Iranul ar putea încerca să îi facă lui Trump ce i-a făcut lui Carter. Un expert avertizează asupra unui atac de amploare

Iranul ar putea încerca să influențeze alegerile legislative americane din 3 noiembrie prin provocarea unei crize militare în Orientul Mijlociu. Ipoteza este prezentată de Mark Dubowitz, directorul executiv al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor. Expertul consideră că un atac asupra Israelului ar putea genera o escaladare cu efecte politice și economice asupra administrației conduse de Donald Trump. Scenariul invocat nu este confirmat de informații oficiale și reprezintă analiza autorului.

Iranul ar putea încerca o „surpriză din octombrie”

Iranul ar putea provoca un eveniment militar de amploare înaintea scrutinelor programate în Israel și Statele Unite, susține Mark Dubowitz. Directorul executiv al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor afirmă că Teheranul ar putea urmări influențarea climatului electoral american și agravarea tensiunilor dintre Washington și Ierusalim.

Expertul folosește expresia „October Surprise”, intrată în vocabularul politic american în anii 1980. Termenul desemnează un eveniment produs cu puțin timp înaintea alegerilor, care poate schimba substanțial direcția unei campanii și opțiunile alegătorilor.

Originea expresiei este legată de criza ostaticilor americani din Iran. Un grup de 52 de cetățeni americani a fost ținut captiv după ocuparea Ambasadei Statelor Unite de la Teheran, pe fondul Revoluției Islamice.

Criza ostaticilor a afectat campania lui Jimmy Carter

Evenimentele de la Teheran au dominat competiția prezidențială dintre Jimmy Carter, care încerca să obțină un nou mandat, și Ronald Reagan. Incapacitatea administrației de a obține eliberarea ostaticilor a afectat puternic imaginea președintelui în funcție.

Bill Casey, managerul campaniei lui Reagan, se temea că autoritățile iraniene ar putea elibera captivii chiar înaintea scrutinului. O asemenea decizie i-ar fi oferit lui Carter un avantaj electoral în confruntarea cu Reagan, perceput drept candidatul cu o poziție mai dură în politica externă.

Casey a numit public această posibilitate „October Surprise”. Expresia a rămas ulterior în limbajul politic pentru a descrie o evoluție neașteptată, apărută în apropierea alegerilor și capabilă să modifice rezultatul acestora.

Liderul suprem iranian de atunci, ayatollahul Ruhollah Khomeini, nu a aprobat eliberarea ostaticilor înaintea votului. Cei 52 de americani au fost puși în libertate în ziua învestirii lui Reagan, fapt care a alimentat acuzații privind un presupus acord secret între echipa republicanului și Teheran. Suspiciunile au fost cercetate ulterior în cadrul mai multor anchete desfășurate de Congresul Statelor Unite.

Amenințări la adresa lui Trump au apărut în orașele iraniene

Avertismentul formulat de Dubowitz apare într-un context marcat de mesaje ostile afișate în mai multe localități din Iran. Panouri și picturi murale conțin amenințări directe la adresa Statelor Unite și a președintelui Donald Trump.

Unul dintre afișele descrise îl prezintă pe liderul american și pe membri ai familiei sale lângă mai multe sicrie. O altă reprezentare îl înfățișează pe Trump aparent strangulat de mai multe mâini.

Dubowitz consideră că Teheranul ar putea încerca din nou să folosească tensiunile externe pentru a influența politica internă americană. El plasează eventualul scenariu în apropierea celor două scrutine importante din toamnă.

Alegerile din Israel sunt programate pe 27 octombrie. O săptămână mai târziu, pe 3 noiembrie, americanii vor vota la alegerile legislative de la jumătatea mandatului, cunoscute sub denumirea de „midterms”.

Un atac asupra Israelului ar putea provoca o escaladare regională

Analiza publicată de Mark Dubowitz în New York Post prezintă ipoteza unui atac iranian de amploare împotriva Israelului. Expertul admite că forma unei asemenea operațiuni nu poate fi cunoscută, dar susține că obiectivul ar putea fi provocarea unei reacții militare israeliene.

„Scenariul exact nu poate fi anticipat, dar calculul este clar: provocarea unor pierderi atât de mari încât niciun premier israelian să nu poată lăsa atacul fără răspuns”, scrie el.

În această ipoteză, strategia Teheranului s-ar baza pe amploarea răspunsului Israelului. O ripostă militară puternică ar putea extinde conflictul, readuce războiul cu Iranul în centrul atenției internaționale și produce efecte asupra piețelor energetice.

Escaladarea ar putea conduce la scumpirea petrolului și a carburanților, generând dificultăți economice și politice pentru administrația Trump. Efectele s-ar putea răsfrânge și asupra republicanilor care încearcă să păstreze controlul asupra Camerei Reprezentanților și Senatului.

În cazul unor pierderi republicane la alegerile legislative, rezultat anticipat de unii analiști, adversarii apropierii de Israel ar putea pune rezultatul inclusiv pe seama relației dintre Washington și Ierusalim.

Teheranul ar urmări slăbirea relației dintre SUA și Israel

Scopul atribuit Iranului de Mark Dubowitz ar fi provocarea unei rupturi politice între Statele Unite și Israel. Expertul consideră că Teheranul ar încerca să transforme eventualele pierderi electorale ale republicanilor într-un argument împotriva alianței dintre cele două țări.

„Dacă se întâmplă acest lucru, Iranul obține exact narațiunea pe care și-o dorește: Israelul a contribuit la pierderea Congresului de către republicani”, afirmă Dubowitz.

Disputele declanșate în interiorul politicii americane ar putea fi exploatate pentru accentuarea tensiunilor dintre Washington și Ierusalim. Potrivit analizei sale, Iranul ar miza atât pe criticii Israelului din zona stângii, cât și pe vocile ostile alianței din dreapta americană.

Perioada care precedă alegerile israeliene din 27 octombrie ar putea constitui momentul ales pentru provocarea crizei. Dubowitz îl îndeamnă pe Donald Trump să transmită că Statele Unite sunt pregătite pentru un asemenea scenariu și că o acțiune iraniană nu va distruge alianța cu Israelul.

Expertul compară riscul actual cu efectele crizei ostaticilor asupra administrației Carter și avertizează asupra unei posibile repetări a strategiei.

„În urmă cu 46 de ani, un ayatollah a exploatat o alegere americană și a contribuit la slăbirea unui președinte aflat în funcție.

Actualul ayatollah nu ar trebui lăsat să repete aceeași strategie”, a spus el.