Mulți pensionari nu verifică această rubrică din carnetul de muncă. Poate conta la pensie

Persoanele care au lucrat ani de zile în fabrici, ateliere cu noxe sau alte locuri de muncă în care existau condiții dificile ori periculoase trebuie să verifice cu atenție modul în care au fost înregistrate perioadele respective în carnetul de muncă. O mențiune incompletă sau lipsa grupei de muncă poate avea efecte atât asupra cuantumului pensiei, cât și asupra momentului la care poate fi solicitată pensionarea.

Ce nu trebuie să ignori în vechiul carnet de muncă dacă te apropii de pensionare

Faptul că grupa nu apare în carnet nu înseamnă însă automat că drepturile sunt pierdute. Perioadele respective pot fi dovedite prin adeverințe emise pe baza documentelor existente în arhive.

Pentru verificarea situației, este important să fie cunoscute perioadele care pot fi valorificate, documentele necesare și instituția sau entitatea care poate elibera actele justificative.

De asemenea, trebuie făcută diferența între perioadele lucrate înainte de 1 aprilie 2001 și cele de după această dată, deoarece regulile aplicabile încadrării în condiții de muncă sunt diferite.

Ce sunt grupele de muncă și pentru ce perioade se aplică

Grupele I și a II-a de muncă au fost utilizate pentru activitatea desfășurată înainte de 1 aprilie 2001, în locuri de muncă pentru care legislația recunoștea condiții deosebite de dificultate, nocivitate sau pericol. Grupa I reprezenta, în general, o categorie mai avantajoasă decât grupa a II-a. Încadrarea nu era stabilită doar în funcție de denumirea meseriei. Conteau activitatea efectiv desfășurată, locul de muncă, condițiile existente și regulile aplicabile în perioada respectivă.

Astfel, doi salariați cu aceeași calificare puteau avea încadrări diferite dacă lucrau în secții distincte, efectuau alte operațiuni sau petreceau perioade diferite în condițiile care permiteau acordarea grupei.

Ordinul nr. 50/1990, unul dintre actele importante pentru aceste încadrări, prevedea nominalizarea persoanelor de către conducerea unității împreună cu sindicatele, în funcție de condițiile concrete de muncă. După 1 aprilie 2001, legislația utilizează categoriile condiții normale, condiții deosebite și condiții speciale.

Schimbarea terminologiei nu înseamnă că orice persoană care a continuat să lucreze în aceeași întreprindere a păstrat automat o încadrare avantajoasă. Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 trebuie verificată încadrarea stabilită potrivit regulilor aplicabile atunci.

Cum influențează grupele de muncă valoarea pensiei

Perioadele recunoscute în grupele de muncă pot aduce puncte suplimentare la pensie, pe lângă punctajul rezultat din veniturile realizate. Potrivit regulii generale din Legea nr. 360/2023, pentru fiecare lună eligibilă se acordă 0,25 puncte pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a sau în condiții deosebite și 0,50 puncte pentru activitatea desfășurată în grupa I sau în condiții speciale.

Pentru anumite activități miniere în subteran și pentru activități nucleare prevăzute expres de lege există reguli distincte, astfel încât calculul nu este identic în toate situațiile. Pentru a vedea efectul grupei asupra pensiei, punctajul lunar suplimentar trebuie raportat la modul în care sunt stabilite punctajele anuale. Punctele suplimentare se adaugă punctajelor lunare, iar acestea sunt însumate pentru fiecare an calendaristic.

Suma obținută pentru anul respectiv este împărțită la 12, rezultatul intrând în calculul punctajului anual. Prin urmare, efectul unei perioade lucrate în grupă poate fi calculat și atunci când aceasta nu acoperă întregul an. Pentru un an întreg recunoscut integral în grupa a II-a, cele 12 luni aduc câte 0,25 puncte suplimentare. Calculul este 12 × 0,25 ÷ 12, ceea ce înseamnă 0,25 puncte suplimentare la punctajul anual.

În cazul unui an întreg lucrat în grupa I, calculul este 12 × 0,50 ÷ 12, rezultând 0,50 puncte suplimentare la punctajul anual. Dacă doar șase luni dintr-un an sunt recunoscute integral în grupa a II-a, contribuția este de 6 × 0,25 ÷ 12, adică 0,125 puncte. Împărțirea la 12 se păstrează chiar dacă perioada lucrată în grupă acoperă doar o parte din anul respectiv.

Câți bani reprezintă zece ani de grupă

În 2026, valoarea punctului de referință cu care se înmulțește numărul total de puncte pentru stabilirea pensiei este de 81 de lei.

Pentru zece ani întregi recunoscuți integral în grupa a II-a rezultă 10 × 0,25, adică 2,5 puncte suplimentare. Raportate la valoarea de 81 de lei, aceste puncte reprezintă 202,50 lei în calculul pensiei lunare.

Pentru zece ani întregi recunoscuți integral în grupa I rezultă 10 × 0,50, respectiv 5 puncte suplimentare. La aceeași valoare de 81 de lei pentru un punct, suma este echivalentă cu 405 lei în calculul pensiei lunare.

Calculul este valabil pentru perioade întregi recunoscute integral și trebuie raportat la situația concretă a fiecărei persoane, în funcție de perioadele și procentul pentru care grupa este dovedită.

Cu cât te poți pensiona mai devreme

Grupele de muncă pot permite reducerea vârstei standard de pensionare. Pentru grupa a II-a, valorificată ca stagiu în condiții deosebite, reducerea este de patru luni pentru fiecare an întreg, în limita a șapte ani. Pentru grupa I și/sau condiții speciale, reducerea este de șase luni pentru fiecare an întreg, în limita a zece ani.

Aplicarea reducerilor este condiționată de realizarea stagiului complet de cotizare contributiv care îi este aplicabil persoanei, potrivit eșalonării prevăzute de lege. Prin urmare, simpla existență a unor ani de muncă în grupă în carnet nu este suficientă pentru acordarea automată a reducerii. Pentru anumite categorii de activități există reguli speciale care trebuie verificate separat.

Zece ani întregi recunoscuți integral în grupa a II-a pot conduce la o reducere a vârstei standard cu trei ani și patru luni. În cazul a zece ani lucrați în grupa I, reducerea poate ajunge la cinci ani. Pensionarea obținută prin reducerea vârstei standard este pensie pentru limită de vârstă și nu presupune aplicarea penalizării specifice pensiei anticipate.

Ce înseamnă „sporul de vechime” pentru grupele de muncă

Pentru activitatea desfășurată înainte de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupele de muncă poate aduce și o perioadă suplimentară la vechime. Pentru fiecare an întreg lucrat în grupa I se acordă șase luni, iar pentru fiecare an întreg lucrat în grupa a II-a se acordă trei luni.

Potrivit precizărilor CNPP, acest beneficiu se acordă dacă persoana a acumulat cel puțin cinci ani în grupele I și/sau a II-a, calculați ca echivalent al activității desfășurate 100% în aceste condiții.

Atunci când încadrarea în grupă a fost valabilă doar pentru o parte din programul de lucru, perioada suplimentară se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective. Proporționalitatea nu înlătură însă pragul de cinci ani. Acesta trebuie analizat separat atunci când se verifică dreptul la sporul de vechime.

Perioadele mai mici de cinci ani nu înseamnă că toate avantajele grupei dispar. Condiția de cinci ani privește sporul de vechime, nu punctele suplimentare acordate pentru lunile în care activitatea a fost recunoscută. O persoană care are trei ani recunoscuți integral în grupa a II-a poate primi punctele suplimentare aferente celor 36 de luni, chiar dacă nu îndeplinește condiția pentru acordarea sporului de vechime.

Perioada adăugată sub forma sporului este necontributivă și nu generează puncte de stabilitate. Aceasta trebuie diferențiată de anii efectiv lucrați, pentru care au fost datorate contribuții.

Cum afli în ce grupă ai fost încadrat

Verificarea poate începe cu vechiul carnet de muncă și cu toate adeverințele deținute. Pentru fiecare perioadă trebuie urmărit dacă sunt menționate grupa, intervalul exact, procentul din program și temeiul legal al încadrării. Procentul este relevant deoarece perioada care poate fi valorificată se raportează la timpul efectiv lucrat în condițiile respective. Pentru vechile grupe, regula generală era de minimum 50% din program pentru grupa I și minimum 70% pentru grupa a II-a, cu excepțiile prevăzute de legislația aplicabilă.

Dacă persoana este deja pensionară, documentele pot fi comparate cu decizia de pensie și cu anexele acesteia. Casa teritorială de pensii poate fi solicitată să ofere în scris informații despre perioadele valorificate în fiecare grupă și despre punctele acordate.

Pentru persoanele care încă lucrează, angajatorul poate fi solicitat să confirme încadrarea actuală. Pentru perioadele de după 1 aprilie 2001 poate fi verificată și evidența CNPP, construită pe baza declarațiilor transmise de angajatori. Atunci când există erori, soluția obișnuită este corectarea declarațiilor. Normele prevăd și documente alternative în situațiile în care angajatorul nu mai poate efectua corectarea, în condițiile stabilite de lege.

Ce faci dacă grupa lipsește sau este trecută greșit în carnet

Pentru activitatea desfășurată înainte de 1 aprilie 2001, dovada poate fi făcută printr-o adeverință în original, potrivit anexei nr. 9 la Legea nr. 360/2023. Documentul poate fi eliberat de angajator, de deținătorul legal al arhivei sau de operatorul arhivistic autorizat care are dreptul să certifice datele.

Adeverința trebuie să aibă la bază documente verificabile întocmite înainte de 1 aprilie 2001. Printre acestea se pot afla decizii de încadrare, acte referitoare la nominalizarea salariaților sau la încadrarea locurilor de muncă, contracte, documente de personal și alte înscrisuri relevante.

În solicitarea adresată fostului angajator ori deținătorului arhivei trebuie indicate numele purtat în perioada respectivă, intervalul lucrat, meseria, secția sau atelierul. Cererea trebuie să precizeze explicit că se solicită o adeverință privind încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă.

Este util să fie atașate copii ale paginilor relevante din carnetul de muncă și să fie solicitat un număr de înregistrare pentru cerere. O adeverință de vechime care confirmă doar faptul că persoana a fost angajată nu este neapărat suficientă pentru stabilirea încadrării în grupa de muncă.

Ce trebuie să conțină adeverința

Înainte de depunerea documentului, trebuie verificate datele de identificare, numele fostului angajator, perioadele exacte, meseria sau funcția, grupa de muncă, procentul lucrat, actul de nominalizare și temeiul juridic al încadrării.

Modelul legal prevede și confirmarea faptului că adeverința se bazează pe documente verificabile aflate în arhivă. Pentru adeverințele emise în prezent, normele prevăd completarea tuturor rubricilor modelului aplicabil.

Adeverințele emise anterior nu trebuie refăcute automat. Documentele întocmite legal potrivit regulilor aflate în vigoare la momentul emiterii pot fi valorificate în continuare.

Unde cauți actele dacă fabrica s-a desființat

Atunci când fostul angajator nu mai există, primul pas este identificarea persoanei sau entității care a preluat arhiva. Verificarea poate începe la societatea succesoare sau, dacă există informații despre procedura de închidere, la lichidator.

Arhivele Naționale dețin o evidență a fondurilor preluate de operatorii economici autorizați. Căutarea după denumirea fostei întreprinderi poate indica deținătorul documentelor și datele de contact ale acestuia.

Lipsa unui rezultat după denumirea cunoscută a întreprinderii nu demonstrează automat că arhiva nu mai există. Fosta societate poate apărea în evidențe sub o altă denumire. De aceea, trebuie verificate și denumirile anterioare ale firmei, dacă acestea sunt cunoscute.

Dacă deținătorul arhivei nu poate fi identificat, poate fi solicitat sprijinul serviciului județean al Arhivelor Naționale din zona în care a funcționat întreprinderea. Înainte de solicitarea documentelor, este necesară verificarea faptului că arhiva acoperă anii și secția în care a fost desfășurată activitatea. De asemenea, trebuie întrebat dacă documentele permit certificarea grupei de muncă și care este costul serviciului.

Dacă documentele nu confirmă încadrarea

Trebuie făcută diferența între situația în care grupa a fost recunoscută, dar nu a fost înscrisă corect, și situația în care salariatul consideră că trebuia să fie încadrat în grupă, însă angajatorul nu a făcut această încadrare.

În cea de-a doua situație, problema poate necesita un litigiu privind recunoașterea încadrării.

Deținătorul arhivei certifică informațiile care rezultă din documentele existente. El nu poate stabili pur și simplu o nouă grupă de muncă doar în baza unei solicitări de eliberare a unei adeverințe. Posibilitatea formulării unei acțiuni și probele necesare trebuie analizate în funcție de activitatea desfășurată și de situația fostului angajator.

Ce faci dacă ești deja pensionar

Persoana care obține o adeverință pentru o perioadă care nu a fost valorificată poate depune la casa teritorială de pensii o cerere de recalculare, împreună cu documentul în original. Este recomandată păstrarea unei copii a actului și a dovezii depunerii cererii.

Pentru documentele noi valorificate prin recalculare, drepturile rezultate se acordă, ca regulă, din luna următoare înregistrării cererii. Aceste drepturi nu sunt acordate automat pentru toți anii care au trecut de la pensionare. Atunci când documentele corecte se aflau deja la dosar, dar au fost prelucrate greșit, situația poate intra în sfera revizuirii pensiei și trebuie semnalată distinct.

Dacă noua decizie nu recunoaște perioada solicitată, trebuie verificată motivarea acesteia. Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate la instanța competentă în termen de 45 de zile de la comunicare. O solicitare de explicații adresată casei de pensii este diferită de contestația formulată împotriva deciziei și nu trebuie confundată cu aceasta.