Obligații ciudate de plată pentru românii din străinătate. Taxe și impozite bizare pe care le achită românii plecați în Europa

Dincolo de impozitele clasice pe venit sau proprietate, unele state europene aplică și taxe surprinzătoare, greu de intuit pentru cei veniți din afara sistemului. De la taxe pe câini, zgomot sau tranzacții financiare, până la impozite locale cu reguli proprii, fiscalitatea diferă radical de la o țară la alta. Iată câteva informații utile pentru românii care s-au mutat sau plănuiesc să se mute în Franța, Germania, Spania, Marea Britanie și Italia.

Taxe bizare și puțin cunoscute în 5 țări europene. Ghid pentru românii din străinătate

Taxele și impozitele au rolul explicit de a finanța cheltuielile statului, dar uneori ajung să ia forme surprinzătoare sau chiar greu de înțeles. În Europa există nu doar cote diferite de impozitare, ci și legi fiscale neobișnuite, taxe cu scopuri specifice sau impozite care par bizare pentru străini.

Iată în continuare câteva dintre cele mai puțin cunoscute sau unice taxe din Franța, Germania, Spania, Marea Britanie și Italia.

Franța — taxe speciale pe tranzacții, active financiare și impozitul pe avere

Taxa tranzacțiilor financiare

Una dintre cele mai distincte taxe pe care o aplică Franța este taxa pe tranzacțiile financiare (Financial Transaction Tax – FTT), introdusă în 2012 și extinsă ulterior în forma de 0,3 % pentru cumpărările de acțiuni ale companiilor franceze listate cu o valoare de piață mai mare de 1 miliard de euro.

Scopul este de a obține venituri suplimentare și de a reduce activitatea speculativă. Aceasta este o taxă rară la nivel mondial, aplicată doar într-un număr limitat de jurisdicții și se adresează investitorilor și firmelor mari.

Impozitul pe avere (ISF)

Deși Franța a renunțat în mod formal la unele forme istorice ale impozitului pe avere, acesta a rămas parte din discuțiile fiscale, iar anumite proprietăți sau clase de active pot fi impozitate specific dacă depășesc anumite praguri de valoare.

Aceste taxe pe active sunt neobișnuite comparativ cu alte țări care au eliminat impozitul pe avere în totalitate sau aproape în totalitate. În Franța, rezidenții fiscali plătesc impozit pe proprietățile imobiliare dacă acestea depășesc o anumită valoare netă (de ex. 1,3 milioane euro în unele reguli recente), iar non-rezidenții pot fi taxați dacă dețin astfel de active în Franța.

Germania — taxa locală pe firme și „taxa pe câini”

Taxa municipală pe comerț

Germania are un sistem fiscal descentralizat — un exemplu puțin cunoscut este Taxa municipală pe comerț (Gewerbesteuer sau GewSt, pe scurt) pe care firmele o plătesc către autoritățile locale.

Aceasta nu este doar o taxă națională, ci o taxă flexibilă stabilită la nivel municipal, ceea ce înseamnă că firme similare plătesc rate diferite în funcție de oraș sau districtul în care își desfășoară activitatea.

Scopul acestei taxe este de a contribui la bugetul local, iar ratele pot varia semnificativ – de la 200% sau mai mult în unele orașe – și influențează costurile totale ale firmelor.

Taxa pe câini

Un alt exemplu de taxă mai puțin întâlnit este „Hundesteuer” sau taxa anuală pe care proprietarii de câini trebuie să o plătească în multe localități germane. Această taxă pentru animalele de companie nu este neapărat mare, dar este obligatorie în mare parte din Germania și poate crește dacă ai mai mulți câini.

Pentru românii care se mută în Germania cu un animal de companie, este important să știe că această taxă anuală poate fi cerută indiferent de mărimea sau rasa animalului.

Spania — impozite pe proprietate și reguli ciudate de impozitare urbană

Impozitul pe proprietate

În Spania, impozitul pe proprietate (numit IBI) este colectat anual și poate varia semnificativ în funcție de localitate, fără a avea un nivel uniform la nivel național. În orașele mari și regiunile cu piață imobiliară intensă, rata poate fi considerabil mai mare decât în zone mai puțin populate.

Spania se numără printre țările care colectează sume mari din aceste taxe la nivelul UE, dar reglementările regionale și locale pot produce rezultate surprinzătoare pentru expați care se așteaptă la un singur standard fiscal.

Propunerile de taxe de 100% pentru proprietăți neocupate

Deși nu este încă o lege intrată în vigoare, în unele zone ale Spaniei s-au propus planuri de impozit de până la 100% pentru proprietăți neocupate sau lăsate în paragină.

Justificarea autorităților: măsura ar stimula reactivarea spațiilor urbane și a reduce locuințele goale.

Marea Britanie — taxe unice legate de consum și produse specifice

Eliminarea „tampon tax” și TVA zero pentru produse sanitare

Regatul Unit a fost cunoscut mult timp pentru ceea ce se numea „tampon tax” — un termen popular pentru taxa pe produsele sanitare feminine supuse TVA.

După o campanie publică intensă, Parlamentul britanic a eliminat această TVA asupra acestor produse, rezultând o taxare zero pentru cele mai multe produse sanitare feminine.

Totuși, multe țărilor încă aplică TVA și pentru astfel de bunuri, iar eliminarea sa a fost considerată o decizie inedită pentru o țară dezvoltată.

Taxă ridicată la vin și alcool

Regatul Unit aplică unele dintre cele mai ridicate taxe de vin din Europa, iar pentru o sticlă de vin taxele pot fi de peste 2,35 lire sterline pe sticlă — de aproximativ patru ori mai mult decât media europeană și semnificativ mai mare decât în alte țări cunoscute pentru vin.

Italia — taxe regionale, taxă pe zgomot și impozite pe active specifice

IRESA – taxă regională de zgomot aerian

Italia implementează o taxă interesantă numită IRESA (Imposta Regionale sulle Emissioni Sonore degli Aeromobili Civili), care este aplicată zgomotului produs de avioanele civile. Taxa nu se aplică tuturor aeronavelor: de pildă, cele folosite în scop public sau de instituții de intervenție sunt scutite.

Pentru românii care călătoresc sau locuiesc în Italia, este important de reținut că astfel de taxe pot afecta indirect costurile biletelor sau serviciile aeroportuare în anumite regiuni.

Taxe pe active financiare sau avere

Italia, la fel ca alte țări europene, precum Franța, Țările de Jos sau Belgia, aplică taxe pe diferite clase de active financiare sau proprietăți, în funcție de valoare și categorii economice, însă nu taxează întreaga avere netă a persoanelor.