Oana Enachi, ADURO: „Infrastructura rămâne principalul decalaj față de Europa. Trebuie să prioritizăm proiecte strategice”

Cu peste 20.000 de proiecte de infrastructură la nivel național, România nu are o problemă de finanțare în ceea ce privește infrastructura. Apar însă obstacole când vine vorba de prioritizare, mai exact, de selectare a unui număr de 800 – 1.000 de proiecte mari cu coeficient de multiplicare clar astfel încât rezolvarea problemelor de infrastructură să fie cât mai eficientă. Oana Enachi, director în cadrul ADURO, una dintre cele mai mari companii de construcții cu capital 100% românesc, vorbește despre cum poate fi redus decalajul de infrastructură în următorii ani și cât de importante sunt proiectele majore precum Spitalul Regional de Urgență Cluj în acest sens:

Se vorbește tot mai des despre nevoia unui proiect de țară. Cum vedeți rolul infrastructurii în cadrul unui proiect de țară care se întinde pe următorii 20 de ani?

Infrastructura este coloana vertebrală a oricărei țări care pretinde că este dezvoltată. Din păcate, în România ea rămâne principalul factor de decalaj față de Europa. În acest context, un proiect de țară de tipul „România 2050”, așa cum l-am numit noi, devine o necesitate biologică pentru economie. Un prim pas ar fi să nu mai gândim în proiecte mici, fragmentate. Avem peste 20.000 de șantiere deschise, dar ne lipsesc cele 800 -1.000 de proiecte mari, cu coeficient de multiplicare real. Infrastructura construită în comunism se apropie de colaps. Dacă nu prioritizăm acum proiecte strategice pe 20 de ani, nu facem decât să „bandajăm” un trecut care nu mai poate susține viitorul.

Un astfel de proiect foarte mare este Spitalul Regional de Urgență Cluj. Unul dintre cele trei spitale regionale din România. Cum se integrează acest proiect în această redefinire a modului în care încercăm să reducem decalajul față de Europa și cum răspunde la nevoile concrete din sistemul sanitar?

Spitalul Regional de Urgență Cluj este un proiect de referință pentru ceea ce numim construcții reziliente. Am proiectat circuite complet izolate și o unitate de pre-triaj modulară, independentă de corpul principal. Acest lucru permite spitalului să funcționeze la capacitate maximă chiar și în timpul unei crize sanitare, putând izola etaje întregi din cele trei turnuri de spitalizare fără a pune în pericol restul pacienților. Și am văzut în pandemie că este absolut crucial să avem spitale care pot funcționa așa cum trebuie chiar și în condiții de criză, chiar și în contexte impredictibile. Este un spital „viu”, capabil să se adapteze la tehnologii care încă nu au fost inventate. Printr-un astfel de proiect, vom reuși să creștem calitatea serviciilor medicale și să le aducem, pentru sectorul public, aproape de standardele europene. Proiectul de față este un spital care se construiește de la zero și care va respecta normele în materie, urmând să fie dotat cu echipamente performante. De asemenea,  spitalul va reuni un număr mare de specialități, astfel încât actul medical să fie unul de calitate, iar beneficiarii direcți, pacienții, să beneficieze de progresul în tehnologie și de confortul pe care un spital dotat corespunzător îl implică.

Tehnologia pare să fie un pilon central în acest proiect. Ce elemente de inovație vor simți direct pacienții și personalul medical?

Ca în orice domeniu, eficiența înseamnă timp, iar în medicină timpul înseamnă viață. Am inclus un sistem de poștă pneumatică – acesta presupune implementarea unui sistem automatizat cu 72 de stații care transportă instantaneu probe de sânge și medicamente, eliminând timpii morți și accelerând procesele medicale. De asemenea, heliportul de la etajul 6 are legătură directă printr-un lift „cald” cu Unitatea de Primiri Urgențe și Centrul de Arși. Nu mai pierdem minute prețioase pe holuri sau în lifturi aglomerate. Este, din toate punctele de vedere, un proiect de o amploare și o complexitate în premieră pentru piața din România și cu siguranță va crea un precedent sănătos pentru alte proiecte mari din următorii ani. În cadrul proiectului am încercat să includem progresul tehnologic din sectorul medical și să oferim cadrelor medicale instrumentele, infrastructura de care au nevoie pentru a salva vieți și a crește gradul de recuperare a pacienților. O investiție de o asemenea anvergură va atrage cu siguranță specialiști în domeniu, iar pacienții vor fi beneficiarii direcți.

Cât de mult contează sustenabilitatea și eficiența energetică într-un proiect atât de mare. Pot fi puse pe lista de priorități sau intră mai degrabă în zona de „utile, dar nu obligatorii”? Cum se traduce acest lucru în consumul de energie al unei clădiri de 176.000 mp?

Obligatoriu intră pe lista de priorități. Nu ne mai permitem clădiri care risipesc resurse. Reducerea decalajului despre care vorbeam nu se referă doar la a construi mai mult, ci și mai inteligent. Spitalul Regional de Urgență Cluj este un model de eficiență energetică pasivă și activă. Vor fi folosite izolații de ultimă generație – spre exemplu, vată minerală de 30 cm pe terase – și fațade ventilate cu module 3D. Aceste module prefabricate nu au doar rol estetic; ele sunt proiectate să ofere umbrire solară naturală vara și să capteze căldura iarna. Obiectivul este de a livra un spital cu o amprentă de carbon minimă, care să fie sustenabil financiar pentru statul român pe termen lung.

Are România suficientă resursă locală, respectiv companii care să facă proiectare și construcție pentru a acoperi volumul de proiecte mare care a trebui făcute în următorii ani?

Da și, din multe puncte de vedere, este și mai simplu de lucrat cu companiile românești: sunt mai ușor de verificat, mai rapid de mobilizat și, foarte important, banii rămân în economia națională. În proiecte de infrastructură critică – spitale, baze militare, rețele electrice – e important să cunoști contextul local, legislația și nevoile reale ale comunității. 

În ceea ce privește licitațiile publice, există și un război al prețurilor? Cât de mult contează argumentul prețului celui mai mic în atribuirea contractelor?

Există, ca peste tot, tentația prețului celui mai mic și realitatea este că ne confruntăm cu o epidemie de licitații organizate pentru serviciile de inginerie câștigate cu doar 30% din valoarea estimată a proiectului. Astfel de valori nerealiste, dar, mai ales, nesustenabile, au dus la blocaje și costuri suplimentare pentru instituțiile beneficiare. Este o logică de tip „scump la tărâțe și ieftin la făină”, extrem de nocivă. Nu poți realiza un proiect de peste 100 de milioane de euro cu un proiect tehnic de 300.000 de lei. Astfel de proiecte nu au la bază o documentare temeinică și reală. Sunt făcute fără studii geotehnice serioase, fără deplasări în teren și, în multe cazuri, nici măcar expertiză nu au pentru că sunt generate automat prin inteligență artificială fără o verificare umană a realității din teren.

Aceste economii aparente se transformă imediat în blocaje și acte adiționale de creștere a prețului în prima lună de execuție. Dacă proiectarea este deficitară, nu poți optimiza fluxurile medicale sau eficiența energetică despre care vorbeam în cazul Spitalului Regional din Cluj. De aceea, noi susținem inclusiv introducerea unui sistem de scoring tip bonus-malus și crearea unui Registru al Firmelor de Proiectare, unde să conteze experiența reală, forța de muncă proprie și licențele deținute, nu doar cifra cea mai mică de pe o hârtie. O dimensionare greșită a lucrărilor în etapa de proiectare are efecte directe asupra respectării bugetului și a graficului în etapa de execuție. Sunt de părere că proiectarea unei investiții cu tratarea fiecărui detaliu care o compune este în beneficiul direct al autorității publice care o promovează și, ulterior, al cetățenilor. Mai bine măsurăm de șapte ori și tăiem o singură dată.

Vorbeați despre proiectele făcute cu inteligența artificială. În același timp, susțineți creșterea nivelului de tehnologizare și inovație în proiectele de infrastructură. Cum se delimitează cele două?

Este o distincție foarte importantă pe care trebuie să o facem – tehnologia trebuie folosită ca instrument de precizie pentru a optimiza soluții bazate pe date reale culese de specialiști cu expertiză reală dovedită în timp și în proiecte anterioare. Nu putem genera proiecte prin AI fără ca un inginer să meargă la locație, fără studii geotehnice, fără să înțeleagă specificul solului și așa mai departe. Algoritmii nu pot ghici ce se află sub pământ. Știți replica devenită deja anecdotică: “Domnule, dar cine v-a lucrat aici?”. Cam așa se întâmplă – constructorii ajung în teren, se uită pe proiect și văd că nu se potrivește cu Realitatea. AI-ul trebuie să lucreze pentru inginer, nu să-l înlocuiască pentru a scoate prețul cel mai mic. Inteligența artificială este un instrument extrem de puternic pentru procesarea informațiilor, identificarea unor tipare și accelerarea unor activități repetitive sau consumatoare de timp. Cu toate acestea, valoarea reală a rezultatelor generate de AI depinde de cunoștințele, experiența și discernământul persoanei care o utilizează. Cred că este important să punctăm că AI vine doar să pună în valoare expertiza si experiența pe care un specialist o deține în domeniu și nu să completeze sau să se substituie. De aceea, este esențial să avem șansa de a ne păstra capitalul uman și de a avea posibilitatea să îl angrenăm în proiecte românești. Un expert în domeniu are un cost salarial care nu poate fi susținut în proiecte licitate cu discount de 80% și va migra spre proiecte din afara țării în care implicarea lui este remunerată corespunzător. Pierderea resursei umane cu experiență nu poate fi înlocuită nici de cele mai performante aplicații care au la bază AI.

În aceste condiții, cum vedeți viitorul proiectării și construcțiilor? Pentru că în mod evident, nu ne putem ascunde de automatizare.

Corect. Și nici nu ne dorim asta, de aceea credem că viitorul înseamnă inginerie responsabilă, în care ne folosim și de ajutorul tehnologiei și implementăm inovația, însă nu fără o contribuție semnificativă din partea specialiștilor. Dincolo de asta, în termeni mai tehnici, vorbim despre utilizarea tehnologiei BIM (Building Information Modelling), care reprezintă o modalitate inovatoare prin care se pot înregistra și se pot păstra în siguranță informațiile unui proiect de construcție încă de la începuturile sale până la finalizarea acestuia din faza de construcție și până la sfârșitul duratei sale de viață. Vorbim, totodată, despre eficiență energetică ridicată, dar și despre materiale sustenabile și economie circulară. Este un domeniu cu un potențial uriaș, în care se caută permanent soluții de îmbunătățire și eficientizare a proceselor, metodelor, materialelor și tehnologiilor folosite, astfel încât să putem, în final, să construim mai repede și mai bine. Dar pentru a răspunde în mod proactiv și eficient provocărilor și a implementa cu succes orice nouă tehnologie trebuie să avem atât resursele de timp, cât și pe cele financiare care să ne asigure o dezvoltare sustenabilă. Factorul timp știm cu toții că este unul foarte important având în vedere dorința de a ne alinia la noile tehnologii și presiunea este una imensă. Consider că este vital să evităm erorile cu care piața din România s-a mai confruntat o dată în perioadele de criză (2008/2009, 2019/2020) ce au avut ca rezultat proiecte contractate cu prețuri nesustenabile. Efectul direct a constat în  întârzierea finalizării investițiilor. Procesul de atribuire a contractului trebuie să urmărească selectarea unui proiectant capabil să exceleze în aria de expertiză, să implementeze noile tehnologii și să livreze proiectul cu gradul de detaliere necesar, astfel încât noi, cetățenii să beneficiem de spitalul,  școala, autostrada construite în viața noastră de zi cu zi.