Munca desfășurată în zilele de repaus săptămânal se compensează echivalent cu dublul sumelor
Asociațiile de proprietari care angajează personal trebuie să fie atente la prevederile legale privind munca prestată în zilele de repaus săptămânal. Într-o decizie recentă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ, la data de 24 noiembrie 2025, a clarificat modul de aplicare a art. 115 alin. (2) și art. 137 alin. (5) din Codul muncii.
Întrebarea adresată instanței a vizat interpretarea perioadei de repaus de 24 de ore: dacă aceasta reprezintă un repaus zilnic autonom, aplicabil între două ture succesive, sau dacă se cumulează cu repausul săptămânal prevăzut de lege.
”În interpretarea art. 115 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, perioada de repaus de 24 de ore reprezintă un repaus zilnic, derogatoriu de la durata repausului zilnic reglementat prin art. 135 din Codul muncii şi, în cazul ultimei ture din săptămâna de lucru, se cumulează cu repausul săptămânal prevăzut de art. 137 din Codul muncii sau este o prevedere autonomă şi se aplică în concret doar între două ture succesive de lucru?”
Instanța a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași, stabilind că munca desfășurată în zilele de repaus săptămânal se compensează echivalent cu dublul sumelor aferente muncii suplimentare. Această compensație se acordă chiar dacă timpul lucrat nu depășește durata normală a programului de muncă.
Decizia este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă și oferă claritate angajatorilor din asociațiile de proprietari privind drepturile salariaților care lucrează în afara programului normal de lucru.
Practic, orice muncă prestată în zilele de repaus săptămânal trebuie tratată financiar ca muncă suplimentară dublată, asigurând respectarea drepturilor angajaților și prevenind eventuale litigii.
Cum se plătește munca în weekend în România?
Plata muncii în weekend poate fi stabilită direct în contract, fie ca spor procentual sau sumă fixă, fie prin acordarea unor zile libere plătite. În cazul în care munca în weekend se consideră muncă suplimentară, legea impune un spor minim de 75% din salariul de bază. Totuși, angajatorii și angajații pot conveni și asupra unor valori mai mari, ajungând chiar la dublarea sporului standard pentru orele suplimentare.
Plata muncii în weekend poate fi stabilită prin mai multe modalități, în funcție de acordul dintre angajat și angajator. Uneori, se aplică un spor de weekend, care poate fi exprimat fie ca procent fix din salariul brut, fie ca sumă negociată și inclusă în contractul de muncă. Alternativ, orele lucrate în weekend pot fi compensate prin acordarea unor zile libere plătite, de regulă în termen de 60 de zile de la prestarea muncii. În situațiile în care munca depășește programul normal, se aplică sporul legal pentru ore suplimentare, care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, dar în cazul muncii în weekend această valoare poate fi negociată și crescută peste nivelul standard.
