțită corect între companii, micile diferențe față de plan fiind netezite chiar de operatori”, a subliniat Căprariu.

Un alt avantaj important al României îl reprezintă producția internă de gaze naturale

Expertul consideră că securitatea energetică nu înseamnă doar existența resurselor, ci și diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare. Din această perspectivă, România se află într-o poziție favorabilă, deoarece produce deja o mare parte din necesarul propriu de gaze și se pregătește să își majoreze semnificativ producția.

Un rol decisiv îl va avea proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz. Primele cantități de gaze sunt așteptate să intre în sistemul național începând cu toamna anului 2027, prin intermediul unei noi conducte care va lega Tuzla de Podișor.

La capacitate maximă, zăcământul ar putea produce aproximativ opt miliarde de metri cubi de gaze anual. În aceste condiții, din 2027 România este așteptată să devină cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană.

În opinia lui Felix Lucian Căprariu, combinația dintre creșterea producției interne, dezvoltarea interconectărilor funcționale în ambele sensuri cu Bulgaria și Ucraina și cadrul comun european poate face România mult mai rezistentă la întreruperi de aprovizionare sau la șocuri de preț. Totodată, aceste avantaje ar putea transforma țara într-un punct strategic pentru alimentarea cu gaze a regiunii și într-un sprijin energetic pentru Republica Moldova, Ucraina și statele din Balcani.

„Producția proprie tot mai mare, porțile care funcționează în ambele sensuri către Bulgaria și Ucraina și regulile comune europene fac împreună ca România să fie mult mai greu de îngenuncheat printr-o singură întrerupere sau printr-un șoc de preț. Mai mult, aceeași rețea de conducte și de înțelegeri o așază în poziția de a deveni un punct de sprijin energetic pentru întreaga regiune, pentru Republica Moldova, pentru Ucraina și pentru țările din Balcani”, a conchis acesta.