Nadia Comăneci, despre cele 17 secunde care au făcut-o nemuritoare, plecarea din țară și primii bani câștigați în America: A fost ultima șansă de a face ceva

Destăinuiri din partea Nadiei Comăneci: marea campioană a României a vorbit despre cele mai importante momente din viața sa, de la nota 10 obținută la Montreal și experiențele din competițiile internaționale până la plecarea din țară, în 1989, și revenirea din 1994. Fosta gimnastă a explicat ce a însemnat celebritatea, cum și-a reconstruit viața și de ce accesul copiilor la sport este esențial.

Nadia Comăneci, despre celebritate, plecarea din România și viitorul sportului: „Posibilitatea de a pleca a fost ultima șansă de a face ceva”

Nadia Comăneci a vorbit despre momentul notei 10 de la Montreal, plecarea din România în noiembrie 1989, revenirea din 1994 și experiențele care i-au marcat cariera.

Într-un dialog cu Florentin Ţuca, în cadrul podcast-ului „Pe drept cuvânt”, fosta gimnastă a explicat cum privește celebritatea, ce a învățat din sport și de ce copiii ar trebui să aibă mai multe oportunități de a practica activități sportive.

Nadia Comăneci consideră că celebritatea a venit după multă muncă și performanță

Nadia Comăneci a vorbit despre felul în care a perceput celebritatea dobândită la o vârstă fragedă. Fosta gimnastă a explicat că notorietatea nu a reprezentat o povară, deoarece a venit după un proces îndelungat de muncă și după obținerea unor rezultate importante.

La 14 ani, interesul oamenilor pentru ea era mai degrabă o curiozitate, iar preocuparea sa principală a rămas gimnastica.

„Nu o văd ca o povară. Nu a fost ceva ce s-a întâmplat peste noapte, ceea ce am construit. A fost multă muncă. Am avut acea performanţă la momentul potrivit, iar apoi a venit această celebritate, care atunci nu însemna nimic, la 14 ani.

Pentru mine a fost o curiozitate de ce este interesată toată lumea să vină să cunoască fetiţa, însă eu mi-am văzut de treabă mai departe”, spune Nadia.

Disciplina, curiozitatea și curajul au ajutat-o să ajungă la performanță

Referindu-se la calitățile care au contribuit la rezultatele sale, Nadia Comăneci a pus accentul pe disciplină, curiozitate și curaj.

Ea a explicat că sportul le poate permite oamenilor să-și descopere abilitățile și să înțeleagă cum pot depăși dificultățile întâmpinate în procesul de învățare.

„Disciplina, curiozitatea, curajul. Nu e vorba de talent, e vorba despre oamenii care prin sport îşi găsesc o abilitate. Curiozitatea de a descoperi de ce nu merge ceva ce ar trebui să meargă”, a afirmat fosta mare campioană.

Cele 17 secunde de la Montreal au transformat-o într-o legendă a gimnasticii

Nadia Comăneci a rememorat și momentul de la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, când a obținut prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice.

Fosta sportivă a descris rapiditatea cu care s-a desfășurat exercițiul la paralele și a explicat de ce tabela de scor nu era pregătită să afișeze nota maximă.

Ea a povestit și despre felul în care a înțeles ulterior amploarea momentului, după ce a întâlnit persoane care își aminteau exact unde se aflau atunci când au urmărit performanța sa.

„Ca un fulger a fost. Exerciţiul de la paralele este al doilea cel mai scurt după sărituri.

Cei de la Omega au spus că ei au sunat înainte de Olimpiadă la federaţie şi li s-a spus că nimeni nu va lua 10 şi n-au mai pus o luminiţă în faţă.

Când trăiam în România nu am ştiut cât de aplaudată eram în afara României. Când m-am întâlnit la evenimente cu foarte mulţi mi-au spus că ştiu exact unde erau când am luat 10”, a rememorat Nadia Comăneci.

Nadia Comăneci a povestit ce s-a întâmplat la competițiile de la Praga și Moscova

Fosta gimnastă a rememorat și întâmplările din timpul competițiilor internaționale, inclusiv episodul de la Praga din 1977, când nota sa a fost modificată.

Potrivit relatării sale, schimbarea a provocat nemulțumiri în România, iar antrenorul Bela Karolyi a refuzat inițial solicitarea de retragere din concurs. Nadia a povestit că echipa a continuat competiția, dar sportivii au fost ulterior îndepărtați din sală.

Ea a amintit și Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980, despre care a spus că au fost marcate de boicotul americanilor. După această competiție, s-a gândit să se retragă din sport, însă a decis să mai participe la Universiada organizată la București în 1981, pentru ca mama sa să o poată vedea concurând la un eveniment internațional.

„Cred că eram la Praga în 77 când s-a schimbat nota mea, am ajuns de la 1 pe 2, a deranjat mai mult acasă. Noi ne vedeam de treabă, eram deja la paralele.

A venit cineva de la ambasadă şi i-a spus lui Bela să ne retragem. A zis că nu. Am continuat. Ne-au luat pe sus. Nouă ne-a părut bine că am venit acasă mai repede.

Momentul de la Moscova a fost şi greşeala mea. Olimpiada de la Moscova a fost boicotată de americani.

Am vrut să mă retrag după Olimpiada de la Moscova. Dar Universiada era la Bucureşti în 81 şi m-am gândit să mă retrag după un concurs în România, să vină şi mama mea să mă vadă, că nu mă văzuse la un concurs internaţional”, a povestit Nadia.

Plecarea din România a fost o ultimă șansă de a-și construi un alt drum

Nadia Comăneci a vorbit și despre plecarea din România, în noiembrie 1989, pe care a descris-o ca pe o decizie dificilă, luată într-un context în care considera că sistemul fusese nedrept cu ea. Fosta gimnastă a explicat că nu i se permitea să plece și că emigrarea a presupus reconstruirea vieții într-un mediu nou.

Ea a povestit că a găsit sprijin în rândul unor oameni din sport, care au ajutat-o să-și găsească un drum și să-și refacă viața profesională. Nadia a amintit și prima donație importantă pe care a făcut-o după ce a câștigat 100.000 de dolari, suma fiind destinată federației de gimnastică.

„Mi s-a părut că sistemul a fost extrem de nedrept cu mine, care am venit înapoi după ce Bela a rămas. Nu mă lăsau să plec.

Cred că emigrarea este grea pentru fiecare. Şi mai mult pentru mine. A fost greu, dar am reuşit să găsesc oameni din sport care m-au ajutat să-mi găsesc un drum, să construiesc totul din nou. Să fac primii bani, când am făcut 100.000 de dolari prima mare donaţie a fost pentru federaţia de gimnastică.

Am învăţat că este bine să stai în cercul tău în care ştii despre ce vorbeşti. Muncă, disciplină, comunicare… Că aici nu exista comunicare. Ţi se spunea ce să faci şi atât. Pentru mine viaţa era şi mai dificilă pentru că toţi ochii erau pe mine.

Posibilitatea de a pleca a fost ultima şansă de a face ceva.

În ‘94 m-am întors. N-am de reproşat nimic, pentru că sunt cine sunt astăzi pentru tot ce mi s-a întâmplat şi prin ce am trecut. Am reuşit să înţeleg de ce a făcut fiecare ce a făcut”, a mărturisit fosta campioană.

Premiul pentru întreaga activitate de la Gala Laureus a fost o surpriză pentru Nadia Comăneci

Nadia Comăneci a vorbit și despre recunoașterea primită în cadrul Galei Laureus, unde a fost recompensată pentru întreaga activitate. Ea a descris premiul drept o onoare și a spus că a fost surprinsă să îl primească din partea unor legende ale sportului.

Fosta gimnastă a rememorat și întâlnirea cu Nelson Mandela, care a impresionat-o prin faptul că liderul sud-african cunoștea numeroase detalii despre viața sa. În prezent, Nadia a explicat că noțiunea de acasă este legată în primul rând de familie, pe care o are atât în Statele Unite, cât și în Oklahoma.

„Pentru mine premiul Laureus de anul trecut a fost extrem de onorant. A fost o surpriză pentru mine şi mi-a fost acordat de legende ale sportului.

Întâlnirea cu Nelson Mandela, din urmă cu mai mulţi ani, a fost o surpriză, era şi Ilie Năstase în cameră. Când mi-a strâns mâna am fost împietrită, şocată. M-a surprins că ştia foarte mult din viaţa mea. M-a impresionat.

Acum sunt într-o zonă a vieţii mele în care acasă înseamnă unde ai familia, este şi aici şi Oklahoma”, a afirmat ea.

Nadia spune că toți copiii ar trebui să aibă posibilitatea de a practica sport

Fosta gimnastă consideră că dezvoltarea sportului pentru copii nu ar trebui să urmărească exclusiv obținerea performanțelor. În opinia sa, accesul la activități sportive îi ajută pe cei mici să-și descopere aptitudinile, să socializeze și să învețe reguli care le vor fi utile și în viața de adult.

Nadia Comăneci a dat exemplul Statelor Unite, unde multe școli au terenuri pe care elevii pot juca tenis sau fotbal în timpul liber. Ea a subliniat că experiența sportivă îi poate ajuta pe copii să învețe punctualitatea, colaborarea și gestionarea atât a reușitelor, cât și a momentelor dificile. Totodată, a evidențiat rolul părinților în încurajarea copiilor să încerce diferite sporturi.

„Ce trebuie să se facă mai mult este referitor la oportunitatea copiilor de a face sport, nu neapărat pentru performanţă. În State aproape fiecare şcoală are un teren de tenis şi un teren de fotbal pe care copiii joacă liber.

Copilul poate să-şi cunoască abilităţile şi să ştie cine este prin sport. Socializarea lor este extrem de importantă. Prin sport poţi să regăseşti acest contact. Copiii dintr-o echipă cresc, sunt mici adulţi, învaţă cum să fie de ajutor, să fie punctuali, cum e să fii fericit, cum gestionezi o încercare nefericită…

Trebuie să dai copiilor posibilitatea să încerce. Şi părintele trebuie să aibă această educaţie, cultură… Copilul tău care devine mediocru într-un sport poate să primească o bursă în Statele Unite”, a mai spus Nadia Comăneci.

Nadia Comăneci se întreabă dacă influencerii de astăzi vor rămâne în istorie

Referindu-se la influencerii din prezent, Nadia Comăneci a pus sub semnul întrebării posibilitatea ca aceștia să rămână cunoscuți peste un secol sau două.

Ea a apreciat că notorietatea obținută în mediul online poate reprezenta o modalitate de a câștiga bani, însă a exprimat rezerve în privința duratei acestei recunoașteri.

„Nu ştiu dacă vor rămâne în Wikipedia 100-200 de ani, influencerii de acum. E o fază de a-ţi câştiga notorietate şi a face ceva bani, dar nu ştiu cât…”, a spus Nadia Comăneci.