Consiliul Economic și Social (CES) își menține poziția critică față de proiectul de Lege pentru modificarea și completarea OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate și avertizează asupra riscurilor majore generate de adoptarea unor modificări legislative fără consultarea experților în biodiversitate, silvicultură și politici de mediu.
Instituția subliniază că forma actuală a proiectului contravine principiilor europene de conservare și poate conduce la degradarea ireversibilă a celor mai valoroase ecosisteme ale României, expuse deja la presiuni climatice și antropice.
Avertisment de la Consiliul Economic și Social. Intervențiile fitosanitare rapide – un model dovedit ineficient în Europa
CES critică modificarea scopului ariilor naturale protejate, care, în legislația europeană, sunt definite ca zone destinate în primul rând conservării biodiversității și proceselor naturale, nu intervențiilor economice sau administrative. Instituția arată că proiectul de lege introduce posibilitatea unor intervenții rapide și intruzive, menite să combată dăunători precum gândacul tipograf al molidului (Ips typographus), însă studiile științifice și experiențele altor state europene demonstrează că aceste acțiuni sunt contraproductive.
Potrivit analizelor, dinamica populațiilor de dăunători urmează etape clare: o fază incipientă, una de expansiune puternică și o fază finală de declin natural, determinată de autoreglarea ecosistemului și de epuizarea resursei trofice. În aceste condiții, spun specialiștii citați de CES, intervențiile sunt utile doar în stadiile timpurii sau după declin, în fazele de reconstrucție ecologică, nu în plină perioadă de explozie demografică a dăunătorilor.
Documentul avertizează că măsura introdusă prin proiect – intervenții silvice rapide aprobate prin planuri naționale și locale de urgență – riscă să producă efectul opus celui dorit. Tăierile în masă, transportul lemnului infestat și perturbarea mecanică a solului pot accelera răspândirea dăunătorilor și pot compromite biodiversitatea din zonele strict protejate. Aceasta ar transforma parcurile naționale și naturale, create tocmai pentru protejarea proceselor naturale, în zone expuse unor intervenții arbitrare.
CES susține că intervențiile în fază de expansiune sunt considerate în prezent depășite și ineficiente, fiind abandonate de majoritatea țărilor europene în favoarea strategiilor bazate pe prevenție, monitorizare timpurie, diversificarea arboretelor și întărirea rezilienței ecosistemelor. Instituția avertizează că România riscă să revină la practici de exploatare care au condus în trecut la pierderi ecologice masive.
Riscurile aprobării tacite și redefinirii „urgenței fitosanitare”
Una dintre cele mai criticate prevederi este mecanismul „aprobării tacite”: dacă autoritatea nu răspunde unei cereri în termen de cinci zile, intervenția silvică este considerată automat aprobată. CES consideră că această prevedere este extrem de periculoasă, întrucât poate permite acțiuni masive în zone cu protecție integrală, fără evaluări științifice, fără studii de impact și fără consultarea specialiștilor în ecologie, faună și biodiversitate.
Instituția arată că noțiunea de „urgență fitosanitară”, nedefinită clar, poate deveni un instrument care va permite exploatarea pădurilor cele mai valoroase sub pretextul conservării. Acest mecanism este cu atât mai riscant cu cât în România doar 2% din fondul forestier național – aproximativ 160.000 ha – se află sub protecție integrală. Acestea reprezintă „insulele de natură nealterată” în care procesele naturale pot fi observate și studiate, iar biodiversitatea atinge valori excepționale. În restul de 98% din păduri, exploatările sunt permise conform amenajamentelor silvice.
CES atrage atenția că extinderea presiunii de intervenție și asupra acestor zone ar însemna pierderea unică și ireversibilă a patrimoniului natural național.
Instituția amintește că în Europa Centrală și de Est, inclusiv în Germania, Cehia și Slovacia, intervențiile masive în faze de infestare au dus la agravarea fenomenului, nu la limitarea lui. Fragmentarea habitatelor, pierderea lemnului mort – esențial pentru numeroase specii de insecte și păsări – și tulburarea solului au blocat regenerarea naturală și au redus considerabil biodiversitatea.
CES subliniază că pădurile afectate de dăunători nu trebuie tratate exclusiv ca o criză, ci ca o etapă firească a ciclului natural. Acestea pot reprezenta laboratoare naturale pentru înțelegerea schimbărilor climatice și pentru dezvoltarea unor modele de gestiune forestieră adaptate viitorului climatic.
Alinierea politicilor forestiere la strategiile europene de biodiversitate
În analiza sa, CES afirmă că proiectul de lege contravine Strategiei pentru Biodiversitate 2030 și Regulamentului european privind restaurarea naturii, care urmăresc creșterea suprafețelor destinate proceselor naturale și reducerea intervențiilor umane în ecosisteme fragile. În timp ce Uniunea Europeană promovează renaturarea, România riscă să adopte o legislație care reactivează practici de intervenție agresivă.
CES consideră că soluția nu este accelerarea exploatării forestiere, ci construirea unei strategii de prevenție și reziliență. Aceasta ar presupune:
- monitorizare timpurie prin instrumente moderne precum teledetecția;
- creșterea diversității speciilor și reducerea vulnerabilității arboretelor;
- educarea publicului privind rolul proceselor naturale;
- adoptarea unor modele diferențiate de gestionare a pădurilor, adaptate fiecărei regiuni și fiecărui tip de ecosistem.
În concluzie, instituția apreciază că proiectul de lege nu răspunde realităților ecologice actuale și poate genera riscuri greu de reversat pentru pădurile României. Intervențiile accelerate în faza de atac a dăunătorilor pot produce degradări severe, iar aplicarea lor în zone strict protejate ar submina chiar valorile pentru care aceste arii au fost create.
CES recomandă excluderea Planului Național Unitar de Urgență Fitosanitară (PNUF) și menținerea planurilor specifice fiecărei arii protejate, adaptate particularităților locale, precum diferențele dintre pădurile naturale și monoculturile de molid, sau dintre rezervațiile științifice și siturile Natura 2000.
Instituția subliniază că varianta actuală a PNUF, obligatorie și fără etape procedurale precum evaluarea de mediu (EIA), poate transforma deciziile Consiliului Științific într-o simplă formalitate, dat fiind că aprobarea este considerată implicit pozitivă.
În plus, atrage atenția asupra necesității unei analize riguroase a datelor SUMAL pentru ultimii ani, pentru a se evalua dacă intervențiile permise în zonele afectate au fost realizate la timp și cu efectele scontate.
E nevoie de o structură centrală specializată în gestionarea riscurilor fitosanitare
CES propune înființarea unei structuri centrale specializate în gestionarea riscurilor fitosanitare, formată din experți în silvicultură, ecologie, climatologie și reconstrucție ecologică.
Aceasta ar urma să dezvolte modele de gestionare adaptate schimbărilor climatice, să identifice și să protejeze zonele cu potențial ecologic ridicat și să stabilească specii de arbori adecvate pentru viitorul climatic al României.
Totodată, instituția insistă asupra interzicerii substituirii speciilor autohtone cu specii invazive și asupra revizuirii procedurilor de intervenție bazate pe cele mai recente date științifice europene.
În final, CES apreciază că România are nevoie de o politică forestieră modernă, aliniată la standardele europene, construită pe știință, prevenție și reziliență, nu pe intervenții reactive și exploatare în zone de maximă sensibilitate ecologică. Instituția îndeamnă Parlamentul să respingă proiectul de lege în forma actuală, pentru a proteja patrimoniul natural al țării și a asigura un viitor durabil pentru pădurile României și comunitățile dependente de acestea.
Vezi aici punctul de vedere integral exprimat de Consiliul Economic și Social.
