Europa intră într-o zonă sensibilă. Legătura neașteptată cu datoria de 40 de trilioane a SUA

Datoria de 40 de trilioane de dolari a guvernului Statelor Unite începe să producă efecte dincolo de piețele americane, pe măsură ce guvernele și companiile concurează pentru acces la capital. Războiul, schimbările demografice și investițiile masive în inteligența artificială sporesc presiunea asupra resurselor financiare disponibile la nivel global, scrie Politico.

Un efect puțin observat al datoriei SUA începe să lovească Europa

Costurile de împrumut ale guvernelor din întreaga lume au ajuns în ultimele zile la cele mai ridicate niveluri din ultimii ani. Evoluția reflectă preocupările investitorilor privind capacitatea finanțelor publice americane de a face față simultan deficitelor ridicate și unor factori precum cheltuielile militare, îmbătrânirea populației și transformările economice asociate noilor tehnologii.

Efectele se resimt și pe piețele europene de obligațiuni. Guvernele statelor UE trebuie să concureze cu administrația de la Washington pentru economiile disponibile la nivel mondial, iar competiția s-a intensificat în acest an după ce marile companii americane din sectorul tehnologic au apelat la împrumuturi de sute de miliarde de dolari pentru investiții asociate inteligenței artificiale.

În Germania, randamentele obligațiunilor pe 10 ani, un reper pentru piețele europene, au urcat la începutul săptămânii la cel mai ridicat nivel din 2011. În același timp, randamentul titlurilor de Trezorerie americane pe 30 de ani a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 19 ani, pe fondul temerilor privind inflația și deteriorarea deficitului bugetar american. Presiunea a fost amplificată de depășirea pragului de 40 de trilioane de dolari de către datoria guvernului SUA.

Presiune suplimentară asupra bugetelor europene

Pentru mai multe guverne europene, creșterea costurilor de finanțare poate însemna presiuni suplimentare pentru majorarea taxelor sau reducerea cheltuielilor. Situația apare într-un moment în care statele europene încearcă, în același timp, să majoreze cheltuielile pentru apărare.

Presiunile bugetare vor deveni mai vizibile pe măsură ce guvernele revin din vacanța de vară și încep pregătirea bugetelor pentru anul viitor. În Franța, Spania și Italia, problemele legate de finanțele publice se suprapun și peste un calendar politic aglomerat, cele trei state urmând să intre într-o perioadă electorală importantă.

În Franța, lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a folosit deja creșterea randamentelor obligațiunilor pentru a-și formula unul dintre mesajele politice pentru alegerile prezidențiale de primăvara viitoare. Ea a descris evoluția drept o „socoteală implacabilă pentru 10 ani de macronism”.

„E timpul să facem curățenie în grajdurile lui Augias în care s-au transformat finanțele publice!”, a declarat Le Pen pe rețelele de socializare.

Le Pen nu a prezentat însă detalii despre modul în care intenționează să reducă dezechilibrele finanțelor publice. Bruno Le Maire, fost ministru francez al finanțelor timp de șapte ani, a replicat că partidul acesteia a blocat în mod repetat eforturile guvernelor președintelui Emmanuel Macron de a readuce deficitul bugetar sub control, inclusiv prin presiunile care au dus, în 2025, la abandonarea unei reforme a pensiilor.

Franța, printre cele mai expuse

Problemele Franței s-au acumulat în timp și au afectat încrederea investitorilor. Costurile pentru achiziționarea obligațiunilor franceze au ajuns să fie mai mari decât cele aferente unor titluri italiene cu maturitate comparabilă.

Parisul este astfel deosebit de expus unui fenomen care afectează mai multe capitale europene: riscul de refinanțare. Acesta apare atunci când statele trebuie să înlocuiască datorii mai vechi, contractate la dobânzi mai mici, cu noi împrumuturi care ajung să fie finanțate la costuri mai ridicate.

În ultimele două decenii, majoritatea statelor europene au acumulat niveluri ridicate ale datoriei publice. Crizele succesive, inclusiv criza financiară din 2008 și pandemia, au amplificat o tendință mai lungă de deteriorare a finanțelor publice, alimentată și de creșterea cheltuielilor pentru sănătate și pensii.

O măsură a datoriei sectorului public din zona euro arată o creștere de la 66% din produsul intern brut în 2007 la puțin sub 88% anul trecut. Comisia Europeană estimează că nivelul va continua să crească pe termen scurt, pe măsură ce deficitele bugetare se majorează din nou sub presiunea cheltuielilor asociate războiului din Iran și Ucraina.

Dobânzile schimbă ecuația finanțelor publice

Timp de mai mulți ani, costurile ridicate ale datoriei au fost temperate de politica monetară a Băncii Centrale Europene. Între 2009 și 2022, ratele dobânzilor s-au menținut aproape de zero, ceea ce a făcut mai ușor de gestionat plata dobânzilor aferente împrumuturilor acumulate de guverne.

Creșterea inflației a modificat însă situația. BCE a majorat deja dobânzile o dată în acest an, după ce războiul dintre SUA și Israel în Iran a contribuit la creșterea prețurilor petrolului și gazelor. David Rees, șeful departamentului de economie globală al Schroders, anticipează alte două majorări, de câte un sfert de punct procentual, până la sfârșitul anului.

În aceste condiții, obligațiunile emise în urmă cu aproximativ un deceniu la costuri foarte reduse trebuie refinanțate la dobânzi mult mai apropiate de nivelurile considerate normale din punct de vedere istoric. Germania ajunsese chiar să se împrumute la dobânzi negative înainte ca ciclul de creștere a ratelor să schimbe radical condițiile de finanțare.

În Franța, impactul este reflectat de estimările privind cheltuielile cu dobânzile. Institutul național de statistică INSEE estimează că plata dobânzilor aferente datoriei publice franceze va crește de peste patru ori în acest deceniu, de la 30 de miliarde de euro în 2020 la 124 de miliarde de euro în 2030.

Alegerile se suprapun peste presiunile financiare

Sumele alocate serviciului datoriei reduc resursele disponibile pentru alte priorități bugetare. În alte condiții, acești bani ar putea fi direcționați către spitale, tranziția verde, reînarmare sau reducerea taxelor.

Franța nu este singura țară care se confruntă cu această problemă într-o perioadă politică dificilă. Giorgia Meloni în Italia și Pedro Sánchez în Spania candidează pentru realegere anul viitor, în timp ce Finlanda, Grecia, Estonia și Slovacia se pregătesc, la rândul lor, pentru alegeri. Polonia, care nu face parte din zona euro, se află și ea pe lista statelor care se vor îndrepta spre urne.

Italia beneficiază însă de anumiți factori care reduc presiunea imediată. Costurile serviciului datoriei sunt mai puțin acute, deoarece noile obligațiuni italiene nu sunt semnificativ mai scumpe decât cele emise în urmă cu zece ani, când țara se afla încă sub efectul crizei datoriilor suverane.

Spania are, de asemenea, un element favorabil. Deși guvernul lui Sánchez nu a reușit să adopte un buget din 2022, creșterea populației, susținută de politica mai relaxată în domeniul imigrației, a contribuit la majorarea produsului intern brut și la extinderea bazei viitoare de contribuabili. Potrivit Comisiei Europene, datoria Spaniei este estimată să coboare sub 100% din PIB în acest an.

Consensul actual rămâne că Europa nu se află aproape de o nouă criză a datoriilor. Deficitul bugetar cumulat al zonei euro este aproximativ la jumătate din cel al Statelor Unite, iar UE și BCE au remediat o parte dintre vulnerabilitățile instituționale și de reglementare care au contribuit la criza datoriilor suverane din 2010.

Germania și avertismentele privind datoria

Reformele adoptate recent de guvernul condus de Friedrich Merz în Germania ar trebui, potrivit economistului-șef al Berenberg Bank, Holger Schmieding, să sprijine creșterea economică atât în Germania, cât și în Uniunea Europeană.

În același timp, nivelul de îngrijorare a crescut, în special din cauza situației fiscale din Franța. Costurile mai mari de finanțare se suprapun peste niveluri ridicate ale datoriei și deficitului, ceea ce limitează spațiul de manevră al guvernelor.

„Există o zonă de pericol potențial extinsă, unde criza s-ar putea produce sau nu, în funcție de capriciile investitorilor”, a declarat săptămâna trecută Olivier Blanchard, fost economist-șef la Fondul Monetar Internațional. „Având în vedere datoria și deficitul nostru, probabil am intrat în zona de pericol.”