„Suntem în toiul unei dezbateri fundamentale despre viitor și direcția lumii noastre”, o competiție între democrație și autocrație, a afirmat el într-un discurs la Conferința de Securitate de la Munchen. „Misiunea mobilizatoare” a democrațiilor, a argumentat el, trebuie să fie cea de a prevala în această luptă cu Rusia, China și alte dictaturi. Fapt ce va necesita un parteneriat strâns, transmite Washington Post într-un editorial.

Europa are încă îndoieli privind dispariția politicilor lui Trump

După cum a și admis tacit dl Biden, construcția coaliției democratice transatlantice nu va fi un lucru ușor. UE a încheiat recent un important acord comercial cu China, în pofida aluziilor administrației Biden (încă neînvestită la acea dată) că ar trebui să mai aștepte. Franța se numără printre cele câteva guverne care presează mai degrabă pentru un dezgheț decât pentru prelungirea confruntării cu regimul Vladimir Putin. Deși au salutat declarația dlui Biden cum că administrația sa e „hotărâtă să reia dialogul cu Europa”, e cert că mulți europeni au îndoieli că politicile dlui Trump de tip „America mai întâi” au dispărut definitiv.

În cele din urmă, dl Putin și conducătorul chinez Xi Jinping ar putea sfârși prin a ajuta demersul dlui Biden. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a făcut tot posibilul pentru a-l admonesta și umili pe șeful diplomației UE cu ocazia vizitei lui la Moscova de luna aceasta. Iar criticile intense la adresa acordului UE-China, în lumina recentelor reprimări ale Beijingului împotriva Hong Kongului și minorității uigure, au determinat-o pe cancelarul german Angela Merkel să declare la Munchen că „în calitate de parteneri transatlantici și democrații, trebuie să facem ceva pentru a contracara influența globală” a Chinei.

Administrația Biden a abandonat tentativa auto-distructivă a lui Trump

Deocamdată, echipa Biden merită să fie apreciată pentru că și-a transpus retorica în gesturi abile de deschidere față de europeni. Săptămâna trecută administrația a abandonat tentativa auto-distructivă a administrației Trump de a forța restabilirea unilaterală a sancțiunilor ONU contra Iranului – o manevră riscantă respinsă de Regatul Unit, Franța și de toți ceilalți membri ai Consiliului de Securitate ONU în afară de unul. Secretarul de stat Antony Blinken a acceptat ulterior oferta UE de a se porni discuții pentru restabilirea acordului internațional din 2015 care limitează programul nuclear iranian, repudiat de administrația Trump. Aceste două acțiuni au efectul de a poziționa Iranul în defensivă; el a și răspuns retractându-și amenințarea de a sista cooperarea cu inspectorii nucleari ai ONU.

Tot săptămâna trecută, departamentul de stat a renunțat discret să mai impună sancțiuni unor companii încă nesancționate implicate în construcția gazoductului Nord Stream 2 dintre Rusia și Germania, obiectul unui diferend apreciabil între Washington și Berlin. Dl Biden a calificat pe bună dreptate conducta drept o „afacere proastă”, întrucât ea are potențialul de a mări influența Rusiei asupra Europei și de a slăbi Ucraina, care în prezent beneficiază de pe urma tranzitului gazelor rusești pe teritoriul ei. Dar a încerca să distrugi proiectul când el e finalizat deja în proporție de 90% înseamnă să riști ruperea relațiilor cu cea mai puternică țară europeană, care ar trebui să se afle în centrul oricărei alianțe democratice pentru combaterea autocrației. S-a scris că dl Blinken caută modalități de a ameliora problema gazoductului, eventual prin oferirea de garanții Ucrainei. Este o abordare care menține administrația concentrată, în mod corect, pe provocarea mai gravă semnalată de dl Biden.